EXTINCȚIA
Un prim pas în crearea relaţiei cu copilul este asocierea mediului terapeutic cu unul plăcut, unde copilul poate avea acces la activităţi preferate. Un mediu stimulant, în care să se simtă confortabil, dar și să fie expus la multe oportunităţi de învăţare și stabilirea unor limite în interacţiunea cu terapeutul- adultul, limite care să fie în acord cu dezvoltarea şi nivelul de înţelegere al copilului sunt factori importanți care conduc către un proces terapeutic satisfăcător.
Cum procedăm atunci când copilul încearcă să testeze limitele trasate de adult, prin comportamente problemă (plânge, ţipă, aruncă jucăriile, refuză să coopereze, loveşte adultul) sau atunci când comportamentele stereotipe/ fixațiile intrevin in procesul de învățare?
- În prima situație în care comportamentele se intensifică, crescând durata şi frecvenţa acestora renunţăm sau suntem consecvenţi şi fermi în trasarea limitelor, indiferent de intensitatea şi durata lor?
- În cea de-a doua situație intervenim asupra fixatiilor, comportamentelor stereotipe care produc recompensă automată?
Este necesar să definim extincţia:
este o procedură prin care se retrage recompensa ce menţine un comportament care are un anumit istoric de recompensare, iar ca rezultat frecvenţa acelui comportament scade. Un efect al extincției este o creștere imediată în frecvența și amplitudine a răspunsului după retragerea recompensei ce menține comportamentul problemă, în literatura de specialitate este folosit termenul de explozie a comportamentului – extinction burst – (Lerman, Iwata și Wallace, 1999).
Voi oferi câteva exemple:
- Un copil plânge atunci când îşi doreşte să se uite la desene – părintele îi oferă acces la desene – pe viitor copilul va plânge atunci când va dori să se uite la desene pentru că ştie că părintele va ceda. În situaţia în care implementăm extincţia – va apărea o creştere în frecvenţă şi intensitate a comportamentului, pentru ca ulterior să scadă în frecvenţă (copilul va plânge pentru un interval mai lung de timp, pot apărea inclusiv comportamente asociate plânsului: să arunce cu obiecte, să lovească adultul);
- Un alt exemplu poate fi atunci când un adult intră în maşină şi vrea să îşi pună centura, dar mecanismul este stricat –tendinţa naturală este ca adultul să încerce de mai multe ori consecutiv să blocheze centura înainte de a renunţa, ţinând cont că a existat un istoric de recompensare: de fiecare dată când intra in maşină centura putea fi fixată în mecanismul de blocare.
Care sunt cei mai importanţi paşi pe care trebuie să îi avem în vedere atunci când implementăm extincţia în cazul unui comportament problemă?
- Retragem recompensa care menţine comportamentul problemă –legat de acest pas e important să identificăm corect funcţia care menţine comportamentul.
- Retragerea constantă a recompensei (la fiecare apariţie a comportamentului)
- Combinarea extincţiei cu alte proceduri (ex. oferirea unui comportament alternativ –in czul în care copilul plânge pentru a obţine un obiect preferat, îi putem oferi alternativa de a cere adecvat: “Vreau să mă joc cu mingea.”)
- Includerea persoanelor semnificative pentru copil (părinţi, bunici, profesori) în procesul de extincţie. Acest ultim pas, este şi cel mai important, întrucât implementarea extincţiei presupune răbdare şi consecvenţă din partea tututor persoanelor cu care copilul interacţionează constant. Întotdeauna vom explica părinţilor ce presupune extincţia,de ce e necesară, care sunt paşii şi în special, principalul efect -explozia comportamentală- care este doar o creştere TEMPORARĂ în frecvenţa, durată şi intensitate a comportamentului.
Stabilirea unui plan de intervenție personalizat, un protocol clar de aplicare care să aibă în vedere pașii anterior menționați și o bună informare a aparținătorilor cu privire la efectele procesului de extincție, luând în calcul și barierele care intervin în învățare (comportamentele stereotipe) conduc la o abordare matură a procesului terapeutic
GABRIELA GRECU
psiholog clinician/analist comportamental
Președinte Asociația „Psiho Joy” Brașov.
A înființat și conduce un centru specializat în terapia și recuperarea copiilor diagnosticați cu tulburare din spectrul autist, tulburări de dezvoltare și de comportament.
