Ana Molv – Baba Iaga și Filosofia Vrăjitoarei
Încă de când eram copil am auzit povești despre Baba Iaga. Se spune că este o vrăjitoare bătrână, care locuiește în pădure, și mănâncă bebeluși și copii. Îi prinde, îi ucide, îi gătește și se bucură de festin în casa ei cu picioare de găină din fundul pădurii. Dar, de unde a pornit această legendă? Există oare vrăjitoarele? Femei cu puteri magice, dăruite de însuși Diavol, care se distrează mâncând prunci? Sau sunt doar niște povești pornite din misoginie?
CĂTĂLIN STANCIU – Biserică, formă conservatoare a vieții sociale condusă de frică
Oricum am încerca să privim, nu este în avantajul moral ori de bun simț al bisericilor. Pare urmărirea unui interes: facem compromisuri pentru a înălța ziduri dedicate sacrului, într-un spațiu profan, prin metode laice, dar rămânem conservatoare unui anumit duh. Este o disociere aici sau doar urmărirea unui interes și conservarea cu orice preț a identității culturale și dogmatice? Atât timp cât argumentul moral-dogmatic este singurul care stă în picioare, oare comportamentul imoral și laic al bisericii o mai îndreptățește să-și păstreze poziția? Particular, autocefalia BOR lasă loc de evaziuni fiscale și abuzuri multiple. În condițiile astea, solicitarea homosexualilor pentru căsătoria religioasă mai pare atât de nefirească?
CĂTĂLIN STANCIU – MAI BINE CORECT POLITIC DECÂT DISCRIMINATOR
Este evident că există canale prin care manifestările unei minorități sexuale au devenit agresive și sfidătoare: paradele gay, numeroasele filme de pe Netflix, promovarea unei sexualități fără bază psiho-emoțională în rândul adolescenților etc. Acestea nu sunt altceva decât replicile destul de plăpânde la anii nenumărați de nedreptate și intoleranță față de toți cei care nu au avut o orientare sexuală larg acceptată.
De aceea prefer să fiu, în cazul acestora, corect politic și nu discriminator.
ROBERT CRISTIAN STÂNEA – Un adolescent are nevoie de un mentor?
Știu că se vorbește foarte des de necesitatea ca un adolescent să aibă un mentor, un model pe care să-l urmeze. Nu am mentor, pentru că nu consider natural să ai la bază felul altcuiva de a privi lumea, să fii conform așteptărilor altcuiva. Fiecare are dansul său, drumul său, binele și răul, frumosul și urâtul propriei perspective.
GABRIELA GIUVLETE – Face sens?
De regulă, primele întrebări despre SENS ni le punem în adolescenţă – cine suntem, care e menirea noastră pe lumea asta, încotro ne îndreptăm paşii etc. E frumos fiindcă avem vise, ne proiectăm peste 10 ani în locuri sau lângă anumite persoane, ne imaginăm cu achiziţii imobiliare şi ascultăm parcă chicotelile unui copil blond cu ochii albaştri care să ne umple viaţa, ba chiar vedem totul ca pe o mare împlinire.
GABRIELA GIUVLETE – EMPATIA – BINECUVÂNTARE SAU BLESTEM?
Auzim des expresia “Pune-te în locul meu și vei înțelege”- nimic mai fals. De fapt, nimeni nu e în locul tau și nici nu poate fi pentru că fiecare situație e unică, fiecare dintre noi avem experiențe unice, trăiri unice, un istoric emoțional diferit. Este imposibil să empatizez cu durerea unei mame care și-a îngropat fiul sau cu durerea unei soții care își jelește soțul plecat mult prea devreme de lângă ea. Nu, nu știu cum e. Așa cum nici tu nu știi cum e în pantofii mei.
Mă? Te!
Observ cu stupoare fete și femei care efectiv se înghesuie lângă un „el” oarecare, cerșind atenție și validare. Cât timp și energie se pierd dacă nu ești conștientă de faptul că oamenii sunt ocupați cu propriile vieți și nimeni nu este responsabil să te iubească! Ceilalți sunt ocupați cu viața lor. Cunoscându-ți această nevoie și în același timp vulnerabilitate, oricare „el” va profita de moment, în interes propriu. Nu te învârti în gol încercând să umpli golul! Viața ta e despre tine.
Maria Gloria – Arhetipul feminin postpandemic
Femeile anului 2022 sunt independente, declarând că nu mai au nevoie de niciun bărbat, trâmbițând individualism, ba chiar afișând un comportament grobian, de sorginte imitativă: ei cu erotismul, noi cu eroismul.
Provocările adolescenței
Este semnificativ, pentru noi ca adolescenți, să știm către ce ne îndreptăm si ce ne face fericiți cu adevărat, pentru că timpul a fost mereu scurt și simțim că nu este destul. Prețuirea momentului este un obiectiv pierdut pentru mulți și pentru că este atât de important să te bucuri de fiecare clipă, odată ce de la a „omorî timpul” ajungi la a fi prada sa, te vei simți total debusolat.
DESPRE RED-FLAGS-URILE „BUNĂTĂȚII”
Așadar, cum recunoaștem un om bun? În general, prin cuvinte, prin gesturi, prin fapte. Din senin, apare o intenție bună, de a te ajuta sau chiar de a te iubi. Poate tu nu ceri, dar te «vede» sau te «simte», pentru că știe exact ce ai nevoie și mai ales, când este momentul să acționeze. Și știi de ce? Pentru că garda ta e jos, ești vulnerabil sau, mai degrabă, ai devenit ușor naiv. Pare ciudat ce vreau să îți transmit și nu aș vrea să instig la a nu avea încredere în nimeni, dar este un puternic «steag roșu» intenția dubioasă a cuiva de a-ți demonstra cât de bun(ă) poate fi ca persoană. Dacă tot suntem în Săptămâna Mare, cei mai religioși dintre noi știm că nici Cel Dintâi în Cer și pe Pământ, nu a agreat ideea de a fi numit bun.
Scrisoare către copilul interior
Eu sunt aici. Rămân aici. Între pereții ăștia. În casa asta cu șipci de lemn, cu pământ bătut între șipci. Eu mai am de dus aici… eu trebuie să mai cresc o dată. Tu, ai crescut. Te-ai făcut mare. Ai o casă, două fete, un soț. Ai tot ce ți-ai dorit. Eu …o să cresc și eu și o să mă fac mare.
