woman in white scoop neck shirt with red lipstick
2 10 minute 2 ani

Una dintre fațetele personalității mele, pe care am apărat-o cu îndârjire, a fost, și încă se pretinde a fi, să pot rămâne cu o doză de candoare dacă nu impenetrabilă realităților care vrând nevrând o perforează, măcar semnificativă, astfel, să pot să rămân deschisă în fața noului, a bunătății, a creativității, să nu suspectez pericole acolo unde, de fapt, nu e decât necunoscutul. E o luptă perpetuă. Uneori dă roade grăitoare, alteori, pierd pe toate părțile. Și, adesea, mi se pare că nu mai pot recupera acel ghemetoc de lumină vital, ca să mă pot înhăma la cererile lumii, zi de zi.

Nu am văzut declarația Vioricăi Vodă de la premiile Gopo, dar am citit-o azi-dimineață din câteva surse și a fost greu să mă înham ulterior la mailurile studenților și la toate câte trebuiau făcute. Nu pentru că declarația e ceva nemaivăzut (nu e, din nefericire!), ci pentru „corul” care a vociferat ulterior. Acel cor, format atât din bărbați, cât și din femei (dintr-o nefericire și mai mare!), care minimizează, batjocoresc, ironizează sau chiar neagă experiența abuzului prin care a trecut actrița care a jucat în Filantropica. Aceleași întrebări care mustesc a ignoranță: de ce nu a spus mai repede că mulți oameni din Teatru și Film au confundat rolul ei cu o realitate inexistentă de facto (dar din care doreau să se înfrupte pentru nevoile lor sexuale și pentru a-și încărca, făr de oprire, abuzul de putere în formă continuată), de ce spune după 20 de ani, de ce acest spectacol fără miză (miza liniștii interioare se așază pe umerii noștri mereu ultima, deși e un al doilea oxigen), dar ce mare lucru?!, bine c-a făcut terapie, să urce pe scenă să declare ABIA ACUM hărțuirile sexuale etc. De vină este și va rămâne, probabil, tot victima. Bineînțeles.

Realitatea e următoarea:

1. Lumea artistică nu este străină de hărțuirea sexuală, la TOATE nivelurile. Se-ntâmplă în toată lumea. Nu doar la Hollywood. Așadar, și-n România. A recunoaște acest aspect nu înseamnă că se-ntâmplă în toate cazurile. Oamenilor le e tot mai greu să priceapă logica nuanțelor. Faptul că se-ntâmplă, și e cert, nu înseamnă că se-ntâmplă de fiecare dată, în fiecare situație care cuprinde datele care ar putea conduce în zona abuzului (la modul absolut), dar nici nu înseamnă că poate fi neglijat (prin negare completă). Dacă vrem să înțelegem un fenomen social trebuie să ieșim din zona totului căruia i se opune nimicul și invers. Ne trebuie brațe interne care să cuprindă datele realității așa cum ea este, nu răstălmăcită în fel și chip după limitele gândirii.

2. Lumea artistică nu înseamnă doar Teatru și Film, ci toate artele. Inclusiv artele plastice și literatura. Amintesc aici cazul Ilenei Zubașcu, poetă care a publicat un singur volum de poezie, în 1978, la editura Albastros, singurul volum de altfel, părăsind zona literară în urma unor propuneri indecente venite din partea unui critic literar care dorea s-o ajute, chipurile, în ascensiunea literară. Și este exemplul care îmi vine în minte în acest moment. Este la fel de pricinos și la ordinea zilei la momentul în care scriu aceste rânduri. Pentru că, fiind vorba de cultură, mai mereu slab finanțată, prădătorii, mai ales din zone decizionale, profită. Și abundă. În multe cazuri, ne întâlnim cu personalități accentuate, histrionice, narcisiste, oameni cu grave probleme de echilibru emoțional și ca atare, fără a aminti de moralitate, fiindcă e chestionabilă și nu face obiectul acestei opinii personale, cu serioase lipsuri de bagaj empatic. Oameni care vor da frâu liber dominației instinctelor, folosindu-se de putere, pentru a submina și subjuga libertatea interioară a celei/celui care are nevoie să fie promovat/ă, angajat/ă, distribuit/ă, văzut/ă.

E de menționat aici confuzia care se face mai mereu între talent, respectiv aureola artistică, și caracter. Cele două nu sunt același lucru și nici nu sunt interdependente, adică una nu presupune automat existența sau prezența celeilalte într-o măsură identică.

