Noemina Câmpean – R.A.I., născut în iubirea de după potopul lui Noe

Rămânând înscris în aceeași estetică a religiosului feeric cu care ne-a obișnuit până acum – în Patruzeci şi unu. Eu, surdo-mutul (ed. Tracus Arte, 2018) și în Lacrima Tatălui (ed. Casa de pariuri literare, 2022) –, poetul Romeo Aurelian Ilie construiește în cel mai recent volum al său, Liniștea de a doua zi (ed. Charmides, 2024, cu ilustrațiile autorului), într-un mod atipic pentru poezia din prezent, un spațiu-timp mitic, ce iese la suprafața vizibilă a lucrurilor odată cu retragerea inaugurală a apelor. Referindu-se la mit în Seminarul XVII, L’envers de la psychanalyse (1969-1970), Jacques Lacan preciza că mitul oferă o formulă discursivă unui lucru ce nu poate fi transmis mai departe în definiția adevărului, din moment ce adevărul e tautologic și nu se poate sprijini decât pe sine însuși. În acest sens, creația poetică a lui Romeo primește atributele unui mit personal. Discursul volumului se organizează în patru capitole, urmând fiecare în parte sau la modul amalgamat, câte o temă-cheie pentru scriitura lui Romeo: Născut de ziua potopului – nașterea și părăsirea mediului placentar, Cruci & wc-uri – utilitatea deșeului în cotidian și în scriitură, I.A. – R.A.I. – raportul cu alteritatea robotică, Liniștea de a doua zi – iminența iubirii și calea spre veșnicie.