0 10 minute 2 luni

Prozele Corinei Ozon, din volumul Povești scrise în palmă[1], se raportează, în permanență, la ideea de comunitate ca la o necesitate vitală și identitară. Personajele  au nevoie de atenția sau de sprijinul celorlalți, ca de aer. De altfel, se regăsesc sau se împlinesc printre alte prezențe de aceeași natură cu a lor. Comunitatea creează un dinamism aparte, sinergic, prin care gesturile, faptele, chiar și ideile, au loc într-un cadru mereu animat. Consecințele formării de comunități, în universul fiecărui text, generează nevoia de afecțiune, de prietenie durabilă și sinceră, de empatie, dar și de  jovialitate. Gravitatea survine în momentul în care nu sunt împărtășite anumite idei sau se produc inevitabile distanțări, despărțiri, însingurări.

 Cartea este o colecție de fapte sau de portrete desprinse din cotidianul imediat, în care se întrepătrund, în mod constant, două laturi – cea evenimențială și cea insolită. Corina pornește, în prozele sale scurte și foarte scurte, de la un fapt/ un eveniment divers, provenit din diferite registre sociale – o revedere a foștilor colegi de an, după zece ani de la absolvirea facultății, solidaritatea și caracterele complexe dintr-un grup de prieteni, ședințele de spiritism sau apropierile de celălalt. Toate acestea sunt elementele unei narațiuni, deopotrivă, introspective și comportamentiste.

Narațiunea Corinei se caracterizează, fapt care facilitează imediat apropierea lectorului, printr-un discurs narativ care îmbină simplitatea expunerii cu un stil colocvial. Cadrele capătă, pe măsură ce tensiunea faptului relatat se amplifică, o pregnanță cinematografică, iar, în mod subtil, în subtextul faptelor, regăsim un spațiu introspectiv, pe ecranul căruia se desfășoară, în toate complexitatea ei,  adesea contradictorie, firea umană. O anumită detașare față de momentele trecute, reconstituite în cheia unui prezent dinamic, reprezintă farmecul discret al atmosferei fiecărei proze în parte, lucrate ca un filigran afectiv și mnemonic.

Anumite deprinderi, cum este și atenția acordată spiritismului din partea unor tineri aflați într-un cămin  plin de lipsuri, conferă atmosferei sau vieții cenușii din jur, o aură insolită. În cadrul succesiunii cronologice a evenimentelor, în povestiri ca trei întâmplări șamanice sau Dulapul din perete, izul fantasmatic al comunicării dintre acești tineri și spirite oculte care apar pe măsură ce jocul este luat mult prea în serios, oferă întâmplărilor, o anumită gravitate sau un aer de mister. Dintr-un dulap se aud mișcări dubioase, chiar lovituri repetate, în timp ce una dintre fete află că, într-o viață anterioară, a fost, poate, motivul unei crime pasionale, fapt pentru care fantoma celui rănit din dragoste apare, iată, din trecut și bântuie atmosfera din jur. Pe un fond jocular, impregnat de accente de narațiune horror, se desfășoară/ intersectează povești de viață, sentimente, trăiri sau deziluzii.

Relatarea episoadelor de epilepsie prin care trece una dintre fete accentuează latura emoțională a poveștii,  dar dezvăluie și resursele inepuizabile de empatie ale celor din jur, care vin să o ajute și încearcă să nu îi amintească victimei prin ceea ce, inconștientă, a trecut în timpul crizelor.

În povestirea Drumul, Monica ajunge din străinătate și se grăbește să ia parte la întâlnirea colegilor de facultate. Vom descoperi o poveste despre  compasiunea care mai pot reconfigura geografia sensibilă și empatică a unei prietenii strașnice de tinerețe. Astfel, Monica își reîntâlnește foștii colegi, se miră unii de alții, din pricina schimbărilor fizice sau morale prin care au trecut, apoi, află unii despre alții în legătură cu drumurile pe care le-au urmat în carieră. Monica o întâlnește pe Irina, care i-a fost colegă de bancă și de care se simte în continuare, foarte legată. Cele două au ținut legătura, în continuare, cu toate că s-au aflat departe una de alta. Însă, despre cealaltă prietenă bună a lor, Teodora, nu mai știu nimic. Nu se afla printre ei, în acele clipe, și nici nu se știa mare lucru despre existența ei din ultima vreme.  Vor afla, până la urmă, că a mers la o mănăstire și s-a călugărit, fapt care le-a uimit pe cele două prietene, care o știau ca pe o fire total opusă unei vieți mănăstirești. Și-o aminteau rebelă, veselă, încăpățânată, uneori chiar foarte contradictorie. Hotărăsc brusc să afle mănăstirea în care aceasta trăia și să-i facă o vizită, bucurându-se împreună și încercând să își amintească de clipele frumoase petrecute cândva. După ce ajung la mănăstirea cu pricina și petrec o noapte întreagă, lăsându-se impregnate de atmosfera de rugăciune și de liniște a acelui spațiu aparte, Teodora nu le va ieși în întâmpinare, nu va dori să le întâlnească, deși știa de prezența lor în incinta mănăstirii. Povestirea vorbește despre cum schimbările de comportament sau de opțiune ne pot transforma pe noi sau pe cei apropiați nouă, dar și despre faptul că bunătatea, încrederea sau liniștea sufletească pot prinde rădăcini și în teritorii sufletești unde, până atunci, predomina dezordinea, incoerența sau instabilitatea emoțională.

