CĂTĂLIN STANCIU
Florin Dumitrescu – „Ideile poetice trebuie să înghită și să digere ideile filosofice”
După 2000, pe vremea când lucram cu zel maxim în publicitate, am început să frecventez tot mai mult comunitatea de socio-antropologi din jurul lui Vintilă Mihăilescu, cel care pe vremea aceea conducea Muzeul Țăranului Român. Acolo se țineau niște dezbateri foarte animate, „Întâlnirile de la Șosea”. Eu, ca publicitar, eram invitat să „dau din casă”, apropo de așa-zisele tradițio-branduri (acele produse alimentare industriale care erau definite ca provenind de la mama, de la bunica, din inima Ardealului, bla-bla). Se întâmpla ca eu să fi participat la lansarea primelor astfel de sortimente care mimau tradiția și să cunosc ca insider „rețeta” comunicării lor. Oamenii de la muzeu m-au îndrăgit ca whistleblower, ca denunțător al unui sistem opac, dar cu mare putere de influență în societate. Pe vremea aceea publicitarii se credeau o castă superioară și nu prea dezertau din lumea lor de coolness. Eu aveam ceva exercițiu analitic, studiasem publicitatea și în practică, și în teorie încă din anii ʼ90 (la licența și masterul filologice, într-o perioadă în care în România nu existau școli de comunicare; a trebuit să procur bibliografie, am exploatat fiecare bursă afară, am băgat studiu în biblioteci la greu și mii de pagini fotocopiate, în epoca aceea pre-internet). Pe scurt, lui Vintilă i-a plăcut de mine și, la un moment dat, m-a invitat să fac un doctorat cu el. Ceea ce am și făcut. Am scris o teză despre tradițio-branduri, pe care am publicat-o acum zece ani. Așa m-am trezit cu un doctorat în sociologie, dar propriu-zis m-am specializat pe partea de antropologie, etnografie și studiu calitativ. Tot cam acum zece ani, Vintilă m-a îndemnat să trec de la etnografierea supermarketurilor la cea a piețelor agro-alimentare. Vizam un postdoctorat, dar în perioada următoare s-au sistat astfel de oportunități. Apoi, magistrul meu Vintilă Mihăilescu a murit. Eu însă începusem să fac cercetare de teren prin piețe și am continuat și după aceea, cu toată pandemia și cu toate eșecurile de a atrage finanțare.
CĂTĂLIN STANCIU FLORIN DUMITRESCU
Liana Sakelliou – Poezia este atât vocația mea, cât și casa mea
Cătălin Stanciu: Doamnă Liana Sakelliou, pentru cei care nu vă cunosc, cine sunteți și ce mărturie oferiți despre dumneavoastră? Liana Sakelliou: Așa cum Platon se numea pe sine un iubitor al înțelepciunii, mereu străduindu-se să devină mai înțelept, eu mă consider o iubitoare de poezie, […]
CĂTĂLIN STANCIU LIANA SAKELLIOU
Cătălin Stanciu – Un Stairway to hell al sufletului
Credibilitatea acestei cărți este cu atât mai mare cu cât vine dinspre oameni (clienți sau nu ai cabinetelor de psihoterapie sau psihiatrie) care au trăit depresia și anxietatea ca parte a vieții lor. Este cu atât mai de folos că este expusă în emoția celor care au simțit-o pe pielea lor și nu ne este prezentată ca un rețetar a unor specialiști scorțoși ori care-și apăra ideologia. Cartea nu are alt interes decât cel al conștientizării și demitizării stigmei ce cade asupra persoanelor care suferă de diverse tulburări în sfera emoționalului, a psihologicului sau, mai cuprinzător, a sănătății mintale.
