Neon

Mă-mbăt cu șiroaie de cuvinte

Ce atârnă într-un ciob de demență –

Sacrilegiul unei minți plictisite

Ce vede-n orice

Farfurie de ciorbă – sânge rece,

Lapte praf și wolfram.

O mână ciopârțită le-a amestecat

În timp ce-mi scoteam ochii

Scârbiți de gesturile

Devoratoare de fum și praf.

Luminile neon îmi prăjeau pielea

Ca uleiul încins într-o

Cadă cu dantură.

Auzeam zgomote roșii-n creier,

Nesuferite

Ca muștele ce-ți intră-n urechi

Hămesite după stricăciuni.

În fiecare zi mai ceda

Câte un organ –

Leziune arterială necunoscută.

Castelul de piatră

M-am adăpostit într-un castel de piatră

Părăsit și rece iar

Cumplitul sunet al singurătății

Se îneca la nesfârșit într-un

Ocean de cioburi uitate

În fiecare cameră se afla o amintire

Din care se hrănea bezna

Mă aflam în adâncul sufletului

Precum o rămășiță neexorcizată

Condamnată să asiste la noua reincarnare

Departe într-o ficțiune

Se-ndepărta într-un mesaj trimis^(seen)

Plutea pe nori de sticlă spartă

Tutun și analgezice

Dansa prin pulsul măselei

Și noua sângerare nazală

Admira visul ce a creat-o

Dintr-o iubire împrumutată

Slăvea coșmarul ce a crescut-o

De lângă lacul mizerabil

Înconjurat de tei uscați

Ura existența-n societate

Și închisoarea jilavă

În care locuia

Își dorea doar să moară

Cât mai departe

Într-o ficțiune idilică

ANDREI CRISTIAN CORNEA

Absolvent al masteratului de Inovare Culturală din cadrul Facultății de Litere al Universității Transilvania. Pasionat de scris, atât poezie cât și proză și de continua redescoperire de sine în contextul social și literar actual. În 2021 a debutat cu un grupaj de poeme în revista Astra – Literatură, arte și idei și cu volumul Dantela viselor macabre la editura Magic Print. Este preocupat de călătorii, culturile și mitologiile lumii, dualismul firii umane și depersonalizarea individului, chestiuni ce sunt de multe ori ilustrate în scrierile sale.