
Revistă umanistă de cultură și opinie
Am avut mereu tendința să gândesc conform proverbului: „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”, însă conștient de faptul că aceasta ar putea fi foarte bine o credință limitativă proprie, am început să citesc unele dintre cărțile de psihologie foarte populare. În general, […]
CĂTĂLIN STANCIUEmoția nu face neapărat parte din criteriile esențiale după care cataloghez un film. Sunt conștient de îngustimea prin care le privesc și încerc, mai mereu, să nu-mi aplatizez și mai tare analizatorii. Bob Marley, pe când eram adolescent, a fost primul muzician în afara rockului […]
CĂTĂLIN STANCIUCătălin Stanciu: Încep cu o întrebare pe care o adresez tuturor celor cu care vorbesc în formatul acesta. Spune-mi, te rog, cine este Alexandru Lamba și ce mărturie depune despre sine? Alexandru Lamba: Este un inginer care, la un moment dat, a acceptat că are […]
ALEXANDRU LAMBA CĂTĂLIN STANCIURevin asupra unui articol scris în 2015 (De ce nu susțin căsătoria religioasă a homosexualilor dar sunt de acord cu căsătoria civilă) deoarece mi-am revizuit, într-o bună măsură, poziția și voi argumenta. Acum, după aproape 9 ani de la acel text, consider că, pe lângă […]
CĂTĂLIN STANCIUSunt din ce în ce mai surprins de atitudinea multor psihoterapeuți în a vorbi, cu precădere, despre toxicitate, durere, relații care năruie, despre suferință, autoprogramare spre suferință și nefericire, care mă fac să cred că nu sunt altceva decât propriul lor program de suferință din […]
CĂTĂLIN STANCIUCu ceva timp în urmă am primit invitația de a vorbi la lansarea unei cărți surprinzătoare și anume „Manual pentru bunici” apărut în 2023 la dinamica editură Paralela 45 semnată de către Arcadia Solum. Am mai participat ca „vorbitor” la ieșirea pe piață a unor […]
CĂTĂLIN STANCIUEste binecunoscută dificultatea copiilor cu autism de a recunoaște, de a denumi emoțiile proprii și ale celorlalți. Deficitul în înțelegerea acestor evenimente private, fie că ne referim la emoții de bază: fericire, tristețe, furie sau emoții complexe: curiozitate, entuziasm, plicstiseală, este în strânsă legătură cu nivelul de […]
Dacă activitatea eseistică a lui Sandu Frunză, cunoscut universitar clujean, este, pe cât de variată, pe atât de ofertantă din punctul de vedere al înțelegerii actualității, din perspective teologice, filosofice, literare sau sociologice, poezia acestuia trădează sensibilitatea și perseverența unui arheolog al erosului. Experiențele erotice, […]
SAVU POPACe au în comun pentru mine filosofia și poezia nu e doar cunoașterea, ci și această calitate, s-o numim în mod necesar calitate, de a nu oferi concluzii indestructibile, certitudini rigide (în alte contexte de fapt căutate și benefice). Un tip de soluție se poate oferi întotdeauna, dar ce este formidabil nu e faptul că se poate schimba, ci că un alt tip de răspuns, într-un context diferit, ar putea fi la fel de valid. Privesc poezia din Restul și ca pe o analiză a vieții în capitalism, dar și ca pe o încercare de a plasa scrierea ei. Nu neapărat (doar) într-un sistem, ci mai degrabă de a-i sublinia și această valoare de rest – restul, după tot ceea ce am experimentat în decursul unei zile sau a unei vieți într-un sistem sau altul politic, normativ, social, religios ș.a.m.d.. Este tocmai acest moment de așezare a limbajului în această formă pentru că poezia nu există în afara lumii.
RAMONA BOLDIZSARDrum cu trenul spre Constanța. De data asta, nu ca să stau cu burta la soare. Pe geam, câmpia și rarele șerpuiri ale râurilor, un peisaj cam anost. Urmează să dau examen la filologie. Suntem în 1969 și, în Brașov, nu este o asemenea facultate, iar la Constanța, locuiește unchiul Costică, alt frate al mamei, un boem, cu soția lui, grecoaica Hrisanti, o gospodină desăvârșită și cu o noblețe remarcabilă, princiară. Oameni primitori, cu o anume demnitate pe care o apreciez. Măcar mă pot ajuta cu ei, să nu fiu singur în necunoscut. Au un apartament aproape de portul Tomis, pe strada Sulmona, la etajul întâi al unui bloc cu două etaje. Balconul lor cu vedere la mare e ceva magic. Să vezi răsăritul de soare la mare, tu, cel venit din crestele munților, este ceva care trezește fiori de încântare și poate fi jinduit. În apartamentul de deasupra lor, întregit cu o generoasă terasă, locuiește scriitorul Marin Porumbescu. Alt boem, unul desăvârșit, viețuind printre papagali și broaște țestoase. Vecinii se înțeleg de minune, așa că m-am trezit într-o lume cu toate datele ineditului.