CĂTĂLIN STANCIU
OZZY
L-am „cunoscut” pe Ozzy Osbourne într-o seară de vară a anului 1993, la țară, la Zăvoi, într-o casă veche care a prins viață din niște boxe Panasonic. Era prima dată când ascultam Black Sabbath. Purtam blugi elastici și un tricou cu Metallica, cu cel puțin […]
CĂTĂLIN STANCIU
Monika M. Joras – Om și iubire
„Om și iubire” (ediție bilingvă neerlandeză – română) de Monika M. Joras este prima carte care apare sub egida Asociației de Psihologie și Cultura „Oedip” (Brașov 2025) în traducerea Cristianei Oprișescu. Așa cum scriam pe coperta 4 a cărții: „Monika M. Joras este medic psihiatru, […]
CĂTĂLIN STANCIU MONIKA M. JORAS
Dan Sociu – Dulce și ieftin
Cea mai recentă carte de poezie a lui Dan Sociu (Polirom, Iași 2025) este structurată în trei părți distincte, cu tonalități diferite. Poemele nu au titlu, iar cele din primele două părți sunt rimate. Prima parte ar putea fi poemele ori amintirile hormonale ale unui puber din comunism și adolescența trăită în primii ani de tranziție spre capitalism și ar putea fi, la fel de bine, versurile unui album rap în stil old school. Temele sunt brutale, fantezii sexuale cu directoarea de liceu care vine la ore „cu fusta de stofă strînsă pe cur”, unele care sunt la limita grotescului: „în apartamentele/aglomerate ca-n gară/ încercând să evite incestul// dar nu trec întotdeauna incestul” (pag. 17) sau istorisiri vechi testamentare interpretate într-o manieră a împlinirilor nevoilor primare prin încălcarea celor mai elementare norme etice.
CĂTĂLIN STANCIU
CONTROVERSA RECOMPENSĂ ȘI PEDEAPSĂ
Folosirea recompenselor edibile (dulciuri, chipsuri) o încurajez în situaţiile în care un copil nu este motivat de nicio altă recompensă-activitate (aici mă refer, în special, la cazurile copiilor cu autism cu un grad ridicat de afectare). Sesiunea de învăţare cu un copil cu TSA poate să pară uneori “rigidă”, “inflexibilă”. Copilul demonstrează o abilitate, uneori cu ajutor din partea terapeutului, ulterior primeşte o bomboană pentru a întări acel comportament, ulterior creşte frecvenţa comportamentului dorit. Astfel de situaţii apar, cum am specificat, în cazul copiilor cu autism care nu prezintă niciun interes față de stimuli-jucării, activităţi, persoane (când ne referim la interes social redus sau absent).
SAVU POPA
Savu Popa – Un trubadur contemporan
Dacă activitatea eseistică a lui Sandu Frunză, cunoscut universitar clujean, este, pe cât de variată, pe atât de ofertantă din punctul de vedere al înțelegerii actualității, din perspective teologice, filosofice, literare sau sociologice, poezia acestuia trădează sensibilitatea și perseverența unui arheolog al erosului. Experiențele erotice, […]
SAVU POPA
RAMONA BOLDIZSAR
„Restul, Svetlana Cârstean” de Ramona Boldizsar
Ce au în comun pentru mine filosofia și poezia nu e doar cunoașterea, ci și această calitate, s-o numim în mod necesar calitate, de a nu oferi concluzii indestructibile, certitudini rigide (în alte contexte de fapt căutate și benefice). Un tip de soluție se poate oferi întotdeauna, dar ce este formidabil nu e faptul că se poate schimba, ci că un alt tip de răspuns, într-un context diferit, ar putea fi la fel de valid. Privesc poezia din Restul și ca pe o analiză a vieții în capitalism, dar și ca pe o încercare de a plasa scrierea ei. Nu neapărat (doar) într-un sistem, ci mai degrabă de a-i sublinia și această valoare de rest – restul, după tot ceea ce am experimentat în decursul unei zile sau a unei vieți într-un sistem sau altul politic, normativ, social, religios ș.a.m.d.. Este tocmai acest moment de așezare a limbajului în această formă pentru că poezia nu există în afara lumii.
