Făcut-am din chilie un templu Poeziei,
Iar Opera-mi servește scriptură pe altar,
Cu orice vers drept treaptă ce urcă-n veșnicie
Și-n infinit creează un vis fără hotar…
.
Eu mi-am jertfit iubirii unica-mi existență
Și-am înălțat la ceruri speranță, sens și scop,
Dar crunt dezamăgirea-mi dădea reminiscență
Din Raiul ce pierdut-am, din Marele Potop!
.
Și-acum ca o epavă de-un secol clandestină
Plutesc pe marea vieții gândind la Paradis
Și-un Iad văd înainte-mi și-a farului lumină
E steaua cea pierdută care-a murit în vis!
.
Zadarnic este totul iar visul e himeric,
Iluzii au fost toate-n pustiul necuprins,
Mi-e dor numai de noapte și sete de-ntuneric!
Aștept să piară farul care-i de-un secol stins…
Gabriel David – poet, teolog, artist, profesor, colecționar
Născut în Sângeru, județul Prahova, Gabriel David a urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul” din București, apoi a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București și programul de master „Doctrină și Cultură Creștină” din cadrul aceleiași instituții.
Pasionat de literatură și de patrimoniul cultural, este colecționar de carte rară, numismatică, manuscrise și ediții bibliofile. În decursul anilor, a făcut parte din mai multe corale de muzică psaltică și corală, fiind totodată interpret de romanțe la pian și chitară.
În prezent este profesor de Religie în București.
