80. 

de pe vârful muntelui, din locuința sa 
bărbatul prindea zilnic câte un cocor 
cocorul era bine prăjit și ronțăit cu poftă 
între gingii și obraji 
era un timp în care oamenii se iubeau cu 
animalele, cu îngerii și cu diavolii 
nările se spărgeau de prea multă carne de cocor 
versurile, precum oasele, erau bine epurate, degustate 
bărbatul își ține femeia în partea dreaptă 
a corpului la plimbarea din vale 
femeia își dezgolește pulpele, se tăvălește pe roci 
regula căsniciilor eșuate, insomniace și plictisite 
când jarul de pe coapsele feminine se stinge 
și lectura bibliotecii se oprește în noiembrie 
dorul bărbatului de a-și dărâma și reclădi casa 
de a se înveli cu piper la gândul că 
singur cu friptura de cocor era mult mai bine 
spațiul femeii e la vale, în vale, sub vale 
iubirea și ura sunt identice în identitate, confuzie și intensitate



83. 

mă voi așeza peste tine cu fața în sus 
tu vei privi mobila și cerul purpuriu prin țeasta mea 
mi-ai spus: „of, eu nu sunt o cometă 
și nu am aripi să zbor spre tine.“ 
o mână suspendată din turla bisericii 
îți mângâie creștetele ochelarilor 
orice aș face, orice aș spune, orice aș gândi sau aș vomita 
morții tot în ei înșiși vor crede, nu în noi 
nu se pot răzgândi 
te-am legat la ochi și la dezlegare 
cristalinul tău se scurgea șiroaie pe obraji 
noile lacrimi nu mai erau fermentate, ci proaspete 
cele vechi se adună încet sub mătură 
bărbatul răpește o vulpe deochiată din care 
să-i confecționeze femeii o blană 
dar femeia e demult plecată și nu întru totul uitată 


84. 

hormonii se împrăștie și se usucă 
pe pereții camerei de dormit 
eu am devenit o ureche de vulpe cu miros de munte 
și bot tânguitor 
copiii au pierit, bărbatul i-a îngropat 
în cuvintele din ciment, în spațiile dintre vorbe 
eu sunt un fir de păr de cal în apa lacului 
șlefuiesc cu mine, din mine, eul meu – iată-l! 
îl poți prinde în mâinile tale? 
tu nu mă prinzi de mână în fața oglinzii 
tu nu faci din părul meu o floare 
și tu nu ai învățat încă să torni vin în pahare
cui aparțin numele și prenumele – trupului sau spiritului? 
când moartea are mătreață, totul în jur 
devine inexpresiv de alb 
iar când totul e oribil de singur, ceilalți 
sunt și mai oribili, o înfățișare fantomatică 
ceilalți ca celălalt căruia i se oferă o bucată de pâine 
e visul oricărui ochi masculin să-și vadă 
nevasta împlinită, strident machiată 
cu ochelari de soare bine înfipți în nările nasului 
spălată cu apă cu clor de la robinet
cu smocul învolburat de păr vopsit cu cremă de ghete


87. 

ursitoarele au decretat: pentru tine, 
viața va alerga prin zone muntoase 
și cascade arămii într-un autobuz magic cu un singur scaun 
cum adică timpul nu sosește? 
autobuzul magic cu un singur scaun 
oprește în timpul fiecărui călător, în gara oricărui deșert 
noi doi escaladăm timpul, nu într-un poem de iubire 
ci într-un timp care nu începe și nu se termină 
cădem armonios din revistele frumos colorate pentru adulți 
direct pe covorul zburător al timpului 
ce nu înregistrează nici nașteri, nici morți 
doar, uneori, străzi obscure, becuri bombardate 
sau stâlpi înclinați 
vei șterge șoseaua de praf și de pietre din drumul meu 
dar îngerii nu-ți vor șopti reguli de încredere 
de gestionare a hazardului 
nu te vor lua alături de ei la școala angelică 
puii de pasăre și cei de oameni seamănă leit între ei 
prin vâscozitatea urmelor de pe față 
și nestatornicia cărnii pe oase

Fragmente din volumul Culori ectopice, Editura. Eikon, București, 2022

Noemina Câmpean este poetă, eseistă și practică psihanaliza în România și în Franța.

Deține un doctorat Summa cum laudae în Filologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (2016), Facultatea de Litere, cu teza „August Strindberg și Ingmar Bergman. Perspective comparatiste asupra durerii inocentului” (devenită ulterior carte publicată în 2018, Școala Ardeleană & Eikon Cluj Napoca), pentru care a obținut o bursă de studii doctorale la Academia Română din București.

Noemina organizează Colocviul Internațional de Cinema, Teatru și Psihanaliză (2018, 2019, 2021 și 2022). A publicat articole despre relația polimorfă dintre cinema, teatru și psihanaliză la Strindberg, Bergman, O’Neill, Herzog, Zanussi, Jelinek, Haneke, Beckett, Milo Rau ș.a.m.d. A beneficiat de stagii de cercetare la Universitatea Jean Moulin Lyon 3, Franța, și la Universitatea din Copenhaga, Danemarca. Volume de poezie publicate: Nudul lui Pilat (București, 2005); Culori ectopice (București, 2022).