RAMONA BOLDIZSAR
ADRIAN MUNTEANU - O VIAȚĂ CU CONTUR ROTUND
Fragment din „Fereastra orbului” de Adrian Munteanu
Drum cu trenul spre Constanța. De data asta, nu ca să stau cu burta la soare. Pe geam, câmpia și rarele șerpuiri ale râurilor, un peisaj cam anost. Urmează să dau examen la filologie. Suntem în 1969 și, în Brașov, nu este o asemenea facultate, iar la Constanța, locuiește unchiul Costică, alt frate al mamei, un boem, cu soția lui, grecoaica Hrisanti, o gospodină desăvârșită și cu o noblețe remarcabilă, princiară. Oameni primitori, cu o anume demnitate pe care o apreciez. Măcar mă pot ajuta cu ei, să nu fiu singur în necunoscut. Au un apartament aproape de portul Tomis, pe strada Sulmona, la etajul întâi al unui bloc cu două etaje. Balconul lor cu vedere la mare e ceva magic. Să vezi răsăritul de soare la mare, tu, cel venit din crestele munților, este ceva care trezește fiori de încântare și poate fi jinduit. În apartamentul de deasupra lor, întregit cu o generoasă terasă, locuiește scriitorul Marin Porumbescu. Alt boem, unul desăvârșit, viețuind printre papagali și broaște țestoase. Vecinii se înțeleg de minune, așa că m-am trezit într-o lume cu toate datele ineditului.
ADRIAN MUNTEANU
Adrian Munteanu – „Performance poetry” de Ziua Poeziei
ZIUA INTERNAȚIONALĂ a POEZIEI sărbătorită la Brașov Când: joi, 21 martie, 2024 vă invităm la două spectacole marca ADRIAN MUNTEANU poet, actor, performer Pentru copii – ora 11, Centrul Cultural Reduta spectacolul POVEȘTI CU CARE CREȘTI recital de Povești și Videopovești Pentru adulți ora 18, […]
ADRIAN MUNTEANU
O viață cu contur rotund (jurnal de călătorie artistică în SUA și Canada) – Episodul 8
Luni, 24 iulie, 2017, Montreal O schimbare neașteptată a vremii. Cer plumburiu, coborât, ploaie și frig. Nu era de ieșit din casă. De altfel, după recitalul de ieri, ca și după toate celelalte, fără să fie vorba de o oboseală fizică accentuată, simt nevoia unui […]
ADRIAN MUNTEANU O VIAȚĂ CU CONTUR ROTUND
Adrian Munteanu – O viață cu contur rotund VII
(jurnal de călătorie artistică în SUA și Canada) Episodul 7 Duminică, 16 iulie, 2017, Hamilton-Montreal La ora 10, după ce am mâncat cu toții, au început pregătirile de plecare. Mai întâi s-au îndreptat spre aeroportul din Toronto Anca Sârghie, Elena M. Câmpan și Menuț Maximinian. […]
ADRIAN MUNTEANU O VIAȚĂ CU CONTUR ROTUND
Adrian Munteanu – Proiect adresat conducerii Uniunii Scriitorilor din România
Stimate domnule președinte, Nicolae Manolescu, stimați membri ai conducerii Uniunii Scriitorilor din România, dragi colegi din filiala Brașov a USR, Sunt Adrian Munteanu, membru al Uniunii Scriitorilor din 2008. M-a bucurat îndemnul recent al domnului președinte, adresat scriitorilor, de a intensifica contactul direct cu tânăra generație prin […]
ADRIAN MUNTEANU
Adrian Munteanu – O viață cu un contur rotund – VI
(jurnal de călătorie artistică în SUA și Canada) Luni, 10 iulie, 2017, Toronto – Hamilton De dimineață mănânc și beau cafea cu Anca, apoi îmi iau rămas bun de la Ovidiu care pleacă la serviciu. Promite că va merge la doctor, dar numai mâine. […]
ADRIAN MUNTEANU
O VIAȚĂ CU CONTUR ROTUND – V
