Maria-Casandra Hausi: „Doina are chipul universalității, oricând poate să șadă la aceeași masa cu orice gen muzical și să dialogheze”
N-am să cânt niciodată doar să farmec. Să prefac frumosul. El este, ori nu este. Aici întâlnim sublimul, ne este dat – revelat – să-l vedem sau ba. Acasă, am înțeles cuvântul. Puterea lui uluitoare, răvășitoare, tulburătoare, ziditoare ori mistuitoare. La școala, am învățat despre forța sunetului. Recunoscându-l, în fapt, din natură. Să îl aud prima dată și abia apoi să-l cânt, de se va cere cântat! Ce lecție fantastică! În viață am cunoscut dimensiunea gândului. Nu mă pot abate din acest drum, chiar de-oi risca dragostea unora dintre voi. Nu pot să vă mint, nu pot sa mă mint, nu vreau!
Alexandru Lamba: „AI-ul nu generează literatură, el cel mult produce text”
Știu că sunt prozatori care spun că-și lasă personajele să decidă pentru ele însele, că acestea le scapă lor din mâini și prind viață proprie, ba chiar că nu au vreun plan în minte când încep să scrie. Personal, cred personajele care-i scapă autorului de sub control și-și cer dreptul la autodeterminare sunt rodul unei slabe planificări. Sau a prea multor adăugiri ulterioare, venite din idei spontane, care le-au făcut incompatibile cu misiunea lor, cum era ea prevăzută în plan. De-asta ele „capătă viață proprie”, pentru că autorul își permite să le pună în cârcă tot felul de acțiuni, pe negândite.
Cosmin Neidoni – Ceea ce numin cultură este o formă de celebrare a nevăzutului vieții și a lumii noastre
Mă întrebi dacă pot exista prietenii veritabile între scriitori? Cu siguranță că da, însă prieteniile scriitoricești nu sunt de la sine înțelese. Între scriitori există, nu de puține ori, rivalități, orgolii, jocuri de putere, animozități ireconciliabile etc. Scriitorii sunt o specie ciudată, sunt capabili să atingă splendoarea umană, dar paradoxal, deși sunt, prin definiție, servanți ai spiritului, pot fi de o mitocănie și răutate profund respingătoare. Mă bucur că am, printre scriitori, și prieteni foarte dragi, însă, onest vorbind, cei mai mulți îmi sunt fie amici, fie absolut indiferenți.
Dan-Liviu Boeriu: „Trăsătura cea mai pregnantă a literaturii adevărate este firescul”
Dacă, în schimb, prin autenticitate înțelegeți un fel de onestitate față de propria ta persoană și față de propriul tău scris, întrebarea își conține răspunsul: nu e doar necesară, e vitală. Pastișa se simte imediat, mimetismul naște rareori bucăți valide estetic. Dar și goana oarbă după originalitate cu orice preț poate fi periculoasă, pentru că experimentul temerar nu se transformă întotdeauna în literatură
Hugo Laruelle
„Gestul meu, fie că este artistic sau artizanal, din momentul în care știu unde merg, nu îmi mai pun întrebarea.”
MARCEL VIȘA
Consider că este o datorie a fiecăruia dintre noi de a se implica civic, de a nu lăsa în derivă „corabia” societății
BOGDAN SUCEAVĂ:
„În literatură ajung să transpară mai-mult-decât-obsesiile, și anume traumele”
BERTI BARBERA:
„Cred cu toată ființa în echilibrul dintre valoarea artistică, profesională și cea umană. Admir ceea ce iese din pasiune, nu din ego”
DANIELA LUCA:
„Literatura, scriitura, grație imaginarului, fantasmaticului, ficționalului – ce bine! – ne permite să ne jucăm de-a personajele pe care le creăm”
LUCIAN BEDEU:
„Țin foarte mult la muzica originală, cea care traduce șimțuri, povești, stări, sentimente
RADU PREDOIU:
Dobândirea mentalității de campion se leagă nemijlocit de sănătatea mentală
