Robert Douglas Hinshelwood este unul dintre cei mai renumiți psihanaliști britanici contemporani, cu o experiență îndelungată ca psihiatru și, de asemenea, profesor erudit la Universitatea din Essex, recunoscut pentru contribuțiile sale esențiale în domeniul psihanalizei, în special în tradiția kleiniană. În 1974, și-a manifestat interesul pentru mișcarea Comunităților Terapeutice și, din 1980, a fost editorul fondator al „The International Journal of Therapeutic Communities”. Între 1993 și 1997, a fost director clinic la Spitalul Cassel din Richmond.  În 1984, a fondat „British Journal of Psychotherapy”, pe care l-a editat timp de zece ani. De asemenea, în 1999, a fondat „Journal Psychoanalysis and History”. A fost implicat în grupul „Free Associations”, care a organizat conferințe despre „Psychoanalysis and Public Sphere” în anii `90. Una dintre lucrările sale remarcabile este A Dictionary of Kleinian Thought (1989), apreciată de Hanna Segal ca „o operă de mare devotament” care a contribuit la dezvoltarea gândirii Melaniei Klein. După retragerea din NHS în 1997, a devenit profesor la Centrul de Studii Psihanalitice al Universității din Essex. În 2012, a fost profesor invitat la „Committee for Social Thought” de la Universitatea din Chicago. A publicat „Research on the Couch; Single Case Studies, Subjectivity and Psychoanalytic Knowledge”, abordând complexitatea experimentelor și dovezilor în știința subiectivă a psihanalizei. Printre cele mai relevante lucrări, amintim: „What Happens in Groups: psychoanalysis, the individual and the community” (1987), „Therapy or Coercion: does psychoanalysis differ from brainwashing?” (1997), „Observing Organisations: Anxiety, Defence and Culture in Health Care” (2000), co-autor), „Suffering Insanity: Three Psychoanalytic Essays on Psychosis” (2004), „Melanie Klein: the basics” (2011, co-autor), „Research on the Couch: Single-case studies, subjectivity and psychoanalytic knowledge” (2013), The feeling of certainty: psychosocial perspectives on identity and difference (co-autor, 2017), The Clinical Paradigms of Melanie Klein and Donald Winnicott: Comparisons and Dialogues (co-autor, 2018), Countertransference and Alive Moments: Navigating between Theory and Practice Process Press (2018) Bion as Clinician: Steering between Concept and Practice. Routledge, 2022), Herbert Rosenfeld: A Contemporary Introduction. Routledge, 2023.

În volumul Perspective clinice kleiniene (Editura Trei, 2024, în traducerea Danielei Andronache) R.D. Hinshelwood explorează și analizează in extensio conceptele, teoriile și elementele de tehnică psihanalitică dezvoltate de Melanie Klein și de psihanaliști post-kleinieni, (Wilfred Bion, Donald Meltzer, Betty Joseph, Herbert Rosenfeld, Hanna Segal ș.a.). Volumul este structurat în trei secțiuni, Fundația, Contribuțiile Melaniei Klein  și Contactul emoțional și legătura ”K”, fiecare abordând aspecte esențiale ale psihanalizei kleiniene. În prima parte, Hinshelwood oferă o introducere detaliată în conceptele kleiniene fundamentale, cum ar fi pozițiile paranoid-schizoidă și depresivă, mecanismele primare de apărare precum clivajul primar, proiecția, introiecția și identificarea proiectivă, precum și importanța fantasmei inconștiente în dezvoltarea psihică timpurie. Aceste concepte sunt prezentate într-o manieră accesibilă, ilustrate cu exemple clinice relevante, facilitând înțelegerea aplicării lor în practica psihanalitică.

În partea a doua, Contribuțiile Melaniei Klein, autorul se concentrează pe modalitatea în care se utilizează și se regăsesc aceste concepte în situația analitică, în relația analist-analizant. Hinshelwood discută tehnicile specifice utilizate de psihanaliștii kleinieni, cum ar fi interpretarea transferului și contratransferului, și modul în care aceste tehnici pot facilita procesul analitic. El subliniază importanța înțelegerii profunde a lumii interne a pacientului și a relațiilor obiectale internalizate, evidențiind modul în care aceste relații influențează experiențele emoționale și relaționale ale subiectului.

