Mădălina Maftei – Porunca 11: Să-ți fii adevărat ție însuți
A fi autentic este într-adevăr curajos. Să recunoști și să arăți lumii cine ești, fără măști, fără minciuni, fără ascunzișuri este atributul oamenilor liberi. Să nu te temi că o persoană va crede despre tine ceva rău, că te-ar putea pune în categoria leneșilor, proștilor, urâților este ceva ce-mi doresc pentru toată lumea. E un sentiment de ușurare de nedescris. Nu trebuie să demonstrezi că ești deștept, că ești harnic, că ai dreptate. Practic, nu ai nicio imagine de apărat. Nu vrei să mai vinzi lumii o imagine bună a ta. Ești un om liber. Nu mai stai la cheremul părerilor cuiva.
Mai mult, un om autentic este atât de ușor la suflet încât recunoaște deschis ori de câte ori observă că mecanismele lui de apărare pe care le-a dezvoltat încă de când s-a născut, au început să fie malițioase. Admite când ego-ul său e umflat și vrea să aibă dreptate în conflictele cu ceilalți și când nu mai pune iubirea pe primul plan și poate renunța foarte repede la dorința de a avea dreptate pentru iubire și libertate. Dă dreptatea pentru iubire. Cât de eliberator, nu?
Atunci când toxicitatea nu este altceva decât un simplu conflict
Trăim o epocă a egoismului, a egoului exacerbat și a renunțărilor. Am impresia că trăim vremuri ale dezechilibrului și excesului unde renunțarea este cea mai facilă variantă decât așezarea la masa împăcării și la savuroasa pipă a păcii. De aceea, cred că psihoterapeuții ar mai trebui să treacă prin scaunul clientului, din când în când, pentru a nu se sminti de tot și pentru a nu-i sminti nici pe cei care vin la ei ca la un duhovnic și vindecător de suflete. Psihoterapia este drag de oameni.
Daniela Luca – Pe calea formării în psihanaliză*
Fiecare psihanalist își transpune, în epistola sa către candidați, cu profunzime, asumare, răspundere, deschidere, emoție, căldură, susținere, luciditate, călătoria sa personală, unică, pe drumul formării, arătând în primul rând valoarea inestimabilă a unei bune analize personale, esențialitatea supervizărilor, lucrul în grupul de apartenență (seminare, cursuri, grupuri clinice, intervizări, activități științifice, scriere de lucrări psihanalitice șamd), relațiile instituționale, raportul dintre formal – autentic, dintre speranțe/iluzii – deziluzionări, dintre marile idealizări și dezidealizările necesare, și multe alte aspecte ale procesului de educație, formare, creare a unei gândiri analitice, a unei identități profesionale, a unui drum de viață psihanalitic.
Monika Chiriacescu – Psihologia umanistă
Dezvoltarea umanismului este de fapt dovada evoluției școlilor de gândire și a omului în general: individul constată despre sine că are nevoie să se simtă liber, să ia decizii, să se exprime, să creeze și să trăiască armonios, fără a fi redus exclusiv la un produs al familiei și traumelor, ci în control deplin al prezentului său
Noemina Câmpean – Jelenik și Haneke. Femeia eviscerată ca obiect al privirii
Narațiunea lui Jelinek este obsedată de imaginarul meduzat al ochiului și al privirii: o femeie care nu poate participa la propria viață și dorință își exprimă sexualitatea prin voaierism. Falusul și privirea fuzionează astfel pe corpul femeii. Dreptul de a privi este prin excelență masculin, femeia fiind întotdeauna cea care este privită, de prea puține ori cea care privește, declară Jelinek într-un interviu: „Încerc să proiectez o privire incoruptibilă asupra femeilor, mai ales când acestea sunt complice bărbaților.”
Monika Chiriacescu – Relații moderne sau umbre ale trecutului?
Igiena relațională presupune evaluarea constantă și dispoziția de a optimiza toate elementele dinamicii relaționale. Mai exact, o atenție concentrată asupra nevoilor, scopului relației, respectarea condițiilor de funcționare negociate, dar și asupra emoțiilor implicate în proces, pentru fiecare dintre membrii/ parteneri.
Noemina Câmpean – A suferi pentru a înțelege
Cel care refuză durerea, refuză, în termenii lui Ricoeur, să persevereze în dorința de a fi și în efortul de a exista en dépit de… De aceea, Agnes din Strigăte și șoapte nu avea cum să refuze cea de‐a doua moarte și își priveghează sufletul rătăcind printre cei vii. Acesta este tributul oferit în numele inumanității tragice a umanului – o meditație bergmaniană tratată exhaustiv pe parcursul lucrării mele.
