Ramona Boldizsar – „Șerban Mihalache, vom trece de Marte dar nu imediat

Cu un titlu intrigant, Șerban Mihalache te aruncă imediat într-un univers la fel de uneltitor stilistic, fiecare vers finalizându-se cu un slash / sau două //. Acest detaliu inovator străbate toate liniile poemelor și, desigur, te face să te întrebi dacă semnifică în același timp un mod (corect) de a le citi, mai ales întrucât ritmul pare a fi foarte important, marcând progresiv și & din ce în ce mai accentuat poemele, pe măsură ce le traversezi. Așa cum ne spune și poetul Radu Nițescu pe coperta IV: „Extrem de inventiv în limbaj și cu o deosebită grijă pentru ritm, Șerban Mihalache se îndepărtează (…) de discursul răpus în temă al biografismului, propunând o călătorie în zone mai puțin explorate”. Dacă îl asculți o singură dată pe Șerban Mihalache citind poezie, îți dai seama că însemnătatea aceasta a ritmului este dublă și că nu are în niciun fel doar un rol static. De altfel, abandonând rima, poezia contemporană a mizat adesea pe un anumit tip de ritm — dar aici pare că suntem la graniță și doar un pas mai mult (mai degrabă decât mai puțin) intenționat ar putea să-l transporte pe poet nu mai departe de Marte, ci spre rimă și probabil că ar face-o chiar foarte bine.