Autorul reamintește faptul că Melanie Klein a introdus în teoria psihanalitică, prin experiența sa cu copiii, dar și cu adulți cu tulburări severe, conceptele de poziție paranoid-schizoidă și poziție depresivă pentru a descrie etapele timpurii ale dezvoltării psihice, dar și ca moduri de funcționare psihică ce pot persista la adolescenți și  la adulți. Aceste poziții psihice nu sunt stadii rigide, ci moduri recurente de a experimenta realitatea internă și relațiile interpersonale. Poziția paranoid-schizoidă apare în primele luni de viață ale copilașului (aproximativ 0-4 luni). În această perioadă, copilul experimentează lumea într-o manieră extrem de fragmentată, clivată și polarizată în extreme. Printre caracteristicile acesteia sunt: clivajulobiectului (și al Eului), respectiv subiectul nu percepe încă obiectele (persoanele) ca fiind întregi, ci fragmentate, clivate. În schimb, le împarte în „bune” și „rele”, în funcție de cum îi satisfac sau frustrează nevoile. De exemplu, „sânul bun” este cel care oferă hrană și alinare, iar „sânul rău” este cel care nu oferă satisfacție. Un alt proces psihic esențial descris de Melanie Klein și reluat de R. Hinshelwood este identificarea proiectivă, respectiv procesul prin care angoasele, stările de rău, neplăcute, dureroase etc. din sine însuși sunt proiectate în obiectele externe care se identifică cu părțile rele. Astfel, se pot genera fantasme persecutorii, în care lumea exterioară este percepută ca ostilă și amenințătoare. Angoasa persecutorie specifică poziției paranoid-schizoide apare deoarece obiectele sunt fie excesiv de „bune”, fie excesiv de „rele”, bebelușul simte că obiectele „rele” sunt periculoase și îl amenință, ceea ce duce la o angoasă intensă. Mecanisme de apărare primitive ridicate în fața acestor amenințări sunt denegarea (refuzul realității interne și externe), omnipotența și proiecția pentru a se proteja de angoasa persecutorie. O persoană aflată într-o poziție paranoid-schizoidă poate avea o viziune extrem de clivată asupra lumii, oameni fiind percepuți fie ca fiind total buni, fie total răi, fără nuanțe intermediare. Acest mod de funcționare poate apărea în relațiile de cuplu, unde partenerul este idealizat inițial, dar devine rapid „dușmanul” atunci când apar frustrări. De asemenea, în relația psihanalitică, unde analistul este necesar să poată recepta, conține și transforma experiența și conținuturile paranoid-schizoide ale analizantului.

Poziția depresivă, descrisă de M. Klein și sintetizată de R. Hinshelwood, apare în jurul vârstei de 4-6 luni și marchează o etapă esențială în dezvoltarea timpurie, în care copilul începe să perceapă obiectele ca fiind întregi. Caracteristicile principale sunt: percepția și recunoașterea obiectului ca întreg, deoarece copilul începe să înțeleagă că „sânul bun” și „sânul rău” aparțin aceleiași persoane (de obicei, mamei). Aceasta înseamnă că aceeași persoană care oferă liniștire, alinare, iubire poate și frustra prin absență sau prin stările și atitudinile ei specifice. În această poziție psihică, angoasa este cea de pierdere a obiectului sau a iubirii din partea obiectului, deoarece odată ce copilul înțelege că obiectul pe care l-a urât și respins (când era frustrat) este același cu cel pe care îl iubește. Copilașul resimte vinovăție pentru impulsurile sale distructive anterioare și trăiește angoasa de a fi provocat un „rău” obiectului iubit. De aici, tendințele reparatorii, respectiv apare dorința de a repara și proteja obiectul iubit, ceea ce va duce ulterior la dezvoltarea solicitudinii și la formarea unei relații mai mature cu ceilalți. Acceptarea ambivalenței: copilul începe să tolereze ideea că o persoană poate avea atât aspecte plăcute, bune, cât și neplăcute, rele. Un adult care funcționează predominant în poziția depresivă este capabil să vadă atât defectele, cât și calitățile oamenilor din jurul său. De exemplu, într-o relație, poate recunoaște că partenerul său are și momente dificile, fără a-l respinge total. De asemenea, o persoană în această poziție poate manifesta un puternic simț al responsabilității și dorința de a repara greșelile făcute.

