close up of wood on beach
0 4 minute 1 an

Cheia sol crăpată la colțuri

Sunt cheia sol crăpată la colțuri
Pe cerul roșiatic
Deasupra unui crater fumegând.
Sunt sistemul lombar al unei
Eclipse solare.
Sunt firul, geamul, crema,
Rinichiul infectat, curva
Ce te-a pălmuit acum trei zile.
Sunt ochiul tău vinețiu și umflat,
Unghia dată peste cap,
Măseaua cariată și butonul
De pornire al aerului condiționat.
Sunt solul reavăn al cimitirului
Din capătul orașului.
Sunt necrologul, pendulul și tutunul
Cioclului tebecist pregătit de exhumare.
Sunt prima notă de subsol a
Cărții ce ai început-o acum
Un an și ai lăsat-o neterminată.
Sunt ziarul ce l-ai aruncat la gunoi,
Știrea ce n-ai citit-o.
Sunt victima neconsolată
De care nu ai știut nimic
Și de care oricum nu te-a interesat.

Moartea meditației

Visele mi se scaldă
În sudoarea ce-mi masează fruntea.
Mă las sfâșiat de întunericul
Pereților și
Fac cunoștință
Cu urlete necunoscute
Ce-mi schilodesc urechile.
Saliva mă sugrumă
Cu fiecare asalt.
Inima tresare
La orice mișcare
Alimentându-mi disperarea
Iar sforile astea
Mă leagă de patul ororilor.

O ultimă poză

Fotografiez orice
Istoria, spuse Stephen, este un coșmar din care tot încerc să mă trezesc
Ești introdus în lume printr-un contract
Ești parte integrantă a istoriei din momentul ăla
Ți se oferă un cod de bare, ți se împuiază capul cu ce-i bine și ce nu, ți se înlocuiește scânteia, ți se reglează alimentația și rutina, drumul pe care vei merge, oamenii pe care îi vei cunoaște și vârsta la care vei muri, ți se înfig cârlige în umeri și apoi ești aruncat în malaxorul social unde trebuie să respecți normele impuse, să plătești taxe și să evoluezi, cu alte cuvinte să te îngrași ca porcul până la tăiere. În curând îți vor microcipa copiii, îmi spuse.
Îmi fac o ultimă poză
Galeria telefonului se blochează și mă amenință cu pierderea datelor
Cel puțin știu că telefonul ăsta nu mai are memorie
Pentru încă un selfie anistoric

Mă caut

sugestii de anxietăți sprintând
din mine mă umblu
mă caut
și nu găsesc
decât zeamă
și dor
de secetă
de viață secată
o măsură de teamă
și o voce-n durere urcând

ANDREI CRISTIAN CORNEA

Absolvent al masteratului de Inovare Culturală din cadrul Facultății de Litere al Universității Transilvania. Pasionat de scris, atât poezie cât și proză și de continua redescoperire de sine în contextul social și literar actual. În 2021 a debutat cu un grupaj de poeme în revista Astra – Literatură, arte și idei și cu volumul Dantela viselor macabre la editura Magic Print. Este preocupat de călătorii, culturile și mitologiile lumii, dualismul firii umane și depersonalizarea individului, chestiuni ce sunt de multe ori ilustrate în scrierile sale.

Facebook Comments Box

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...