„Restul, Svetlana Cârstean” de Ramona Boldizsar

Ce au în comun pentru mine filosofia și poezia nu e doar cunoașterea, ci și această calitate, s-o numim în mod necesar calitate, de a nu oferi concluzii indestructibile, certitudini rigide (în alte contexte de fapt căutate și benefice). Un tip de soluție se poate oferi întotdeauna, dar ce este formidabil nu e faptul că se poate schimba, ci că un alt tip de răspuns, într-un context diferit, ar putea fi la fel de valid. Privesc poezia din Restul și ca pe o analiză a vieții în capitalism, dar și ca pe o încercare de a plasa scrierea ei. Nu neapărat (doar) într-un sistem, ci mai degrabă de a-i sublinia și această valoare de rest – restul, după tot ceea ce am experimentat în decursul unei zile sau a unei vieți într-un sistem sau altul politic, normativ, social, religios ș.a.m.d.. Este tocmai acest moment de așezare a limbajului în această formă pentru că poezia nu există în afara lumii.