Petroșenenii vor „priza” foarte bine cartea de poeme a lui Marian Boboc Cabaret Petroșani (Editura Universitas, Petroșani, 2024) și nu numai. Numai dacă ai trăit în colonie înțelegi versuri ca

„femeile ies goale-n oraș (…)// îmbrăcate frumos urcă/ din colonia de jos/ pe pasarela de la gară/ (pentru prima și ultima oară)/ în rochii de abur și fum” (Cabaret Petroșani, p. 5).

 Chiar este irespirabil aerul acestui cartier din cauza hornurilor care se sincronizează în emisia de dioxid de carbon, e de ajuns să treci pe străzile coloniei, oricât de cochet să te afumi bine.

Locul are farmecul lui și poeții și poetele care trăiesc și scriu aici, așa cum mi-a fost dat să citesc și să reperez unele dintre cele mai puternice voci din Valea Jului în cadrul Cenaclului Boema din Petroșani.

Capitala Văii Jiului, cum a fost numit Petroșani-ul crește la poalele sale poeții și poezia prin tot felul de tertipuri și atmosfera de aici și preferința pentru artă, chiar dacă în parcul scriitorilor tot numai trei busturi de scriitori canonizați sunt și n-ai zice că aici trăiesc o mulțime de poeți cunoscuți/ necunoscuți:

„vine și ziua când ei vor să uite/ și de plimbările cu urmări/ de la brădet/ de discoteca din subsolul casei de cultură.” (Petroșani cancan, p. 81).

Influența lui Ion Mureșan este evidentă aici, un fel de continuare a antecedentei Don′t cry for me, V.J.!, acceași ironie fină, compasiune față de bețivi și față de problemele lor. Jocuri de cuvinte dinamizează un stil nonșalant și colocvial.  Nu ține la formă, ține la fond, să fie prietenos și să nu deranjeze, să se pună marile adevăruri în glumă, dar inteligente aceste glume și suprapuse peste un social spinos, gri, înghețat.

Nu este un simplu poet al adevărului ca armă secretă, ci omul orchestră al acestor meleaguri, omul care știe cum, când și din ce au fost făcute resursele de aici, cultura locală și nu a abandonat barca niciodată pentru un loc mai bun, a preferat să rămână și cu ce are la-ndemână să salveze, să refacă, să facă ceea ce se vede astăzi la Muzeul Mineritului și în tot ce se mișcă aici, cultural. Poezia sa derivă din acest caracter perseverent și consistent și carte după carte confirmă că locul în literatura română nu ține cont de centru și pune marginea pe harta literaturii și oferă o direcție de dezbaterea unor probleme sociale fără încruntare.

Marian Boboc, poetul, este o instituție în sine, așa cum este orice poet veritabil (patrimonial) un laborator în care poezia se face din alchimizarea și convertirea unor evenimente, aici discutăm despre un poet despre care pot spune că e practic mutat în poezia sa.

Ca orice poet și el cade în diverse clișee, iar cel mai mare clișeu este iubirea, dar face din clișeu un avantaj. Decât protest, mai bine o fluidizare a stării de iubire, aceasta pare să fie deviza:

„și dacă te-a lovit cineva/ vino la mine/ îți voi citi poezii/ te voi plimba printre cărți//nu-ți voi spune nimic/ despre răzbunare// îți voi dărui doar un trandafir/ fără spini”. (Vino la mine, p.34).

Viața ca un Cabaret la Petroșani s-a scris deja de către Marian Boboc și după el nu știu dacă altcineva mai poate scrie cu atâta dibăcie încât să stârnească umorul și o stare generală de bine. Acasă la Marian Boboc devine un acasă universal, o invitație pentru toți și culmea, numai aici poți fi

„un lord/ prin praful de cărbune” (Draga mea nașă, p. 36).

O carte care îndeamnă la prietenie, părtășie și la demnitate, chiar și în mijlocul marilor drame sociale.

GABRIELA FECEORU

Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Are patru volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv Charmides, 2019; Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022; vax, Charmides, 2022. Colaborează cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, planetababel.ro, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Astra; Steaua; Familia; Bucovina literară; Apostrof; România literară, Banchetul, Literatura de azi. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Este fondatorul și administratorul blogului literar gabrielascrie.ro. Apare în antologii #Rezist!Poezia, Paralela 45; 2017; Poezie călătoare, vol II, Cartea de după, 2021; Singuraticele, Neverland, 2021;

Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III- a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019);