1.

Ceva așa ca un dumnezeu ți se va termina
carnea, singura acțiune comună
fervoarea rutinei nu are de-a face cu tine
nici genunchii în voce joasă
fața bucuriei consolandu-te arida
și tu așteptând primăvara
într- o intimitate injusta cu inocenta
prosperitatea luminii repetate
prudentă aspirație spre pierderea memoriei
imprecis de trei ori locul ultimei guri de aer
cu mâinile coroană, ca o boală în rod,
disprețuita duminică.

2.

Așteptarea cuiva, știa mama
după cum lovea în pantalonii de bărbat
ai cui mă făcuse copil pentru ea
e o supărare importantă
în cruce roșie pusă cu sfinții
de umeri drepți
unde dă Dumnezeu și ne udă.
Numai eu arătam cu mâna murdară
locul gol de la masă, femeia
de când cu istoria vămilor
nici îmbrăcată n-ar fi putut de amândoi
de sărăcia asta nu o cruța nimeni
îmi zicea, nu-i semăn,
și întindea la pliuri peste coapsele zăcute.
Pune cu lut și adu-l acasă
măcar în zilele în care nu dorm
nu zi că ai fost
scăpată prunc fără tată.
Când plecau la mai cald
oamenii lăsau lumina aprinsă, se pare.

3.

Daca ar exista Dumnezeu
(ca nu exista)
trei zile a murit fara sa-l vada nimeni
mort cat sa sufere
cu bunastarea caderii speriata
tu nu l-ai cunoscut
(doar i te-ai pus pe mana)
visa cu oameni, de asta l-au luat,
oboseala uscata a orbilor ii macera rostul
la trocul cu fum il indrazneau toti
cum era de asteptat, nu putea merge
cu ei, niciunde
in egalitate de sexe, orfani
copii de carpe.
Intr-o camera mica
inca pescuieste, vaneaza.

4.

Vorbesc despre așezarea cu fața
în drumuri scurte, de foame
peregrinarea dresată a sexului de ocupație
dens și foarte jos
ca norii în țările cu intemperii kilometrice
împărțirea descendenților pe tablele pubisului
și continuitatea în arc
ca semnul razboiului, clară
ajutând timpului de recoltă.

5.

am aflat că sunt oarbă
când mă credeam mai frumoasă
eu care făceam să le iasă mâini după somn

și de la război ziua morților aduceam
cu mere și vin de al treilea martor

am aflat că sunt oarbă
și că îmi face bine să mă joc cu păpușile

cele care dorm pe o parte
iubite de toți cu intenția de a rămâne.

am aflat că sunt oarbă
unui bărbat îi pupi coaja înainte s-o tai

atâta pâine pentru nimic.

6.

Admite, poți muri foarte tânăr
coagularea trăsăturilor în afara contextului

te poate entuziasma
nimic forțat, obosești de atâta consistență
ca de previzibilele petreceri în piața mare a orașului

și te îndepărtezi
când nu ești tenace parcă nici nu suferi atât

n-ar trebui să existe o a șaptea poruncă

excesul de altar al virtuții
lactația divină publică și gratuită e binele necesar

există sfaturi pentru consolarea A.D.N.-ului
cărți despre dizidența dezvoltării personale

suntem de acord că mai puține mame
înseamnă controlul încălzirii globale

admite, poți muri foarte tânăr

7.

pentru una care își lasă părul tuns scurt
în zilele de sânge
cărnii i se așezase bine mersul
scria, nu caut eroi, sunt vânzătoare de dulciuri

de la coapse îmi ies grijile lumii
aproape noi la ochiul cheii.
doar pentru că e toamnă
prietenii comuni o să-ți stârnească sânul

nu plânge spune-le bărbat fiecăruia,

mai sus de genunchi minciuna nu cere

obligatoriu smoking
o să plouă săptămâna asta știu

8.

Eu mai știu cum erai
cel mai bogat mort copil
singurul în casa căruia mergeam

toți desculți
oricum dădea spre sud ca și ochii
ai tăi erau toți numai bromură și bomboane mici

te scuturau de cuțit la coapsa de lapte
și te coborau la noi

(tu nu ai fi coborât)
îți puneau picioarele pe pământ
să nu se legene, ca de ram, necuratul.

mai știu că ploua lung
mereu eram cu gura plină prin apă

și că la ușa voastră
fierul se sărase de umblet:
tu erai primul mort copil de pe stradă

și noi ne bucuram
ca de o haină nouă

Laura Cătălina Dragomir, poetă și jurnalistă născută pe 8 iulie 1976 la Buzău. De 20 de ani trăiește în Spania, dar scrie în română și traduce în spaniolă pentru a ține deschis drumul dintre cele două limbi.

A studiat Comunicare și Relații Publice la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A publicat volumele de poezie „Una și aceeași față a diferitului”, „Caracterul triumfal al înmormântărilor cântate” și „Nunanit” – poezie pentru copii, alături de Iulia Șchiopu,
 „Aventurile Dragomirei”, „Povești terapeutice”, „Legende cât năsturelul” și volume bilingve precum „Nadia în căutarea miracolului iernii”.

În 2025 a primit Marele Premiu Internațional pentru Carte Tradusă la Getafe pentru Purificarte a través del amor de Attila Balázs.

În Spania activează ca mediator intercultural și purtător de cuvânt al Casei Române de Cultură Getafe. A coordonat podcastul instituției și scrie periodic pentru Robarna, Gazeta de Spania, Români în Andalucia, Spania literară.

Membră ASARS, a Asociației „El Común de la Mancha” și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. În 2023 a fost nominalizată în Top 100 Români de Pretutindeni, categoria Artă.