Sunt puține cărți de parenting/parentaj (termeni care sunt acceptați în egală măsură) și extins, de dezvoltare personală, care să-și aroge de la început rolul rețetar: dacă urmezi ce scrie aici este cu neputință să nu fie bine.

„Cartea familiei care merită mai mult”, ediția a 2 a, de Dr. Shefali, apărută în 2022 la editura bucureșteană Herald, în traducerea Tamarei Laura Miron, își ia, cât se poate de serios în seamă, ceea ce proclamă: o revoluție în parentaj. Scrisă în cheie umanistă pentru că „viziunea acestei cărți este ca fiecare copil trebuie să rămână conectat la sinele autentic, deoarece acesta este un drept fundamental din naștere” după cum precizează explicit autoarea. O carte dedicată copiilor, dar scrisă pentru părinți al căror sarcină de formare poate fi decisivă în dezvoltarea viitorului adult. Dr. Shefali este cunoscută publicului de la noi prin „Cartea femeilor care merită mai mult” scrisă în aceeași normă – rețetă.

Editura face o traducere adaptată publicului român, care în ciuda celor peste 30 de ani postdecembriști este încă, la un nivel primar al abecedarului cărților de dezvoltare personală. Cuvântul „merită” are o rezonanță puternică în mentalul colectiv românesc și al părinților, fără a fi discriminator sau tendențios, al femeilor în general și al mamelor în special, pentru că, nici acum, societatea românească nu acordă suficientă importanță și valoare femeilor și mamelor. Posibil, și din aceste considerente, „The Awakened Family. A revolution in parenting” (2016, Shefali Tsabary, Ph.D.) devine pentru ediția românească: „Cartea familiei care merită mai mult. Cum să descoperim împreună bucuria de a trăi în prezent”.

Cu toate că acest volum accentuează cu claritate necesitatea conștientizării – aceasta este complet lipsită de însemnătate dacă nu este însoțită și de o schimbare reală a părinților care să fie atenți, vii și prezenți în viața copiilor lor născuți din „dragostea noastră pentru ei”. O schimbare de paradigmă de la superioritatea părintelui asupra copilului, la un parteneriat din care, atât adultul cât și copilul au de învățat unul de la celălalt.

„Copiii ai căror părinți sunt prezenți într-un mod conștient și implicați emoțional ajung să aibă încredere în resursele nelimitate oferite de univers. În timp ce observă modul în care noi acceptăm provocările, suferința și propriul scop cu încredere în forțele noastre, ei învață să aibă încredere în forțele noastre, ei învață să aibă încredere în forțele noastre, ei învață să aibă încredere în propria forță interioară. Cu cât vom conștientiza mai mult personalitatea noastră unică, cu atât mai mult o vor conștientiza și copiii noștri. Cu cât ne vom trăi viața conectați la ființa noastră interioară, cu atât o vor face și ei.

Conștientizarea și înțelepciunea care se naște din aceasta sunt drumul către pacea pe pământ. Totul se naște în familie, în interiorul ființelor conștiente ale părintelui și ale copilului.” (pag. 463)

Cartea propune împăcarea orientării spre prezent a copilului, un hedonism firesc, cu dorința de dezvoltare, uneori chiar planificare a părintelui pentru copilul său – orientarea spre viitor a părinților, care au tendința de a trasa, prin autoritatea pe care o au, să îndrepte copilul spre un viitor sigur și predictibil pentru părinți, nu pentru copil și care ține foarte mult de flexibilitatea, lipsa rigidității pe care o au sau o pot dobândi părinții.

Coerență – consecvență – compasiune, triunghiul celor 3C, o formulă de stabilire a limitelor, a disciplinei și a modului în care ne educăm copiii se transformă într-o axă cardinală pe care Dr. Shefali o prescrie, în stilul ei sincretic al psihologiei cu filosofia orientală adaptat stilului de viață american și european.

„Cartea familiei care merită mai mult” demontează 7 mituri des întâlnite:

1. parentajul trebuie să fie centrat exculsiv pe copil,
2. un copil de succes are cele mai multe rezultate;
3. există copii cuminți și copii răi;
4. părinții buni sunt înnăscuți;
5. un părinte bun este iubitor;
6. parentajul înseamnă a crește un copil fericit;
7. părinții trebuie să dețină controlul.

Principiul acestei cărți este unul cât se poate de corect: părinții, autenticitatea lor este cea care va determina, într-o oarecare măsură, viitorul adult, unul conștient și asumat ori într-unul care va fi într-o continuă căutare, nesiguranță și derivă.

CĂTĂLIN STANCIU – fondator, CVO

Psiholog/psihoterapeut și scriitor. Mărturisește despre sine că: „Vreau să înțeleg ceea ce mi se întâmplă, să fiu responsabil cu cei din jur și cu mine însumi. Alexandru Dragomir avea o afirmație, care poate părea dură: „Să nu mor bou” zicea, în sensul de a te înțelege sincer pe tine și pe ceilalți, de a nu fi ignorant cu propriul destin.” A scris pentru Tribuna, Observator Cultural, Revista de Literatură Libris (unde a fost și redactor), Hyperion, Ateneu, Mișcarea Literară, Tiuk, Golan și pentru alte numeroase publicații. A scris cinci cărți de poezie (cele mai recente: „Deliruri”, „Drag-o-Stea” și „Vorbim Rar”), prezent în mai multe antologii și este membru al Uniunii Scriitorilor din România (2018). A susținut peste 150 de seminarii, conferințe, workshopuri pe diverse teme din sfera psihologiei clinice.