Body Horror
perna mi-e atât de galbenă
mitul e adevărat
lacrimile pătează
ca pereţii mansardei
mânjiţi cu sângele meu
pentru a etanşa camera de developare
roşu pornografic
(culoarea preferată)
mizeria de pe jos pe care am uitat s-o aspir
& care are în compoziţia ei &
firimituri din mine
pe care le strâng pe tălpi
să le reabsorb, să-mi aparţină din nou
în conformitate cu ciclicitatea politicii privind energia regenerabilă
după o matrice domestică
conservarea este atât de scumpă & de inaccesibilă
se pare că am crescut un infern într-o sticlă
a ba nu stai
e trupul meu în oglindă
gura astupată atunci când numai prin ea se mai poate respira
spinii ce se răspândesc în artere, în braţe & în piept când ceva mă ia prin surprindere
insectele pe care le urmăresc seara roind în afara geamului
întâlniri neortodoxe între conducători
mă usc de teamă
suntem nişte crizaţi
crizanteme?
nu contează
o să treacă
tacicăteiubescuneori
există oameni ce pot bea din sticle cu gura largă
a rămas ceva pe fundul cratiţei şi s-a ars când am pus-o pe foc
mi-am luat mere din alea crunchy şi mănânc unul ca să se scurgă zeama pe laptop şi să am o scuză
pentru o pauză
în rest nimic nu mă atrage de la lidl
în ultimele noastre mesaje an inside joke gone wrong
şi nu ştiu cum am ajuns să-ţi scriu
tacicăteiubescuneori
ăştia iar se folosesc de nonsensuri propagandistice la tv
iar versiunii mele de peste 22 de minute
tot foame
şi sete
şi frică
îi va fi
[teamă de o eventuală crimă a ta]
teamă de o eventuală crimă a ta
din cauza beţiei
precum una prezentată la ştiri
dar non-apartenenţa ta la astfel de cazuri
faptul existenţei tale altfel
neputinţa mea de acuzare
şi totuşi vulnerabilitate şi
teamă de o eventuală crimă a ta
din cauza beţiei
horaţiu
dădea să coboare un tip ştirb cu o floare într-o mână şi-o sacoşă în cealaltă
şi mai era un individ cu părul şi barba bogate înconjurându-i faţa
ca o glugă albă îmblănită
semăna aşa de bine cu Moş Crăciun
încât mi-era şi-aşa să mă aşez alături
pe lângă au trecut câteva maşini SMURD care s-au oprit în faţa blocului
din preajma staţiei unde coboram
mi-ar fi plăcut totuşi să-l cunosc
VLAD ȘTEFONI
Absolvent al Facultăţii de Litere şi Arte de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.
Din 2020 şi până în prezent a publicat în regim self-publishing 5 cărţi, 4 de poezie şi un roman. În ultimii doi ani a participat la mai multe open mic-uri de poezie organizate de Astra Poetic, Z9Festival şi Corpul Poetic. A publicat poezii în revista Cultures in Transit, O mie de semne, Planeta Babel, Literomania, revista Familia, Critic Arad, Mezomorf, revista Ficţiunea, Revista U, Căluş Poetic şi revista mARTA.
Prezent în mediul online sunt activ pe Instagram, TikTok, Facebook, YouTube, Goodreads, Fable (@vladstefoniwrites) şi pe Spotify Podcasts (Vlad’s Poetic Corner).