Jurnal de călătorie artistică în SUA și Canada Episodul 5 Vineri, 7 iulie, 2017, Vancouver – Toronto Cred că am reușit să ațipesc în avion. A fost o călătorie de vreo patru ore, de câteva ori mai mult decât facem noi în țară străbătând-o în […]
ADRIAN MUNTEANU
O VIAȚĂ CU CONTUR ROTUND
Facem toți patru o excursie în insula Galliano. Am lăsat mașina în parcare și mergem o oră cu feribotul. Un peisaj straniu pe malul oceanului, cu stâncile dăltuite de flux în cele mai ciudate forme, după spiritul și voia oceanului atotstăpânitor. Am mâncat înghețată (singura plătită de mine), am vizitat insula cu numeroase puncte de un farmec straniu, datorat arborilor aduși de ocean și sculptați de ape în forme de o varietate incredibilă. Apoi a venit aventura. La ora de îmbarcare pe feribot, ultimul din acea zi, n-am mai găsit bilete. Era gata să căutăm soluții improvizate, la vreo pensiune locală. Ne-am hotărât să luăm un alt feribot spre insula Victoria, capitala statului British Columbia, iar de acolo să găsim un alt feribot înapoi, cu un traseu de două ore. În așteptarea feribotului, vine surpriza: suntem anunțați că compania va trimite un feribot suplimentar pentru cei rămași pe insula. A venit. Din el au coborât două femei și trei mașini. Asta în timp ce pe bord încăpeau cel puțin 1000 de persoane. Spunea un bărbat din personal că pentru cele două persoane bucătăria avea șapte angajați. Un adevărat huzur. Noi cei care ne-am îmbarcat nu eram mai mult de 20. Plus un microbuz cu pensionari. Cred că pentru ei firma nu a vrut să riște cine știe ce reclamații și solicitări de despăgubiri. O călătorie de un calm și o desfătare a naturii fermecătoare din jur pe care n-am trăit-o niciodată la asemenea dimensiuni.
ADRIAN MUNTEANU
ADRIAN MUNTEANU – O VIAȚĂ CU CONTUR ROTUND (jurnal de călătorie artistică în SUA și CANADA) – EPISODUL 3
Episodul 3 Vineri 16 iunie 2017 – Seattle A naibii de emoție! Îmi amintesc de bătrânul actor Ștefan Alexandrescu de la Brașov. La 18 ani jucam în primul meu spectacol, regizat de celebrul Sică Alexandrescu. În culise, în așteptarea intrării în scenă, actorul mi-a luat […]
ADRIAN MUNTEANU
ADRIAN MUNTEANU – O VIAȚĂ CU CONTUR ROTUND (Jurnal de călătorie artistică în SUA și Canada)
EPISODUL 2 Duminică, 4 iunie, 2017- Seattle (SUA) Rusaliile (la noi, în Romania). Nu l-am sunat pe părintele de la biserica Sf. Ioachim și Ana, pentru că precis era în activități specifice. O voi face mâine. La biserica lui va fi al doilea recital pe […]
ADRIAN MUNTEANU
Lavinia Băra – După Nick Cave, înainte de Twin Peaks: Visul post-punk al lui Alin Dimache
Colecția de poezie Arcane crește frumos sub coordonarea lui Andrei Zbîrnea. Dovadă este și volumul de debut al lui Alin Dimache.
Visul post-punk este un volum care nu se citește în grabă. Volumul acesta se experimentează. Cele trei capitole ale sale: Atmosferă protectoare pentru gestul spontan, Concert la lumina lumânărilor și And there was light, funcționează ca un arc narativ emoțional, în sens neconvențional. Volumul te plasează în mijlocul senzației, înainte de a-ți da sensul, iar acest lucru îl face memorabil și hipnotic.