Un text cât se poate de emoționant este Căldura, care dezvăluie o dramă sfâșietoare. Acțiunea are loc, din nou, în cămin, de data aceasta fiind vorba despre o fată care, la o petrecere, va cunoaște un băiat de care se va atașa și, în cele din urmă, se va îndrăgosti. Însă, după ce au petrecut o noapte împreună, în camera ei, fata, a doua zi, va merge la spital, unde va fi programată să facă un avort. Detaliile care țin de actul chirurgical în cauză, răceala și duritatea instrumentelor care îi pătrund în corp, aerul sumbru, întunecimea chipurilor celor care o operează, contrastează, în mod fățiș, cu blândețea și dragostea băiatului care va apărea din nou la ușa camerei fetei, imediat după ce aceasta va reveni, și o va îngriji, oferindu-i întregul său sprijin.

Dramele de familie cunosc o amploare care va afecta emoțional cititorul, mai ales în povestirea Lovitura, unde o femeie ajunge să facă o carieră spectaculoasă în domeniul psihologiei, însă, în detrimentul vieții de familie, a unui fiu rebel și a unui soț care va resimți, din ce în ce mai puternic, o frustrare amestecată cu invidia absolută. Înainte de a apărea la un show televizat, femeia va fi victima unui act de violență venit din partea soțului care o acuză că nu se ocupă de băiatul lor și își neglijează rolul de mamă. Cu toate acestea, femeia va apărea la televizor, încercând să își ascundă, prin machiaj, vânătaia și îi va da o lecție soțului, abordând ca temă a emisiunii, violența în familie.

Alte texte scurte, precum norii din lift, goală în aburii verii, ea îl iubește, el o iubește, ei o iubesc, au dimensiunea unor impresii de viață, a unor flash-uri evocative sau a unor radiografii afective care privesc schimbările fiziologice sau interioare, în cadrul actului erotic.  Ele vorbesc despre apropierea afectivă sau despre sentimentul iubirii și consecințele acestuia, în prim-plan aflându-se latura insolită a descrierilor.

Această carte este despre oamenii din  preajma noastră, din imediata noastră apropiere, care vin  cu poveștile lor de viață, cu modul lor de a se comporta într-o situație sau alta, devoalând, la tot pasul, un aer de sinceritate sfâșietoare și, în același timp, caldă, candidă. 


[1] Corina Ozon, Povești scrise în palmă, Ed. Național, București, 2022.

SAVU POPA

Este scriitor și profesor de limba și literatura română, doctor în filologie, în cadrul Școlii Doctorale din cadrul ,,Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie ”George Emil Palade” din Târgu Mureș, cu o teză despre ipostazele teatralității și ale realității din adânc în poezia optzecistă.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sibiu. A publicat în numeroase reviste de prestigiu din țara, dintre care amintim: România literară, Euphorion, Ateneu, Sintagme literare, Discobolul, Familia, Tribuna, Hyperion, Bucovina literară, Banchetul, Litere, Steaua. Kryton (Madrid), Itaca (Dublin), etc.

Premiul pentru debut în volum Ipostaze oferit de către Uniunea Scriitorilor (filiala Sibiu), Marele Premiu ,,Traian Demetrescu”, 2016, Craiova (poezie). Premiul- Literatura Tinerilor Neptun ed. I, organizată de către Uniunea Scriitorilor din România, Premiul I – Concursul Național de proză ,, Mihail Sadoveanu”, organizat de Muzeul Național al Literaturii Române Iași etc.

Facebook Comments Box

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...