Poziția paranoid-schizoidă și poziția depresivă nu sunt etape fixe, rigide ale dezvoltării Eului, ci moduri de a trăi realitatea internă și relațiile cu obiectele care pot apărea pe tot parcursul vieții. Suferințele, deficiențele, traumele sau dificultățile emoționale pot duce un subiect să regreseze temporar în poziția paranoid-schizoidă, unde predomină angoasele persecutorii și gândirea extremă. Pe de altă parte, dezvoltarea/creșterea psihică presupune o capacitate tot mai mare de a tolera suferința depresivă, adică de a accepta complexitatea și ambivalența relațiilor umane. Aceste două poziții descrise explică atât funcționarea mentală relativ normală, cât și anumite tulburări psihice severe, cum ar fi paranoia, schizofrenia, depresia majoră, psihoza maniaco-depresivă, tulburarea bordeline șamd.

În partea a treia, Contactul emoțional și legătura ”K”,  R.D. Hinshelwood evidențiază natura creativ-dinamică și colaborativă a comunității kleiniene și post-kleiniene, asemănătoare unui grup de cercetare în care fiecare membru investighează diferite arii, menținând totodată o coeziune conceptuală. În acest sens, Hinshelwood explorează conceptul bionian de cunoaștere (K, knowledge) și procesul de a fi cunoscut în contextul relației analitice, aprofundând înțelegerea dinamicilor dintre analist și analizant. A ști și a fi cunoscut reliefează importanța cunoașterii reciproce în relația analitică, autorul subliniind modul în care aceasta influențează procesul de cunoaștere de sine și de elaborare a experienței analizantului. În Cunoașterea oedipiană, Hinshelwood prezintă modul în care experiența complexului Oedip influențează percepția și înțelegerea relațiilor interpersonale. În capitolul A fi mișcat, autorul reia reflectarea asupra experienței emoționale a analizantului și analistului în timpul procesului terapeutic, evidențiind importanța empatiei și a legăturii emoționale autentice. În Impasul și organizarea personalității, Hinshelwood analizează situațiile de impas în cura psihanalitică și modul în care acestea reflectă structura și organizarea personalității analizantului, oferind perspective asupra abordării acestor blocaje. Capitolele finale, Schimbare și dezvoltare și Evoluția tehnicii kleiniene abordează procesele de schimbare și dezvoltare personală în cadrul analizei, factorii care facilitează sau împiedică procesul analitic și modul în care tehnica psihanalitică kleiniană a evoluat de-a lungul timpului, adaptându-se la noi înțelegeri și nevoi clinice, și impactul acestei evoluții asupra practicii psihanalitice contemporane.

Perspective clinice kleiniene este una dintre cărțile fundamentale, ”de temelie” pentru psihanaliști, psihoterapeuți, clinicieni, studenți, pour les connaisseurs, dar totodată și pentru orice cititor ce dorește să exploreze, înțeleagă și cunoaște lumea interioară, relațiile cu sine și cu ceilalți. Nu este o carte facil de parcurs, dar, așa cum însuși R.D. Hinshelwood mărturisește:

”În fața tuturor acestor dificultăți nu pot decât să spun « Perseverați ». (…) Nu pot decât să vă cer ca, indiferent de varianta aleasă, să folosiți această carte pentru a vă reexamina toate acele convingeri cu care vă apropiați de ea.”

DANIELA LUCA

Daniela Luca este doctor în psihopatologie și psihanaliză (Universitatea Paris VII), psihanalistă, poetă și eseistă. Din 1998 este redactor de carte, editor, consultant științific, traducător. A publicat numeroase articole în reviste de literare și reviste de specialitate (psihanaliză, psihologie). Este autoare a volumelor de psihanaliză Cuvinte în negativ (Editura Tracus Arte, 2016), Estetica Inconștientului (Editura Herald, 2021), Rușinea – vocea, experiența și vindecarea rușinii în procesul terapeutic (co-autor, Editura Herald, 2022), TATĂL. Psihanaliza paternității astăzi (Editura Litera, 2024); printre cele mai recente volume de versuri, amintim Intermezzo (Editura Paralela 45, 2017) și Vatra Luminoasă (Casa de Editură Max Blecher, 2019).