Uncategorized
Gabriela Feceoru – „Toate drumurile duc la Ploiești”
Camelia Iuliana Radu revine în mare forță cu Toluen, o carte de poeme protestatare, revoltându-se în fața regimului politic, poeta aduce revendicările în prim plan, face din versurile sale o strategie de reziliență. N-am știut inițial ce înseamnă toluen, așa că a trebuit să cercetez […]
GABRIELA FECEORU
Victoria Constantinescu – Frica de exprimare în epoca libertății formale
De-a lungul secolelor, conceptul de libertate a fost definit, analizat și clasificat de către personalități din multiple arii academice. Jean-Paul Sartre a susținut că oamenii sunt condamnați la libertate, în timp ce Erich Fromm ne-a arătat că oamenii tind să fugă de libertate, deoarece aceasta implică responsabilitate și anxietate. Immanuel Kant a introdus ideea că adevărata libertate există doar în cadrul moralității și al rațiunii. O perspectivă filozofică care, atunci când am descoperit-o, mi-a schimbat complet modul în care privesc lumea. În viziunea lui Sartre, nu avem o esență prestabilită; devenim ceea ce suntem prin alegerile noastre. De aici se naște angoasa existențială: suntem obligați să alegem în permanență și să ne asumăm consecințele. În acest context, libertatea poate părea mai degrabă o povară decât un privilegiu.
VICTORIA CONSTANTINESCU
Cosmin Andrei Tudor – 18 dorințe
Am primit de la poetul Decebal N. Todăriță cel mai recent volum al său de versuri: 18 semne pe Țesătura Luminii[1], apărut în 2026. Observ că rămâne fidel editurii Eikon, unde a mai publicat două volume de versuri: Vise presate (2016) și Multivers (2022).
COSMIN ANDREI TUDOR DECEBAL TODĂRIȚĂ
Daniela Luca – Moduri de a funcționa, moduri de a suferi: stilul ca organizare a conflictului nevrotic
Volumul Stiluri nevrotice (Editura Trei, 2009, trad. Simona Reghintovschi), de David Shapiro (psiholog, psihoterapeut, profesor de psihologie la New School for Social Research New York, coordonator timp de 13 ani al Centrului Austen Riggs pentru tratamentul persoanelor cu tulburări psihice severe), este una dintre cele […]
DANIELA LUCA
Cosmin Andrei Tudor – Singurătate în pokéball
Cu toate că volumul nu are mai mult de 50 de pagini este extrem de condensat și abordează teme complexe, cum ar fi: iubirea, singurătatea, moartea, etc. Pentru a exprima „multul” acestor teme, poeta se folosește de un limbaj foarte diversificat. Zoologicul joacă un rol principal în poezia Melaniei Cristea, în special canidele: „câinii ar mușca luna de coapse” (în linie continuă, p. 6), „timp licantrop” (la semafor, p. 20), „câini fără umbre traversează străzi” (ora de cuminecat vii, p. 38), „ca niște lupi cu ochi însângerați/ îngerii aceștia anodini” (vizuina cu îngeri, p. 48); și ecvidele: „cai ai câmpiei scuipă” (oase de fosfor, p. 16), „miroase a cai nepieptănați” (la semofor, p. 20), „cai conabii” (cântec la xilofon, p. 21), „schelete de cai aburesc sub ploi” (arborii-infinit, p. 27), „cai care mușcă din obrazul lunii” (ora de cuminecat vii, p. 38), „cal sticlos” (monocromatic, p. 44), etc. Se observă o metamorfoză a acestor două familii de mamifere și o relație cu luna. Imaginea lupului urlând la lună este clișeică, dar a unu ical care mușcă „obrazul lunii” trimite mai vertiginos la o singurătate greu de suportat. Mai apar și alte mamifere: elefanți, lilieci, șobolani, arici, iepuri, oameni.