ADRIAN MUNTEANUZIUA INTERNAȚIONALĂ a POEZIEI sărbătorită la Brașov Când: joi, 21 martie, 2024 vă invităm la două spectacole marca ADRIAN MUNTEANU poet, actor, performer Pentru copii – ora 11, Centrul Cultural Reduta spectacolul POVEȘTI CU CARE CREȘTI recital de Povești și Videopovești Pentru adulți ora 18, […]
ADRIAN MUNTEANULuni, 24 iulie, 2017, Montreal O schimbare neașteptată a vremii. Cer plumburiu, coborât, ploaie și frig. Nu era de ieșit din casă. De altfel, după recitalul de ieri, ca și după toate celelalte, fără să fie vorba de o oboseală fizică accentuată, simt nevoia unui […]
ADRIAN MUNTEANU O VIAȚĂ CU CONTUR ROTUND(jurnal de călătorie artistică în SUA și Canada) Episodul 7 Duminică, 16 iulie, 2017, Hamilton-Montreal La ora 10, după ce am mâncat cu toții, au început pregătirile de plecare. Mai întâi s-au îndreptat spre aeroportul din Toronto Anca Sârghie, Elena M. Câmpan și Menuț Maximinian. […]
ADRIAN MUNTEANU O VIAȚĂ CU CONTUR ROTUNDStimate domnule președinte, Nicolae Manolescu, stimați membri ai conducerii Uniunii Scriitorilor din România, dragi colegi din filiala Brașov a USR, Sunt Adrian Munteanu, membru al Uniunii Scriitorilor din 2008. M-a bucurat îndemnul recent al domnului președinte, adresat scriitorilor, de a intensifica contactul direct cu tânăra generație prin […]
ADRIAN MUNTEANU(jurnal de călătorie artistică în SUA și Canada) Luni, 10 iulie, 2017, Toronto – Hamilton De dimineață mănânc și beau cafea cu Anca, apoi îmi iau rămas bun de la Ovidiu care pleacă la serviciu. Promite că va merge la doctor, dar numai mâine. […]
ADRIAN MUNTEANUJurnal de călătorie artistică în SUA și Canada Episodul 5 Vineri, 7 iulie, 2017, Vancouver – Toronto Cred că am reușit să ațipesc în avion. A fost o călătorie de vreo patru ore, de câteva ori mai mult decât facem noi în țară străbătând-o în […]
ADRIAN MUNTEANUFacem toți patru o excursie în insula Galliano. Am lăsat mașina în parcare și mergem o oră cu feribotul. Un peisaj straniu pe malul oceanului, cu stâncile dăltuite de flux în cele mai ciudate forme, după spiritul și voia oceanului atotstăpânitor. Am mâncat înghețată (singura plătită de mine), am vizitat insula cu numeroase puncte de un farmec straniu, datorat arborilor aduși de ocean și sculptați de ape în forme de o varietate incredibilă. Apoi a venit aventura. La ora de îmbarcare pe feribot, ultimul din acea zi, n-am mai găsit bilete. Era gata să căutăm soluții improvizate, la vreo pensiune locală. Ne-am hotărât să luăm un alt feribot spre insula Victoria, capitala statului British Columbia, iar de acolo să găsim un alt feribot înapoi, cu un traseu de două ore. În așteptarea feribotului, vine surpriza: suntem anunțați că compania va trimite un feribot suplimentar pentru cei rămași pe insula. A venit. Din el au coborât două femei și trei mașini. Asta în timp ce pe bord încăpeau cel puțin 1000 de persoane. Spunea un bărbat din personal că pentru cele două persoane bucătăria avea șapte angajați. Un adevărat huzur. Noi cei care ne-am îmbarcat nu eram mai mult de 20. Plus un microbuz cu pensionari. Cred că pentru ei firma nu a vrut să riște cine știe ce reclamații și solicitări de despăgubiri. O călătorie de un calm și o desfătare a naturii fermecătoare din jur pe care n-am trăit-o niciodată la asemenea dimensiuni.