3. Trauma are niște criterii specifice de manifestare. Dar înainte de a aminti câteva dintre ele, n-aș vrea să trec peste o definiție simplă, dar evocatoare. Termenul este utilizat în exces în zilele noastre, până la redundanță, prin intermediul platformelor media și ale celor de socializare pentru întâmplări care nu se încadrează în zona greu comunicabilului, de unde, printre altele, ridicările de sprâncene în semn de neîncredere și sfidare ale unora dintre cei care privesc un alt om povestind prin ce a trecut. Trauma este ceea ce nu ar fi trebuit să (ți) se-ntâmple niciodată. Iar hărțuirea sexuală este traumatizantă. Nu putem face o anamneză integrală, dar amintesc că printre „simptomele” de manifestare găsim raționalizarea, negarea, învinovățirea, furia, lehamitea și, în cele din urmă, dar cea mai importantă, rușinea. Rușinea, culmea, tot a victimei! Mai mult decât atât, expunerea traumei generează o retraumatizare tocmai prin reacția celor care aud și a felului în care ceea ce aud este repoziționat critic și aruncat tot în cârca celei care, în sfârșit, găsește puterea de a se mărturisi pe sine. Rușinea că ești femeie, rușinea că ești exclusiv un obiect utilizabil în scopuri sexuale, rușinea că ești frumoasă (da, ar merita un articol separat!), rușinea că ai cedat, rușinea că n-ai spus, rușinea că ai încercat să spui dar nimeni nu te-a ascultat (căci, nu-i așa, detractori sunt și la scenă deschisă!), rușinea că exiști și nu poți activa în domeniul pe care l-ai ales (vocațional, prin excelență!) numai dacă cutreieri așternuturile mai marilor decidenți, în funcție de care ești sau nu distribuită într-un rol, ți se publică sau nu un volum, expui sau nu arta vizuală/plastică care-ți poartă semnătura. De aceea se tace mult, pentru că e greu de înțeles, de prelucrat, de procesat, de trăit cu trauma în sine. Pentru cel/cea care a trăit-o e un prezent continuu, căruia este greu să-i supraviețuiască zilnic.

4. Se-ntamâmplă la nivelul „lumii bune”, mai mult decât vrem să acceptăm, abuzul e prezent și în lumea elitelor, e demonstrat, cu asupra de măsură, că excepționalitatea sau excelența într-un anumit domeniu nu se transferă și asupra conștientizării propriilor umbre (întunericul personal pe care refuzăm să-l atingem și a cărui singură posibilitate de conceptualizare presupune o caznă morală și un drum interior anevoios ) și nu are efecte directe, nu dintre cele benefice, asupra microbului puterii absolute. Dimpotrivă, pe cea din urmă o poate chiar justifica, deci efectul direct e nociv.

Să nu ne-mbătăm cu apă rece, realitatea aceasta este și nu alta. Vor mai trece multe zeci de ani până când femeii îi va fi recunoscută și apreciată cum se cade latura profund originală, creativă, artistică, excepțională, filozofică (acolo unde ele există pur și simplu!), spirituală (în sensul exemplului de urmat, și nu al submisivității absolute), nu doar al rolului clasic, care invită din start la abuz când cel care îți dirijează destinul îl POATE folosi ca armă, fiindcă mediul socio-culturalo-religios îi permite să o facă.

Vor mai trece mulți ani (dacă, vreodată?!) până când nu vor mai exista răzbunări atroce, uneori nedrepte, toxice în firescul „dintelui pentru dinte”, dar mereu reprezentând un răspuns individual la o trauma colectivă, vor mai trece ani buni până când nu vor mai fi războaie în care luptăm unii împotriva celorlalți.

Atât de mulți ani, încât candoarea pe care îmi doream eu să o păstrez se va face praf și pulbere.

DEMETRA VLASConsilier „Calitate și interdisciplinaritate în practica studenților Universității Babeș-Bolyai în management cultural

Absolventă a Facultății de Psihologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, îndrăgostită de limbile engleză și portugheză, atrasă iremediabil de poetul Fernando Pessoa, de scriitoarea Clarice Lispector, de poezia avangardistă și de suprarealism. Mă intrigă Freud și îl aplaud la scenă deschisă pe Jung, nu fără a-l critica, apăr drumul fiecăruia către el însuși, fiindcă nu ajunge niciodată la destinație.

Facebook Comments Box

2 comentarii la „CUM TAI ACUL CU FOARFECA – DESPRE CANDOAREA ȘI MĂRTURIA ABUZULUI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...