Daniela Luca -Gândire, dialog, reverie și interpretare în spațiul analitic
Generos cu ilustrări de caz, Thomas Ogden realizează un autentic act de transmitere a gândirii sale, dar și a unui model-cadru de travaliu analitic, fiindun virtuoz al tehnicii psihanalitice contemporane, prețuind îndeosebi valorile, etica și matricea existenței și gândirii celuilalt (analizat, supervizat, cititor). Pentru analistul și omul Thomas Ogden, fundamental în psihanaliză este principiul că un analist îşi tratează pacientul — şi tot ceea ce implică viaţa acestuia — într-un mod profund uman, într-un fel care respectă continuu demnitatea umană.
Gabriela Grecu – Când este un copil cu autism pregătit să învețe teoria minții?
Teoria Minții este definită ca o abilitate de a atribui credințe, dorințe/preferințe și intenții, atât propriei persoane, cât și celorlalți. Copiii cu dezvoltare neurotipică înțeleg conceptele de dorință și intenție în jurul vârstei de 2 ani și credințele în jurul vârstei de 3-4 ani (Sodian & Thoermer, 2008). În schimb, copiii cu autism întâmpină dificulății în înțelegerea Teoriei Minții (Paytern & Peterson, 2010). Cu alte cuvinte, înțelegerea perspectivelor în ABA presupune capacitatea de a deduce și de a răspunde adecvat la comportamentele private pe care le experimentează ceilalți. Poate copilul cu TSA să înțeleagă/să denumească ce înseamnă comportamentul unei persoane de a-și pune mâinile pe cap și se uita cu atenție în direcția ceștii de cafea pe care a vărsat-o pe laptop
Cătălin Stanciu despre „Minți împrăștiate” de Gabor Maté
„Minți împrăștiate” deși este în primul rând o carte de știință, poate fi, în egală măsură, o autobiografie a unui om cu AD(H)D care este pe deplin încredințat că: „dacă putem iubi activ, nu va exista deficit de atenție, nici tulburare” (pag 344).Pe Gabor Maté îl citești fascinat fiind de blândețea, candoare, curajul și autenticitatea cu care, ca om de știință, vorbește despre tulburările mintale, drept o lipsă de iubire.
Monika Chiriacescu – Ziua în care am renunțat la ochelari
Spuneam adesea că mă simt obosită, dar era pentru prima oară când înțelegeam cu adevărat ce înseamnă asta. Creasem o versiune a mea ca să pot supraviețui, să nu fiu nevoită să mă opresc din tot ce făceam. Aveam senzația că dacă spun despre mine că sunt obosită, mă victimizez și sunt leneșă, pentru că nu găseam motive să mă simt astfel. Epuizarea emoțională este des întâlnită în sfera serviciilor de asistență socială, psihologică sau medicală. Aceste domenii necesită o implicare emoțională calibrată constant. Surmenajul în acest tip de consum energetic este previzibil.
Gabriela Grecu – Dezvoltarea abilităților sociale la copiii diagnosticați cu TSA
Ideile creative pot fi adaptate în funcție de nivelul de dezvoltare și motivația copilului. Nu de puține ori, în cadrul practicii în centru, am fost puși în situația de a găsi constant idei noi/creative de a preda cât mai multe abilități sociale care să cuprindă situații imprevizibile ce pot apărea în mediu. Acestea ar putea să pună în dificultate copilul pentru că nu are însușit unul din pașii necesari pentru a face față contextului social respectiv. Această carte vine cu pași clari în procesul de a modela și forma abilitățile sociale și aduce o varietate de exemple care pot fi utilizate atât în terapia 1 la 1 (pe lângă planul de intervenție personalizat nevoilor copilului), cât și în mediul familial în vederea îmbunătățirii relației cu frații și părinții.
Monika Chiriacescu – Iubirea – drogul salvator?
Iubirea nu este un adevăr absolut, ci o simțire intimă și subiectivă, așadar aproape imposibil de stabilit dacă și ce formă de iubire a simțit cineva. În nevoia de a identifica un răspuns cât mai aproape de realitate la agnostica întrebare „oare m-a iubit/ mă iubește cu adevărat?”, am putea doar să luăm în considerare faptul că fiecare simte iubirea într-un mod diferit. Experiențele trăite în iubire sau în lipsa acesteia, sunt adesea cauza depresiilor, anxietății și a celor mai profunde introspecții. Probabil aceste schimbări comportamentale l-au determinat pe Freud să afirme despre iubire că „este o stare de psihoză temporară”.