ADRIAN MUNTEANUEpisodul 3 Vineri 16 iunie 2017 – Seattle A naibii de emoție! Îmi amintesc de bătrânul actor Ștefan Alexandrescu de la Brașov. La 18 ani jucam în primul meu spectacol, regizat de celebrul Sică Alexandrescu. În culise, în așteptarea intrării în scenă, actorul mi-a luat […]
ADRIAN MUNTEANUEPISODUL 2 Duminică, 4 iunie, 2017- Seattle (SUA) Rusaliile (la noi, în Romania). Nu l-am sunat pe părintele de la biserica Sf. Ioachim și Ana, pentru că precis era în activități specifice. O voi face mâine. La biserica lui va fi al doilea recital pe […]
ADRIAN MUNTEANUDupă un protest de 64 de zile în 2021 la ușa Primăriei Brașov, prin care am cerut administrației edificarea Monumentului Eroilor 1989, anunț că intru în greva foamei începând cu data de 10 decembrie dacă Primăria va muta crucea de pe amplasamentul actual între mormintele […]
UncategorizedPe final de an, Editura Letras publică cel mai nou roman aparținând scriitorului Dan Ivan: „Cămașa roșie”, un puzzle răscolitor și o traversare plină de suspans a timpului și spațiului, ce poartă cititorul în locuri și momente diferite din istorie, spunând o poveste care se […]
Revista PsycheSocietatea în care trăim nu este dominată de niște valori morale universale. Deși pare că putem fi, aproape toți, de acord că în majoritatea cazurilor, crima este un act imoral; părerile încep să se împartă atunci când vine vorba de drepturile oamenilor de etnii, rase, sau cu sexualități diferite. De aici putem să ne dăm seama că niciodată, oricât am vorbi despre drepturi egale, nu o să fim cu toții egali. Felul în care societatea a fost construită este de așa natură. Pentru a ajunge la orice formă de egalitate, avem întâi nevoie de echitate.
ANA MOLVTrauma intergenerațională, rasismul și arhiprezența violenței sunt alte teme pe care le explorează All the flowers kneeling, violența ca manifestare și ca alegere, ca victimă și făptaș, acolo unde vorbim despre autoviolentare — dacă nu mutilarea sinelui, atunci punerea în situații de criză și identificarea aproape exactă cu acest mod desfășurare. Dacă trăim o singură dată sau nu este irelevant, certă este memoria și la fel de certă este experiența, devine palpabilă în manifestare și în poezie. Limbajul pe care îl cunoști este limbajul pe care l-ai trăit. O ieșire din acesta înseamnă o creație care, în primul cadru, este o victorie, dar în cele din urmă vine și apăsarea reală, consecința acestei victorii pe care nu o poți dobândi fără să te autoanalizezi și, într-o anumită măsură, fără să ucizi o parte din tine (de exemplu, partea care era incapabilă de limbaj, să-l creeze, să-i înțeleagă antipozii). Faptul că începi să te identifici cu cine ai fost și ce ai experimentat este unul dintre cele mai naturale lucruri din lume.
RAMONA BOLDIZSARIarina Copuzaru intră pe trendul umanist în câmpul poeziei românești. În cartea sa Perfecțiunii îi e frică de noi (Editura Cartex, 2024) inventarează îndoctrinarea, alienarea, micile situații predictibile, fisurile generaționale, elementele interne și externe ale afecțiunilor și afectelor speciei umane. Lumea înregistrată prin ochii unui […]
GABRIELA FECEORUÎn plus, se pare că Ceaușescu a fost extrem de iritat, scandalizat de-a binelea să afle că românii dețineau încă numeroase opere de artă, adevărate valori de patrimoniu. La ordinele lui, tot ce era scos de sub dărâmături sau din casele parțial avariate era imediat pus la păstrare în depozite ale statului. Sub acest pretext al protejării lucrărilor de artă avea loc confiscarea lor fără scrupule, de cele mai multe ori în lipsa vreunui document semnat, în fond erau toate bunuri ale întregului popor, nu-i așa?
DAN IVANDupă Demons abordarea din Underground aduce o schimbare semnificativă de stil, dar și de tonalitate, însă Gothic rămâne modern într-un old style. Primele piese au un aer proaspăt progresiv, iar de la Animal (care-mi place cel mai mult) continuă ceea ce știam despre Gothic, dar cu o melodicitate și o claritate mai amplă. Una peste alta, Underground este un album cu personalitate puternică, cu o identitate clară, marca Gothic, dar și o asumare a faptului că tipii ăștia care zguduie rockul de la începutul anilor ’90 pot avea un rol formator pentru noua generație de iubitori ai metalului așa cum arată mesajul din Frați (îmi place eclecticul melodic de imn cu inserții doom).
