Poeme de Laura Cătălina Dragomir

1. Ceva așa ca un dumnezeu ți se va terminacarnea, singura acțiune comunăfervoarea rutinei nu are de-a face cu tinenici genunchii în voce joasăfața bucuriei consolandu-te aridași tu așteptând primăvaraîntr- o intimitate injusta cu inocentaprosperitatea luminii repetateprudentă aspirație spre pierderea memorieiimprecis de trei ori locul […]