Gabriela Grecu – Gestionarea comportamentelor problemă
Cum procedăm atunci când copilul încearcă să testeze limitele trasate de adult, prin comportamente problemă (plânge, ţipă, aruncă jucăriile, refuză să coopereze, loveşte adultul) sau atunci când comportamentele stereotipe/ fixațiile intrevin in procesul de învățare?
- În prima situație în care comportamentele se intensifică, crescând durata şi frecvenţa acestora renunţăm sau suntem consecvenţi şi fermi în trasarea limitelor, indiferent de intensitatea şi durata lor?
- În cea de-a doua situație intervenim asupra fixatiilor, comportamentelor stereotipe care produc recompensă automată?
Monika Chiriacescu – Autenticitatea pe cale de dispariție
Avem la dispoziție multe surse de informare, dar, din păcate, puțină informație cu adevărat utilă, echilibrată, susținută cu dovezi și nu doar afirmații ce dau senzația unui adevăr absolut. Preluarea în mod eronat a conceptelor din psihologie și utilizarea lor excesivă, stirbește din autenticitatea în comunicare, conduce la interacțiuni superficiale, glaciale, conversații lipsite de profunzime și la dificultatea de a intra în contact cu emoțiile. În demersul terapeutic, psihologul este dator să le remarce și să le clarifice.
Cătălin Stanciu despre „Cartea familiei care merită mai mult” de Dr. Shefali
„Cartea familiei care merită mai mult”, ediția a 2 a, de Dr. Shefali, apărută în 2022 la editura bucureșteană Herald, în traducerea Tamarei Laura Miron, își ia, cât se poate în seamă, cât se poate de serios, ceea ce proclamă: o revoluție în parentaj. Scrisă în cheie umanistă pentru că „viziunea acestei cărți este ca fiecare copil trebuie să rămână conectat la sinele autentic, deoarece acesta este un drept fundamental din naștere” după cum precizează explicit autoarea. O carte dedicată copiilor, dar scrisă pentru părinți al căror sarcină de formare poate fi decisivă în dezvoltarea viitorului adult.
DEMETRA VLAS – A consimți sau a nu consimți, aceasta-i întrebarea
În această dinamică, în spatele consimțământului unei relații sexuale se ascunde lipsa afectivițătii, atașamentul nesigur, stima de sine precară, nevoia de oglindire și, deopotrivă, nevoia de protecție. Adică tot ceea ce trebuie să aibă un loc substanțial, bine ancorat emoțional înainte de orice inițiere sexuală.
Căci dragostea nu e totuna cu sexul consimțit. A nu se confunda.
GABRIELA GRECU – Menținerea și generalizarea abilităţilor în ABA versus învăţarea mecanică
Când o intervenţie îşi demonstrează eficiența în sesiunea unu la unu, markerii succesului pe care trebuie să îi avem în vedere sunt: menţinerea eficienţei intervenţiei (copilul să continue să demonstreze abilitatea după un anumit interval de timp) și generalizarea în medii noi, cu mai multe persoane și cu o formă variată a răspunsului. Este cunoscută dificultatea copiilor cu TSA de a menţine și generaliza intervenţiile aplicate într-un cadru controlat (sesiunea unu la unu cu terapeutul), de aceea este important ca toate persoanele care interacționează cu copilul să înţeleagă conceptele de menţinere și generalizare, care e rolul acestora și să poată preveni astfel formulări de tipul „învățare mecanică”.
MONIKA CHIRIACESCU – Alegerea partenerului de cuplu. Sacoul din vitrină.
Fiecare relație aduce cu sine învățăminte utile. Experiențele negative procesate incomplet sau greșit înțelese sunt cele care predispun la alegerea unor parteneri nepotriviți. Spre exemplu, o tânără care are repetitiv relații cu bărbați abuzivi, dependenți de alcool, este nevoită la un moment dat să înțeleagă ce o determină să aleagă astfel și să învețe la ce să fie atentă în viitor.
