Poeme – din volumul în pregătire INFEC TAȚII COLONIILOR

1.
Colonia trăiește prin ei
prin ce mai rămâne din ei 
după fiecare zi a supraviețuirii.

ea mănâncă din ei până la ultimul oscior
până la ultima aripă care mai mișcă în visele lor ca ultim semn al supraviețuirii.

ea mușcă din ei cu răbdarea unui mecanism îndelung exersat 
le afumă trupurile 
le îneacă respirațiile iarna
cu ajutorul hornurilor din case
de câte ori străbat străzile cartierului dintr-o parte în alta.

Colonia trăiește în locul lor și treptat îi înlocuiește 
precum un organism flămând care îi va mesteca până la dispariție.

2.
ei râd și tot râd
ei urlă și tot urlă unii la alții de dimineața până seara
(program disco. program punk. program periferic.)

este o muzică în aer
un fel de bocet scrâșnit
amplificat de boxele din spatele curților sau al geamurilor din blocuri
când apune soarele și când răsare soarele.

aici nu pare a fi chiar o înmormântare 
ci doar un priveghi
(priveghi punk. priveghi disco.)

un priveghi transformat într-o nuntă
fără sfârșit fără miri și fără daruri
doar un dans în gol cu fum în nări
(nuntă-punk. nuntă-rock. nuntă în gol).

3.
dincolo de gară începe orașul
sau o încercare de oraș
ca toate celelalte încercări de orașe ale patriei.

orașe-ghetou care au atins cu succes limita subdezvoltării cincinalice.

există
foste fabrici
foste amintiri
mine cărbuni
aroma micilor în aer
clădiri abandonate 
case părăsite 
(fantome care calcă pe fantome).

aici este ce putea să fie dar nu a mai fost.

aici sunt ei înscriși și distribuiți
pe marea hartă la întâmplare și hrăniți
cu sucul din cărbune al minelor părăsite
(amintiri ale tale. amintiri ale lor. amintiri amalgamate).

aici sunt oameni-cadastrabili
implanturi nereușite în zone și locuri sufocante.

4.
ești bântuit și vrei din nou să fugi din teritoriul prestabilit de alții

dar străzile din fața ta nu duc niciunde
iar autostrăzile visate îți pregătesc din timp doar accidente mortale.

după moarte ne vom simți ca peștii în apă

mașinile scăpării visate de tine au demult luminile stinse și numai direcții false

(drumuri în cerc. drumuri în cerc.)

orbire este numele tău fie binecuvântat
închideri repetate pentru orice drum al evadării
orbire va rămâne numele tău
așa că

stai lungit în noapte pe fierul pasarelei care este deasupra liniilor de cale ferată și aștepti trenurile care vor întârzia până la pierderea ultimelor resurse disponibile

(și morții este vii
 și morții mai este vii
 mai este vii
 mai este mult până departe 
 mai este).

Ovia Herbert

Poet autohton contemporan, încadrat de critica literară în Generația literară 2000, a publicat trei volume de poeme Deschiderile Editura Pontica, 2004; Demisolul (Editura Pim, 2012); Kolin, Editura Irizor, 2022.

Premii: Premiul ASB București, 2005 pentru volumul de debut Deschiderile (Pontica, 2004).