2 4 minute 2 ani

Dimensiuni


Aș bea o cafea tare și amară,
la fel de amară
ca dimensiunile care
ne despart;
să mă țină treaz
ca să gonesc
pe șinele
dilatate ale nopții
ca un tren
din alte timpuri
cu aburi și năluci
cu tine
controlor al evadărilor;
în trenul acesta
din alte vremi
nu te poți urca fără
un bagaj de anomalii sufletești:
e trenul lunaticilor
cu inimi binare.
Aș bea o cafea
neagră
în care să cad
și să nu mai scap
din singularitatea
dorințelor mele
tu – pronumele orizont
care divide toate direcțiile vizibile,
granița
între timpul meu scurt
și spațiul nesfârșit
pe care-mi permit să-l visez
într-o noapte de insomnie.
care a înghițit lumina.

IULIA CRUCERU – DEZECHILIBRU

Dezechilibru

Merg de ceva vreme pe sârmă,
ca un satir într-un perpetuum mobile
al beției,
la întrecere cu echilibrul firesc al lumii
de care am fugit
privitor de sus,
ca un ilustru nepăsător,
către privirile de jos,
curioase, amuzate, indiferente.
M-aș întoarce de unde am plecat
dar ar fi ridicol;
mai am așa de puțin de mers
până la capăt
unde sper să mă aștepți,
tu: idee-femeie-sfârșit;
de aceea continuu să merg pe sârmă,
sfidare a echilibrului firesc al lumii
pe care încerc să-l răstorn
ca un satir într-un perpetuum mobile
al freneziei împlinirii
și beției speranței,
deși mi-e atât de teamă că,
dacă te voi vedea cumva în mulțime,
pe tine aceeași, dar atât
de diferită:
idee-femeie-sfârșit,
voi cădea
și voi fi din nou ca toți ceilalți.

IULIA CRUCERU – ASTRONOMIA TĂCERII

Astronomia tăcerii


Vorbește-mi încă o dată,
chiar dacă sunt aceleași cuvinte;

Leagă-mi noduri
de aducere aminte
în rotația mea.
Din ele voi dezlega
tăcerile.

Ascultă-mă încă o dată:
cuvintele sunt aceleași;


Din ele vei lega
toate
eliberările mele închipuite.

Vorbește-mi și ascultă-mă!
Cuvintele sunt aceleași:
asteroizi setați pe un
curs de coliziune sufletească
iar tăcerea de mâine
e nimic fără cuvintele
de dinaintea ei.

Mai bine îmbrățișează-mă
o singură dată,
ca să te am
pentru totdeauna
în zona de impact
a inimii mele,
ca un pulsar
într-un sistem binar
unde au colapsat
singurătățile și luminile noastre

DECEBAL N. TODĂRIȚĂ (n. 1977)

Este prin naștere clujean, prin copilărie și tinerețe brașovean iar prin familie și carieră sibian. A absolvit două facultăți: de Jurnalistică respectiv de Istorie, precum și două programe de masterat:
Jurnalism și Relații Publice, respectiv Elite Politice Românești. A debutat cu volumul de poezii „Vise presate” (editura Eikon, 2016, prefață Conf. univ. dr. Lucian Grozea, postfață Ovidiu Ivancu), iar în
2022 a publicat al doilea volum de poezii intitulat „Multivers”, tot la editura Eikon (prefață Ovidiu Ivancu, ilustrații Iulia Cruceru, coperta I Darius Drăgoi), lansat la Sibiu, în 17.05.2022. Și-a prezentat poeziile în cadrul mai multor lecturi publice, la diferite lansări de carte din țară precum și în cadrul Târgului de carte Gaudeamus Radio România – Sibiu 2021. Volumul „Vise presate” a beneficiat de cronici în revista Mișcarea Literară, semnate de Cătălin Stanciu și în revista „Psyche” sub semnătura poetului Savu Popa, bucurându-se totodată de ample prezentări în presa sibiană. Volumul „Multivers” va fi prezentat în cadrul Salonului Intențional de Carte Bookfest 2022, București urmând ca apoi să aibă parte de lansări și în alte orașe din țară: Brașov, Alba-Iulia, Râmnicu Vâlcea etc..

Facebook Comments Box

2 comentarii la „POEME DE DECEBAL N. TODĂRIȚĂ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...