Citeam pe Facebook, cu ceva timp în urmă, o postare a domnului Mihail Neamțu legată de ceea ce înseamnă Eurovisionul astăzi și mai ales de faptul că minoritățile sexuale sunt cele care ar decide, într-un fel sau altul, ori cum apartenența la o minoritate sexuală este, mai degrabă, cea care trasează linia de contur profesională și culturală.
Redau integral postarea (însoțită, pe facebook, de poza câștigătoarei după unii, câștigătorului, după alții, finalei Eurovision 2014, Conchita Wurst) a domnului Neamțu:
„Eurovision a ajuns o mare porcărie. Contează orice, dar nu talentul muzical ori sensibilitatea artistică. Trăim vremuri care distrug competițiile de muzică, sport, frumusețe sau cultură generală din rațiuni de corectitudine politică.
Nu mai contează excelența intelectuală, atletică sau culturală a concurenților. E judecată nu vocea interpretului, ci conformismul lui social. Se premiază nu măiestria, ci alinierea ideologică.
Pe vremea lui Ceaușescu, nu puteai ajunge director de școală ori șef de întreprindere dacă nu îți declarai (chiar și ipocrit) adeziunea la Manifestul Partidului Comunist. Astăzi nu se vorbește despre revoluția proletariatului, ci despre revoluția minorităților.
Iată noul colectivism: darurile tale șlefuite prin sudoare și muncă sunt mai puțin importante decât susținerea acordată unui anumit curcubeu (altul decât cel văzut de Noe).
Nu ești obsedat de chestiunea sexualității? Nu aderi la tribul progresist? Vei fi depunctat, penalizat sau marginalizat. Nu vrei să împarți lumea între minorități și majorități? Comisarii PC te vor încondeia. Niște lătrăi ignari și complexați au ajuns să terorizeze tinerele talente și să impună pretutindeni reflexul auto-cenzurii.
De ce nu-i suficient să fiu un profesionist, astăzi, păstrându-mi simțul pudorii? De ce opiniile mele private sunt analizate de un juriu plătit din bani publici? Iată întrebări care vor rămâne și anul acesta fără un răspuns. (Mihail Neamțu, 19.05.2022 – pagina personală).”
Postarea domnului Neamțu nu este altceva decât o lamentație nejustificată. Cred că este evident că exprimarea părerii despre Eurovision (o caricatură culturală, dealtminteri) este, în fapt, o manifestare a intoleranței crase și fără temei față de o minoritate sexuală, și anume homosexualitatea, sub diversele ei forme de exprimare sau a comunității LGBT cu câte „+” – uri vreți să adăugați.
Știința nu consideră homosexualitatea ca fiind o afecțiune psihică și nici o anomie socială. Ar fi comod să fie așa.
Indiferent de opiniile, credințele, principiile, valorile personale și orientarea sexuală, a considera că neomarxismul este ideologia principală a Europei sau comparația cu Partidul Comunist sunt cel puțin exagerate.
Etica creștină nu a fost în creștinismul primar un motiv de intoleranță și discriminare. Dimpotrivă, a fost un puternic motiv de iubire, de susținere. Asta doar pentru că, în acele timpuri, creștinismul era minoritar ca religie?! Nu cred! Spiritul creștin înseamnă acceptarea necondiționată a omului, dar condamnarea fermă a ceea ce, din punct de vedere al creștinismului, înseamnă păcat. S-a trecut de mult de la neacceptarea conceptului de păcat la discriminarea și abuzurile asupra minorităților sexuale.
Este evident că există canale prin care manifestările unei minorități sexuale au devenit agresive și sfidătoare: paradele gay, numeroasele filme de pe Netflix, promovarea unei sexualități fără bază psiho-emoțională în rândul adolescenților etc. Acestea nu sunt altceva decât replicile destul de plăpânde la anii nenumărați de nedreptate și intoleranță față de toți cei care nu au avut o orientare sexuală larg acceptată.
De aceea prefer să fiu, în cazul acestora, corect politic și nu discriminator.
