Am cumpărat un lot mai mare de cărți de la un anticariat online, printre care și volumul Maree de Ion Frunzetti. La doar 17 lei și 20 de bani mi-a venit acasă prima ediție a acestui volum și, culmea, era netăiat. Chiar nu s-a găsit nimeni în peste 80 de ani care să citească această carte?
Am tăiat cu grijă foile învechite și mirosind a hârtie veche, prost depozitată. După această operație delicată am parcurs volumul.
Câteva detalii despre acesta: volumul Maree de Ion Frunzetti (1918-1985) apare în urma câștigării concursului de poezie organizat de editura Forum. Autorul este portretizat de G. Tomaziu. La sfârșitul cărții aflăm că poeziile cuprinse în volum au fost scrise între primăvara lui 1943 și toamna lui 1945. Tot aici mai aflăm că poetul, pe când avea doar 27 de ani, avea publicate câteva cărți de poezie: Risipă avară (1941), Greul Pământului (1943), Iluminările lui Arthur Rimbaud (1945); studii: St. I. Valbudea (1940), G. Dem. Mirea (1940), Desenul lui Leonardo ca expresie a experienței sale spirituale (1942). Altele se aflau sub tipar: Pictura românească modernă, Formă și semn; iar altele sub formă de manuscrise: Aladin, Paciurea, O viață așa, Marele regisor.
Maree este împărțit în patru părți, care, după mine, urmează o anume logică. Prima parte, adică „Primul pătrar – Nopți fără lună”, abordează tot felul de motive ale naturii, culminând cu alegerea arinului ca un arbore al lumii, axis mundi, arborele vieții, etc. „Stâpân pe timp, pe ape și pe zare/ Arinul, singur, sta…/ Rotirea zodiilor nu-l clintea:/ El, veșnicul, stâlp bolții rotitoare.// Când l-au izbit puhoaiele sub rădăcini, să-l sape/ Cerul s-a povârnit cu el, peste ape.”[1], dă impresia unui tablou aproape bucolic. Cea de-a doua parte, Al doilea pătrar: Fluxul cărnii, urmează începutului naturii cu teme îndreptate spre misterul feminin, dragoste, cosmos, etc.: „În fiecare noapte e-amiaza altor sori”[2]. La un moment dat, putem vorbi chiar despre un erotism astral/cosmic: „Părul tău, – fluviu torid/ În care clocotesc stele.”[3]
Al treilea pătrar: Reflux în moarte urmează drumul firesc spre sfârșit. Citabil în întregime este Poem în genunchi care reflectă perfect tema acestei părți. Nu voi cita decât primele versuri: „Pământ, mamă-pământ, nu te-am trădat// Deschide-mi-te, `ncape-mă, pământ/ Și uită că mă `ntorc abia acuma/ Și numai fiindcă mă respinge cerul.// De te-am urît, de te-am hulit, de-am blestemat/ Țărâna ta, e c`o simțeam și`n mine./ Și-ades, nici nu puteam deosebi/ De unde `ncepe carnea și unde tace lutul.”[4] Și ultima parte, Cel din urmă pătrar: Crai nou, aduce parcă un nou început. Avem astfel un ciclu, cel puțin în subtitlu, aproximativ, ce-i drept.
*
Rezultatul concursului este anunțat în ziarul Semnalul în nr. 1043[5], printr-un text modest, scurt, deasupra unei reclame la rujul Recamier. Aflăm astfel că pe lângă volumul în cauză mai sunt publicate încă 5: Ion Caraion – Omul profilat la cer, Ben Corlaciu – Manifest liric, M. I. Cosma – Pâinea pădurii, Ion Cutova – Cerc vicios și Victor Torynopol – Cartea cu sânge, pâine și cox. Din juriu făceau parte: Al. Philippide, Ion Biberi și Geo Dumitrescu. Articolul se reia și în Universul – Capitala[6], Libertatea[7], Timpul[8].
[1] Ion Frunzetti, Maree, editura Forum, 1945, p. 15.
[2] Idem, p. 23.
[3] Idem, p. 19.
[4] Idem, p. 48.
[5] Ziarul Semnalul, anul 8, nr. 1043, 9 octombrie 1945, p. 3.
[6] Ziarul Universul – Capitala, nr. 234, 13 octombrie 1945.
[7] Ziarul Libertatea, 14 octombrie 1945, nr. 351.
[8] Ziarul Timpul, nr. 2963, 15 octombrie 1945.
Cosmin Andrei Tudor – scriitor, profesor, doctorand
A absolvit Facultatea de Chimie a Universității din București, specializarea Biochimie tehnologică. Are, la aceeași facultate, un masterat de Chimia medicamentelor și produselor cosmetice. În prezent este student doctorand în cadrul Școlii Doctorale din cadrul aceleiași facultăți. A profesat pe postul de chimist-analist în industria farmaceutică, departamentul cercetare-dezvoltare, iar în prezent este profesor.
Volume. Poezie: Ochilor verzi, editura Cartea Românească (2019), Ludi, Neuma (2021), Jurnal poetic, Neuma (2023). Teatru: Teatru: Ultimul viorist, Statuile, Răsăritul și apusul unui nebun, Berg (2020). Proză: Balerina, editura Neuma (2021).
A publicat în mai multe reviste din țară: România literară, Neuma, Ramuri, Acolada, Expres cultural, Caiete silvane, Litere, etc. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București – Poezie, din 2020.
Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Cartea de debut (Ochilor verzi) pe anul 2019, Premiul Special la Turnirul de Poezie „Cununa de lauri de la Muntele Athos”, Premiul Scriitorul lunii septembrie 2022 (la Gala Scriitorul anului), Premiul II Secțiunea consacrați – proză la Festivalul-Concurs național de literatură „Alexandru Macedonski” 2022.