COSMIN ANDREI TUDOR
Alexandru Arnăutu „Vraciu” – Baba Novak
Să nu vă fie frică este una dintre melodiile de protest menite să dea curaj celor care își apleacă fața și devin umili sau indiferenți atunci când ar trebui de fapt să ia atitudine și să-i confrunte pe cei care le fac viața amară. Versurile lui Nicu Covaci sunt puse pe muzica lui Răzvan Pisău și Mihai Stârcea ,iar refrenul este unul melodios și îți intră repede în sistem, impulsionându-te să cânți împreună cu trupa. Îndemnul de a nu ne înfrăți cu oricine pentru a obține anumite beneficii este unul important pentru că în viață de cele mai multe ori devine vital să avem încredere în noi și să ne continuăm propriul drum.
ALEXANDRU ARNĂUTU ”VRACIU”Mai multe povestiri
C.R.E.S.C. – Rețeaua transdisciplinară care conectează educația, sănătatea și creația, continuă în 2026
2026 aduce o nouă serie de activități în cadrul programului multianual C.R.E.S.C. – Rețea de Creație, Educație, Sănătate, Cercetare, proiect coordonat de echipa AREAL și dedicat incluziunii și integrării metodelor expresiv-creative- terapeutice — somatică, dans și dans-terapie — în practicile educaționale, sociale și medicale din […]
Revista Psyche
Daniela Luca – „Joyce McDougall – o pledoarie pentru umanitate și respectarea eticii psihanalitice”
Joyce Hillary McDougall (Carrington) s-a născut la Dunedin, în Noua Zeelandă, pe 26 aprilie 1920, și s-a stins din viață la 91 de ani, pe 24 august 2011, la Londra, după ani grei de suferință. A fost, de-a lungul itinerariului său de viață pe 3 […]
DANIELA LUCA Semn(al) de Carte PSY
Cosmin Andrei Tudor – Fluturele Emilian Iachimovski
Am primit de la Turnu-Severin, de la prietenul Emilian Iachimovski, recentul său volum de versuri Încă o zi[1]. Chiar titlul este ambiguu. Este el pus acolo într-un sens optimist sau într-unul pesimist? Sau poate doar să încurce. Întreg volumul este construit în jurul unui el, […]
COSMIN ANDREI TUDOR
Lavinia Băra – Arheologia afectivă a unui debut
E ceva vreme de când am citit #deshumări, debutul Danei Ștefan la Editura Tracus Arte (București, 2025), și ceva m-a împins să reiau cartea, să recitesc poemele pe care le-am marcat cu post-it-uri și, desigur, să scriu despre invitând la lectură. Încă mă gândesc la acest volum ca la un gest dublu: violarea tăcerii și asumarea murdăriei care vine odată cu adevărul scos la suprafață. Titlul nu trimite la o recuperare curată, muzeală, ci la o operație riscantă, făcută cu mâinile goale, fără mănuși simbolice. E un teren mâlos în care autoarea sapă cu mâna, iar poezia nu se uită înspre trecut, ci îl atinge, îl smulge din pământ și îl lasă să se așeze pe piele, pe limbaj, pe relații.