CĂTĂLIN STANCIUCu câteva zile în urmă, îmi propusesem să adaug pe lista de lectură o carte din sfera dezvoltării personale. Mărturisesc că luasem această decizie în speranța că o astfel de lectură mi-ar putea fi de folos în lărgirea orizontului de cunoaștere în plan profesional, dar, totodată, îmi era dezagreabil gândul de a citi o carte de tip rețetar din categoria cum să îți crești stima de sine, cum să înveți să spui nu, cum să fi fericit în cinci pași etc. Accesând aplicația Voxa și nereușind să mă opresc asupra unui titlu, o carte mi-a atras, totuși, atenția „Poate ar fi bine să discuți cu cineva” de Lori Gottlieb, carte apărută la editura Litera (2019).
BOGDAN SUCIU PSIHOLOGIEI-am cunoscut în această vară la câteva festivaluri de Rock, pe care am avut bucuria să le prezint. Am și urcat pe scenă cu ei pentru a cânta varianta lor a melodiei din folclor: Râpa. Întotdeauna am apreciat artiștii care vor să se diferențieze de restul colegilor de breaslă. Mi se pare normal să fim cât mai diferiți, iar competiția să existe doar pentru a deveni mai buni și în final ca publicul să se bucure de creația artistică. În continuare, sper ca zicala: ESTE LOC SUB SOARE PENTRU TOATĂ LUMEA să devină reală și în cazul industriei muzicale din România. Mi-ar plăcea, ca pe lângă influenceri și toți artiștii comerciali, să aibă loc și cei autentici. Cei cu mesaje profunde în arta lor și care pot influența spre calitate publicul din România. Fiind actor, mi-au atras atenția, din punct de vedere vizual, prin îmbrăcămintea și elementele de props aflate în concordanță cu tematica muzicală, urmând ca mai apoi să mă desfăt cu riff-urile și strigătele lor de luptă. Încadrez stilul lor muzical în același gen de Metal ca și al celor din ManOwaR și HammerFall și anume: Ia-ți sabia și du-te!
ALEXANDRU ARNĂUTU ”VRACIU”Recomandarea din Levitic este mai mult decât provocatoare pentru că ne cere să fim capabili să oferim și celorlalți din ceea ce avem pentru a ne putea construi un real profil duhovnicesc, spre care tânjim mai mult ideatic și prea puțin concret, prin exercițiul faptelor bune. Se pare că păcatul omului nu este atât bogăția materială cât ignoranța care îl face nepăsător la nevoia celuilalt. Evanghelia nu ne spune dacă bogatul l-a judecat în vreun fel pe Lazăr, de fapt, nici nu l-a băgat în seamă, și nici Lazăr nu pare să-l fi judecat pe bogat, doar tânjea să se bucure de „firimiturile“ de la masa lui, care oricum erau aruncate necuvântătoarelor.
CRISTIAN MUNTEANMarchetată și recomandată de Ioana Geacăr ca „o voce rațională, matură, investigatoare” și de Andrei Zbîrnea ca „album de rock psihedelic”, evanescent este o marcă a unui exercițiu psihologic și poetic de o nonșalanță frapantă. Labirintul capitalist al marelui oraș indică un consum uriaș de resurse și totodată uitare de sine, deconectare de la fire prin nesfârșite munci – București. Introspecția și autoanaliza sunt procedeele psihologice care conferă autenticitate și forță versurilor de aici, ele împrumută detalii ale cotidianului, țes pânzele freatice ale haosului din imediata apropiere.
