Fără să mă bag peste „treaba” lui Vraciu, nici n-aș îndrăzni căci poțiuni magice și blesteme s-ar năpusti asupra mea, voi scrie despre cel mai recent album Gothic – Underground, apărut în ianuarie 2024 la Loud Rage Music și înregistrat, în principal, la Consonance Studio în Timișoara, cât și în alte locații și mixat la Haunting Studios din Atena de către Nikos Palivos.
Coperta concepută de Taly este una plină de nerv, în stilul metalului din anii ’80. Identitatea vizuală a albumului este păstrată și în videoclipul piesei Copil Rebel prin prezența stindardului cu stema trupei, ceea ce, voit ori nu, este o strategie de marketing bună.
Am și un soi de „vinovăție” pentru că-mi propusesem, cu 7 ani în urmă să scriu despre „Demons”, dar inconsecvența mea, și-a spus cuvântul. Așa că, iată-mă acum cu căștile pe urechi și dându-mi cu părerea despre „Underground.” Bine, mi se mai întâmplă să-l ascult și când redactez vreun articol, iar vocea lui Alin nu se amestecă cu gândurile mele: „început și sfârșit, căldura ta m-a-nvăluit” (Centrul Soarelui).
Memoria mea afectivă face referire, în mod special, la trupa asta: Gothic – pe care-i ascultam live, în Vale, sau mai prindeam o repetiție la Casa Studenților din Petroșani. În Underground avem de a face cu o schimbare aproape radicală a stilului. Este și primul album în limba română din istoria trupei. Asta mă duce cu gândul la „conversia” prin care a trecut și Altar, după Atitudine (2006). Din perspectiva mea, este o alegere bună deoarece nu cred că este o reinventare a Gothicului, ci doar o absolut necesară reașezare. Trupa nu și-a pierdut forța muzicală, soundul rămâne puternic și zdrucină prin mesaj căci:
„Născut din foc, Niciodată servitor, totdeauna demn! Născut din foc, Te privesc în ochi, acum du-mă-n infern! Nu poți să mă controlezi.
Interzis Oricât ai vrea/Nu poți să mă desființezi, /Să-mi suprimi gândirea” (Născut din foc).
Chiar dacă Alin Petruț, într-un interviu, a spus că la Gothic este interesat mai degrabă de muzică, de sound și mai puțin de versuri, mesajul pieselor nu este unul pueril ori neglijent, dimpotrivă.
După Demons abordarea din Underground aduce o schimbare semnificativă de stil, dar și de tonalitate, însă Gothic rămâne modern într-un old style. Primele piese au un aer proaspăt progresiv, iar de la Animal (care-mi place cel mai mult) continuă ceea ce știam despre Gothic, dar cu o melodicitate și o claritate mai amplă. Una peste alta, Underground este un album cu personalitate puternică, cu o identitate clară, marca Gothic, dar și o asumare a faptului că tipii ăștia care zguduie rockul de la începutul anilor ’90 pot avea un rol formator pentru noua generație de iubitori ai metalului așa cum arată mesajul din Frați (îmi place eclecticul melodic de imn cu inserții doom).
Sunt foarte curios de parcursul pe care Gothic îl va alege, mai ales că în ianuarie 2025 se anunță relansarea „Touch of eternety”.
Componența trupei:
- Vocals, Guitar – Alin Petruț
- Guitar – Bogdan Bălașa, Bogdan Băncilă
- Bass – Talpai Csaba „Taly”
- Drums – Alin Alexandru
CĂTĂLIN STANCIU – fondator, CVO
Psiholog/psihoterapeut și scriitor. Mărturisește despre sine că: „Vreau să înțeleg ceea ce mi se întâmplă, să fiu responsabil cu cei din jur și cu mine însumi. Alexandru Dragomir avea o afirmație, care poate părea dură: „Să nu mor bou” zicea, în sensul de a te înțelege sincer pe tine și pe ceilalți, de a nu fi ignorant cu propriul destin.” A scris pentru Tribuna, Observator Cultural, Revista de Literatură Libris (unde a fost și redactor), Hyperion, Ateneu, Mișcarea Literară, Tiuk, Golan și pentru alte numeroase publicații. A scris cinci cărți de poezie (cele mai recente: „Deliruri”, „Drag-o-Stea” și „Vorbim Rar”), prezent în mai multe antologii și este membru al Uniunii Scriitorilor din România (2018). A susținut peste 150 de seminarii, conferințe, workshopuri pe diverse teme din sfera psihologiei clinice.