LAVINIA BĂRA
Lansare de carte Andrei Mocuța la Cărturești Mercy Timișoara
Marți, 20 ianuarie 2026, de la ora 17, vă invităm la Cărturești Mercy din Timișoara pentru evenimentul de lansare a cărții „Salinger și fata cu părul roșcat”, de Andrei Mocuța, apărută la Editura Polirom în 2025
ANDREI MOCUȚA Revista Psyche
Noemina Câmpean – „Hyperboréen sau stările legendare ale ființei”
Adjectivul hyberboréen, ce alcătuiește titlul volumului (Hyperboréen, Éditions Spinelle, 2024, French-English Bilingual Edition), face referire la un popor mitic, din nordul extrem, descendent al zeului-soare Apollo. Pentru poeta Daniela Nicolaescu, tărâmul acesta legendar pe care îl explorează în versurile sale se încarcă cu semnificația unui paradis îndepărtat sau chiar pierdut, ce nu mai are puterea să își extindă razele în prezentul atins de boală sau de instabilitate. Realitatea geografică pe care o circumscrie vântul aspru bora denudează, astfel, un imaginar al reinventării personale, al ciclului naștere-stingere-renaștere pe care îl presupune fiecare anotimp, respectiv fiecare element căruia îi este asociat. Pământ, Apă, Aer, Foc sunt cele patru elemente clasice care nu doar pun în joc arhitectura cvadruplă a volumului, dar și dețin un rol major în asumarea existențială a autoarei, mai precis în propria devenire. Trăirile vehiculate prin Pământ, Apă, Aer, Foc sunt completate de fotografiile poetice, realizate – așa cum aflăm din Acknowledgements – de „Ramona, Emi și Flaviu”, și care încearcă o racordare interdisciplinară la interioritate, o conectare preverbală între natură și inconștient.
NOEMINA CÂMPEANMai multe povestiri
Classix – Un festival deschis tinerilor
Classix Festival revine între 1 și 8 martie 2026, la Iași, și anunță debutul pregătirilor pentru noua ediție prin trei direcții-cheie: desemnarea câștigătorilor burselor Classix in Art 2026, lansarea castingului național pentru opera Vulpița cea isteață de Leoš Janáček și deschiderea apelului de voluntari pentru ediția din 2026
Revista Psyche
Romeo Aurelian Ilie (RAI) – Granițe închise, granițe deschise, granițe frânte.
Gabriela Feceoru (născută în 1993, la Petroșani) se autointitulează feministă radicală și poetă. Este absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” din Târgu Mureș. Colaborează la diverse reviste literare, dintre care amintim: Planeta Babel, DLITE, Discobolul, Steaua, Familia, Bucovina literară, România literară. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Deține blogul literar gabrielascrie.ro. Apare în antologiile: #Rezist!Poezia (Paralela 45, 2017), Poezie călătoare II (Cartea de după, 2021) și Singuraticele (Neverland, 2021). A debutat în 2017, cu volumul blister, la Cartea Românească, volum nominalizat la Premiul Național pentru Debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017 și Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018. Au urmat volumele: vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Charmides, 2019), Aștept primăvara și vine – Dragoș (CDPL, 2022), și vax (Charmides, 2022). Cel mai recent volum al său se numește Grădina Jucăriilor Pierdute și a apărut la editura RoCart în anul 2025. Asupra acestui din urmă volum mă voi apleca și eu în cele ce urmează.
ROMEO AURELIAN ILIE (RAI)Florin Dumitrescu – „Ideile poetice trebuie să înghită și să digere ideile filosofice”
După 2000, pe vremea când lucram cu zel maxim în publicitate, am început să frecventez tot mai mult comunitatea de socio-antropologi din jurul lui Vintilă Mihăilescu, cel care pe vremea aceea conducea Muzeul Țăranului Român. Acolo se țineau niște dezbateri foarte animate, „Întâlnirile de la Șosea”. Eu, ca publicitar, eram invitat să „dau din casă”, apropo de așa-zisele tradițio-branduri (acele produse alimentare industriale care erau definite ca provenind de la mama, de la bunica, din inima Ardealului, bla-bla). Se întâmpla ca eu să fi participat la lansarea primelor astfel de sortimente care mimau tradiția și să cunosc ca insider „rețeta” comunicării lor. Oamenii de la muzeu m-au îndrăgit ca whistleblower, ca denunțător al unui sistem opac, dar cu mare putere de influență în societate. Pe vremea aceea publicitarii se credeau o castă superioară și nu prea dezertau din lumea lor de coolness. Eu aveam ceva exercițiu analitic, studiasem publicitatea și în practică, și în teorie încă din anii ʼ90 (la licența și masterul filologice, într-o perioadă în care în România nu existau școli de comunicare; a trebuit să procur bibliografie, am exploatat fiecare bursă afară, am băgat studiu în biblioteci la greu și mii de pagini fotocopiate, în epoca aceea pre-internet). Pe scurt, lui Vintilă i-a plăcut de mine și, la un moment dat, m-a invitat să fac un doctorat cu el. Ceea ce am și făcut. Am scris o teză despre tradițio-branduri, pe care am publicat-o acum zece ani. Așa m-am trezit cu un doctorat în sociologie, dar propriu-zis m-am specializat pe partea de antropologie, etnografie și studiu calitativ. Tot cam acum zece ani, Vintilă m-a îndemnat să trec de la etnografierea supermarketurilor la cea a piețelor agro-alimentare. Vizam un postdoctorat, dar în perioada următoare s-au sistat astfel de oportunități. Apoi, magistrul meu Vintilă Mihăilescu a murit. Eu însă începusem să fac cercetare de teren prin piețe și am continuat și după aceea, cu toată pandemia și cu toate eșecurile de a atrage finanțare.
