two boys and woman surrounded green plants
0 7 minute 2 ani

Analiza comportamentală aplicată versus parenting fără recompense şi pedepse

Abordările recente în ceea ce priveşte parentingul susţin ideea educării copilului folosind un stil parental democratic în care se pune accentul pe valorizarea, obţinerea cooperării copilului prin intermediul empatiei și a respectului. În acelaşi timp, nu se încurajează folosirea recompenselor, pedepselor în educaţia acestora şi nici „mituirea” lor. În contextul educației sănătoase, ce reprezintă recompensele, pedepsele şi „mituirea”? Ce este important să cunoaştem legat de folosirea celor două principii mult dezbătute?

Dr. Aletha Solter, psiholog american de origine elveţiană, fondatorul Institutului Aware Parenting se bucură de recunoaştere internaţională ca expert în parenting, teoria ataşamentului, psihologia traumei şi disciplina nonpunitivă susţine stabilirea regulilor în stil democratic prin întâlniri de familie sau folosind abordări jucăuşe, ajutându-i pe părinţi să aibă o relaţie sănătoasă cu copiii lor şi să găsească alternative atât pentru folosirea pedepselor cât şi a recompenselor şi mituirii.

Raportat la cele două principii, analiza comportamentală aplicată, care are la bază teoria lui B.F. Skinner asupra dezvoltării personalităţii (condiţionarea clasică vs. condiţionarea operantă)  susţine faptul că noul-născut dispune de capacităţi înnăscute, însă comportamentele care devin consecvente se cristalizează prin învăţare (prin recompensare şi pedepsire).

Menţiunile pe care analiza comportamentală le consideră necesare legate de folosirea recompenselor şi pedepselor sunt:

  • Diferenţierea dintre recompense versus pedepse ca stimuli, recompensare versus pedepsire ca principii şi asocierea recompenselor cu mituirea. Dacă un stimul este  adăugat sau eliminat după un comportament, iar frecvența acelui comportament creşte pe viitor, vorbim despre recompensare (întărire), iar în situaţia în care adăugăm sau eliminăm un stimul după un comportament, iar ca urmare frecvenţa comportamentului scade vorbim despre pedepsire. Atunci când adaugăm un stimul vorbim de recompensare sau pedepsire pozitivă, iar când eliminăm un stimul vorbim despre recompensare sau pedepsire negativă. Conceptualizarea pozitiv-negativ se referă specific la adăugarea sau eliminarea unui stimul. Un exemplu de recompensare negativă din viaţa de zi cu zi este: în situaţia în care intru în maşină şi nu-mi pun centura, porneşte alarma, pun centura, comportamentul de a pune centura pentru a înlătura deranjul provocat de sunet, creşte.
  • De ce recompensele sunt asociate cu folosirea dulciurilor şi cu conceptul de dresaj, mituire atunci când vorbim de obţinerea cooperării copilului? Folosirea greşită a stimulilor care pot funcţiona ca recompensă sau folosind adresăride tipul: “Dacă nu îţi faci temele, nu vezi telefonul!” sau “Dacă îţi faci patul, uite ce poţi să primeşti” constituie greşeli în folosirea recompenselor. Cum trasmitem, astfel, informaţia pentru a obţine cooperarea copilului şi a evita “mituirea”?  Stabilirea regulii pe care dorim să o respecte copilul şi recompensa (fie că vorbim de o activitate/joc preferat sau de a petrece timp de calitate cu părintele) o facem înainte de a începe activitatea. E important să îi transmitem copilului CE, CÂT şi CÂND asteptăm de la el.

Folosirea recompenselor edibile (dulciuri, chipsuri) o încurajez în situaţiile în care un copil nu este motivat de nicio altă recompensă-activitate (aici mă refer, în special, la cazurile copiilor cu autism cu un grad ridicat de afectare). Sesiunea de învăţare cu un copil cu TSA poate să pară uneori “rigidă”, “inflexibilă”. Copilul demonstrează o abilitate, uneori cu ajutor din partea terapeutului, ulterior primeşte o bomboană pentru a întări acel comportament, ulterior creşte frecvenţa comportamentului dorit. Astfel de situaţii apar, cum am specificat, în cazul copiilor cu autism care nu prezintă niciun interes față de stimuli-jucării, activităţi, persoane (când ne referim la interes social redus sau absent). Un bun terapeut va căuta constant  noi întăritori sau va retrage treptat folosirea recompenselor edibile şi va merge spre firescul stabilit de societate (încurajări, laude, valorizarea copilului şi a comportamentelor lui adecvate).

  • Pedeapsa poate fi folosită ca o consecinţă naturală în vederea stabilirii şi însuşirii anumitor reguli de comportament adecvat şi a responsabilizării, inclusiv de la vârste fragede (doi ani – doi ani jumătate). Un exemplu este: copilul se joacă, aruncă jucăria şi se strică: consecinţa naturală nu va primi o alta la schimb în acel moment pentru a înţelege consecinţa acţiunii sale (arunc jucăria – se strică – nu mă mai pot juca cu ea). În situaţia în care, pe viitor, copilul nu va mai arunca jucăriile, vorbim despre  principiul de  pedepsire negativă (copilului i-a scăzut comportamentul de a arunca jucăria în urma faptului că nu a mai avut acces la jucărie – a fost retras un stimul.) Trasând limite, copilul învaţă reguli de joc funcţional/adecvat. În acelaşi timp, vom avea în vedere să fructificăm situaţiile în care copilul se joacă funcţional cu maşinile şi să încurajăm comportmanetul lui prin laude (“Bravo!”, ”Ce frumos te joci!”) sau să îi oferim alternative distractive legate de joc.
  • E important să facem referire la comportament şi nu la persoană atunci când alegem să retragem un stimul pentru a scădea un comportament, (“Nu vei primi maşina 5 minute pentru că ai aruncat-o.”, evitând formulări de tipul “Nu vei primi 5 minute maşina pentru că eşti rău, răsfăţat!” sau “Uite ce se întâmplă dacă nu te joci frumos!”).

Perspectiva asupra celor două principii din analiza comportamentală aplicată este: cum implementam corect recompensarea şi pedepsirea folosind un stil parental democratic bazat pe valorizarea şi susţinerea copilului. Despre orice perspectivă am vorbi, aceasta nu ar trebui să excludă adoptarea unui stil democratic, empatia, valorizarea copilului şi stabilirea anumitor reguli şi limite, atunci când e necesar.

GABRIELA GRECU

psiholog clinician/analist comportamental

Președinte Asociația „Psiho Joy” Brașov.

A înființat și conduce un centru specializat în terapia și recuperarea copiilor diagnosticați cu tulburare din spectrul autist, tulburări de dezvoltare și de comportament.

Facebook Comments Box

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...