GABRIELA FECEORUCenaKLUb Tiuk (nr. 168) vă invită la lansarea romanului„Clandestin” (Trei) de Marin Mălaicu-Hondrari. Prezentarea cărții, lectură, dialog cu publicul, autografe. Invitați: Marin Mălaicu-Hondrari, Maria Orban, Mihail Vakulovski și voi! Vineri, 1 noiembrie 2024, ora 18:00,Librăria Humanitas Brașov (Piața Sfatului, nr. 16) Facebook Comments Box
UncategorizedPentru luna octombrie m-am gândit la o ediție specială a recenziei în care să ofer un mic tribut celui care m-a inspirat în activitatea mea ca solist vocal încă din perioada liceului, Kim Bendix Petersen cunoscut mai bine în comunitatea de metalheads ca și King […]
ALEXANDRU ARNĂUTU ”VRACIU”Am pierdut mai mulți oameni. I-am pierdut, dar i-am redescoperit într-o altă forma, mai vie. Ăsta este gândul mai încrezător, dar mereu mă zguduie gândul că nu îi mai pot vedea, asculta. Ce rămâne în urma noastră? Ce rămâne după un cântec? După un sunet? După mine? Sunetul are un început și un capăt. Se naște din tăcere, trăiește, înțelege, veghează, priveghează apoi se stinge. Să nu te temi de tăcere, să te temi de lipsa ei. Cânt cu grija de a nu rupe tăcerea. Tăcerea și în cânt trebuie să rămână. Asta trebuie să rămână, grija ta, ca atunci când cânți să te raportezi la tăcere ca la Soare. Sunetul este umbra, tăcerea este sunetul. Mai renaște vreodată, altă dată, încă și încă o dată? Sub ce formă ar renaște? Trebuie să emit numai sunete vii. Există sunete vii? Dacă există sunete vii, înseamnă că există și sunete moarte, fără viață în ele? Atunci sunetul meu trebuie să călătorească peste timp și peste timpuri.
MARIA-CASANDRA HAUSIUnele cuvinte sunt ca aerul,
Nu le vedem, uneori uităm că există,
Însă le inspirăm și le expirăm mereu,
Le tragem în piept să ne acapareze alveolele pulmonare,
Iar apoi sângele le duce în tot corpul.
DEBUT MATEI MARINICĂÎn acest an pe data de 30 mai trupa Celelalte Cuvinte a re-re-re-relansat cel mai reușit disc al lor din anii 90 într-o ediție aniversară limitată împreună cu booklet-ul cu versuri, un sticker și două variante live ale melodiilor: Armaghedon și Neam Blestemat, întreg materialul fiind remasterizat de Marius Pop (actual chitarist al trupei).
Voi povesti în cele ce urmează despre experiența pe care am avut-o în gimnaziu, când am descoperit acest album pe care îl consider și astăzi ca fiind unul dintre cele mai reușite apariții Heavy Metal, de după 1989, dacă nu chiar cel mai reprezentativ album al acestui gen muzical.
ALEXANDRU ARNĂUTU ”VRACIU”Da, am fost acolo. În toate durerile. Și-am plâns și mi-am strigat rănile și mi-am certat răufăcătorii, numai pe mine nu. Eu, întruchiparea dreptății, dreaptă am rămas, în inconștiența mea. Și drept am mers așa, nu m-am abătut, oarbă de gânduri ce nu mi le știam, nu mi le vedeam, doar le simțeam în capul meu care începuse să halucineze. La propriu. Copacii erau oameni sau „nu-știu-ce-mama-mă-sii-văd-acolo-dar-ceva-este”, geamurile deveniseră oglinzi cu reflecții de neînțeles și orice atingere fizică neanunțată era un posibil infarct. Tot la propriu.
MONIKA CHIRIACESCUAsociația Culturală KunSTadt are plăcerea de a anunța deschiderea expoziției „Umbre în zbor” a artistei Oana Obacu, care va avea loc între 27 și 31 octombrie 2024, la Centrul de Agrement și Divertisment Poiana Brașov. Această expoziție face parte din proiectul ART DEBUT BRAȘOV, destinat […]
Revista PsycheMitul Peșterii este o alegorie filosofică construită de către Platon în dialogul ,,Republica” (cartea a VII-a, 514a-520a) – în jurul anului 380 î.Hr. Filosoful atenian analizează raportul dintre realitatea aparentă și cea autentică, observând modul în care percepțiile noastre pot fi înșelătoare și limitate. El subliniază importanța de a ne pune întrebări, în procesul de căutare a adevărului. Pe parcursul acestui drum al cunoașterii, suntem îndemnați să reflectăm asupra originilor convingerilor noastre, să examinăm critic lumea înconjurătoare și să descoperim realitatea ascunsă, dincolo de ceea ce interpretam la prima vedere.
ROBERT-CRISTIAN STÂNEADescoperă poveștile din spatele expoziției „Umbre în zbor” la o serie de 𝘼𝙧𝙩𝙞𝙨𝙩 𝙏𝙖𝙡𝙠𝙨 captivante alături de Oana Obacu. Află direct de la artistă despre procesul de creație și simbolistica lucrărilor sale. 🖌️🖤 📅 7 și 9 octombrie, ora 18:00 📅 12 octombrie, ora 11:00 […]
Uncategorized