CĂTĂLIN STANCIU FLORIN DUMITRESCU
Gabriela Feceoru – A trăi pentru a-ți scrie poemele
La ce sunt bune poveștile? Iată o întrebare la care răspunde Gojko Božović prin intermediul poeziei sale: „Când le spuneam povesti copiilor mei…/ Aceste povești s-au transformat în jucării/ Care le influențează somnul.” (Întâia poveste, p. 9) sau „Când ne ajunge bătrânețea/ Toată viața se […]
GABRIELA FECEORU
Alexandru Arnăutu „Vraciu” … de regiune superior (Timpuri Noi, 1995)
Deși, Basca abundenței (1998) este CD-ul reprezentativ pentru generația mea îmi amintesc din copilărie și de caseta pe care o avea unchiul meu, Dan cu LIVE-ul unplugged, apărut în 1994. În acea perioadă pentru mine Timpuri Noi reprezenta doar o altă formație românească de Rock, neștiind să fac diferența între stiluri sau cum aceștia se luptau prin anii 80 cu mentalitatea ascultătorilor care iubeau doar echipele mai agresive cu plete și solo-uri zgomotoase. Genul New Wave àla U2 și The Police abordat de băieți, a prins puțin mai greu pe la noi pentru că unii rockeri erau obișnuiți să dea din cap doar de la stânga la dreapta și nu invers, așa cum declara chiar Dan Iliescu într-un interviu din anii 90. Multe nu s-au schimbat încă pentru că și astăzi fanii ROCK de pe la noi sunt destul de conservatori și setați pe aceleași echipe pe care le îndrăgesc din totdeauna, dar simt că va fi din ce în ce mai bine și în timp poate se va forma și un public mai mare pentru trupele noi din underground.
ALEXANDRU ARNĂUTU ”VRACIU”
Daniela Luca – Chipuri ale femininului, reflectări psihanalitice
Femininul și imaginile sale („Femininul și imaginile sale. Studii de caz și interpretări psihanalitice ale femininului în dinamica psihicului uman”, Houari Maïdi, Editura Herald, 2025) este o lucrare fundamentală în psihanaliza contemporană pentru că redefinește, reconfigurează și restituie femininului complexitatea care i-a fost adesea negată. Femininul nu înseamnă doar fragilitate, enigmă, ”sexul frumos”, ”sexul slab”, ci este un spațiu psihic, emoțional, narcisic, interior și relațional de confruntare cu limitele ființei.
DANIELA LUCA Semn(al) de Carte PSY
A apărut un nou număr al revistei Discobolul: 300 de pagini de proză, poezie, cronici și traduceri, sub egida Uniunii Scriitorilor din România
Vă semnalăm apariția numărului aferent lunilor octombrie, noiembrie și decembrie 2025 al revistei de cultură Discobolul, editată de Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba, sub egida Uniunii Scriitorilor din România.
Evenimente Revista Psyche
