Neon
Mă-mbăt cu șiroaie de cuvinte
Ce atârnă într-un ciob de demență –
Sacrilegiul unei minți plictisite
Ce vede-n orice
Farfurie de ciorbă – sânge rece,
Lapte praf și wolfram.
O mână ciopârțită le-a amestecat
În timp ce-mi scoteam ochii
Scârbiți de gesturile
Devoratoare de fum și praf.
Luminile neon îmi prăjeau pielea
Ca uleiul încins într-o
Cadă cu dantură.
Auzeam zgomote roșii-n creier,
Nesuferite
Ca muștele ce-ți intră-n urechi
Hămesite după stricăciuni.
În fiecare zi mai ceda
Câte un organ –
Leziune arterială necunoscută.
Castelul de piatră
M-am adăpostit într-un castel de piatră
Părăsit și rece iar
Cumplitul sunet al singurătății
Se îneca la nesfârșit într-un
Ocean de cioburi uitate
În fiecare cameră se afla o amintire
Din care se hrănea bezna
Mă aflam în adâncul sufletului
Precum o rămășiță neexorcizată
Condamnată să asiste la noua reincarnare
Departe într-o ficțiune
Se-ndepărta într-un mesaj trimis(seen)
Plutea pe nori de sticlă spartă
Tutun și analgezice
Dansa prin pulsul măselei
Și noua sângerare nazală
Admira visul ce a creat-o
Dintr-o iubire împrumutată
Slăvea coșmarul ce a crescut-o
De lângă lacul mizerabil
Înconjurat de tei uscați
Ura existența-n societate
Și închisoarea jilavă
În care locuia
Își dorea doar să moară
Cât mai departe
Într-o ficțiune idilică
ANDREI CRISTIAN CORNEA
Absolvent al masteratului de Inovare Culturală din cadrul Facultății de Litere al Universității Transilvania. Pasionat de scris, atât poezie cât și proză și de continua redescoperire de sine în contextul social și literar actual. În 2021 a debutat cu un grupaj de poeme în revista Astra – Literatură, arte și idei și cu volumul Dantela viselor macabre la editura Magic Print. Este preocupat de călătorii, culturile și mitologiile lumii, dualismul firii umane și depersonalizarea individului, chestiuni ce sunt de multe ori ilustrate în scrierile sale.