DEMETRA VLAS – CUM TAI ACUL CU FOARFECA – DESPRE CANDOAREA ȘI MĂRTURIA ABUZULUI
Vor mai trece multe zeci de ani până când femeii îi va fi recunoscută și apreciată cum se cade latura profund originală, creativă, artistică, excepțională, filozofică (acolo unde ele există pur și simplu!), spirituală (în sensul exemplului de urmat, și nu al submisivității absolute), nu doar al rolului clasic, care invită din start la abuz când cel care îți dirijează destinul îl POATE folosi ca armă, fiindcă mediul socio-culturalo-religios îi permite să o facă. Vor mai trece mulți ani (dacă, vreodată?!) până când nu vor mai exista răzbunări atroce, uneori nedrepte, toxice în firescul „dintelui pentru dinte”, dar mereu reprezentând un răspuns individual la o trauma colectivă, vor mai trece ani buni până când nu vor mai fi războaie în care luptăm unii împotriva celorlalți
GABRIELA GRECU – CONTROVERSA RECOMPENSĂ ȘI PEDEAPSĂ
De ce recompensele sunt asociate cu folosirea dulciurilor şi cu conceptul de dresaj, mituire atunci când vorbim de obţinerea cooperării copilului? Folosirea greşită a stimulilor care pot funcţiona ca recompensă sau folosind adresăride tipul: “Dacă nu îţi faci temele, nu vezi telefonul!” sau “Dacă îţi faci patul, uite ce poţi să primeşti” constituie greşeli în folosirea recompenselor. Cum trasmitem, astfel, informaţia pentru a obţine cooperarea copilului şi a evita “mituirea”? Stabilirea regulii pe care dorim să o respecte copilul şi recompensa (fie că vorbim de o activitate/joc preferat sau de a petrece timp de calitate cu părintele) o facem înainte de a începe activitatea. E important să îi transmitem copilului CE, CÂT şi CÂND asteptăm de la el.
RADU PREDOIU: Dobândirea mentalității de campion se leagă nemijlocit de sănătatea mentală
Dobândirea mentalităţii de campion se leagă nemijlocit de sănătatea mentală – acea stare de bine interioară (well-being), sportivul reuşind să fie productiv în activitatea desfăşurată şi să facă faţă cu succes stresului specific antrenamentelor și competițiilor. În momentul în care comportamentul specialiștilor sau părinților afectează sănătatea mentală a sportivilor, limita a fost depășită. Trebuie însă să știm faptul că sănătatea mentală a unui sportiv este influenţată de o multitudine de factori, pornind de la mediul familial, şcolar, anturaj, până la calitatea somnului şi a alimentaţiei.
Gabor Maté – Pe tărâmul fantomelor înfometate. Prizonieri în lumea dependenței
Este o carte scrisă cu vulnerabilitate, căldură iar aceste două aspecte o fac un bun îndrumător și partener în lungul drum al înțelegerii mecanismelor adicției și vindecării. Gabor Maté nu oferă doar concepte teoretice, paradigme, ci aduce și soluții realiste. De aceea, „Pe tărâmul fantomelor înfometate. Prizonieri în lumea dependenței” îți dă speranța că: „Nimic nu este pierdut” și este un instrument extrem de util practicii clinice și psihoterapeutice, însă este și o lectură lămuritoare, dar deloc agreabilă, pentru publicul larg. O recomand cu bucurie!
Impactul diagnosticului asupra părinţilor copiilor cu tulburare din spectrul autist
În ceea ce priveşte implicarea ambilor părinţi în procesul terapeutic al copilului, experienţa din cadrul centrelor în care am activat ca terapeut şi coordonator în analiză comportamentală aplicată, îmi spune că, în proporţie de 70% din cazuri, mama este cea implicată în proces şi în rutina copilului, tatăl contribuind financiar în susţinerea copilului și uneori a mamei care renunță la partea profesională pentru a se dedica, uneori integral, recuperării copilului.
Cu Ana la terapie
Totuși, cine este Ana? Psihologul clinician și psihiatrul ar diagnostica-o pe Ana, probabil, cu tulburare depresivă. Un cleric ar spune că este un om care și-a rătăcit calea. În lipsa unor competențe spirituale, psihologice sau medicale, s-ar spune doar că este tristă și suferă din dragoste.
Comunicarea și nevoia de societate
În societatea contemporană, comunicarea a devenit pentru indivizi o unealtă de care sunt mult mai conștienți decât generațiile anterioare. Problema comunicării interindividuale, în grupuri, în cuplu, cu copilul, sau la nivel organizațional, este abordată de o mare diversitate de specialiști. Cuplurile sunt receptive la ceea ce presupune în prezent optimizarea interacțiunilor în rolul de parteneri, prin intermediul consilierii psihologice de cuplu, ce vizează printre altele și aspectul comunicării eficiente.
