Cosmin Andrei Tudor – Portretul vânzătoarei de lalele

Am început cu aspectul fizic. Nu văzusem niciodată o față atât de cutată. Ridurile mari, adânci creau umbre întunecate de-a binelea. Ochii îi erau mici, ascunși, dar albaștri. Erau parcă de pe altă lume. Părul îi era alb, gri, negru. Nu-mi puteam da bine seama. Poate nu a fost spălat de ceva vreme și a devenit așa de indiscriminabil.