pexels-photo-18340284.jpeg
0 13 minute 8 luni

Încă de când eram copil am auzit povești despre Baba Iaga. Se spune că este o vrăjitoare bătrână, care locuiește în pădure, și mănâncă bebeluși și copii. Îi prinde, îi ucide, îi gătește și se bucură de festin în casa ei cu picioare de găină din fundul pădurii. Dar, de unde a pornit această legendă? Există oare vrăjitoarele? Femei cu puteri magice, dăruite de însuși Diavol, care se distrează mâncând prunci? Sau sunt doar niște povești pornite din misoginie?

După cum se cunoaște Baba Iaga este o femeie, o bătrână, care locuiește singură, și nu are nevoie de un bărbat să o protejeze. Descriere, din care ne dăm deja seama, că nu este neapărat genul de femeie pe care îl dorește societatea. Femeia ar trebui să fie complet opusul: să fie mereu tânără – sau să arate de parcă ar fi –, și să aibă nevoie de un bărbat în viața ei. Bărbații au considerat mereu că femeia este doar o altă specie de animal, care seamănă mai mult cu ei decât cu suratele lor. Sunt niște ființe care nu au rațiune, ci doar sentimente care influențează absolut fiecare decizie pe care o iau. Sunt incapabile de absolut orice care ține de intelect, dar și de forță fizică; singul lucru pe care ele pot să-l facă, și trebuie să-l facă, este să nască și să aibă grijă de soț. De aici, ne putem da seama cum o femeie care se opune acestor stereotipuri are nevoie de un mit care să o demonizeze.

Casa cu picioare de găină este cea cu care îi urmărește pe copiii rătăciți prin pădure. Acest detaliu, al picioarelor de găină, este unul care provoacă repulsie, tocmai de aceea există în poveste. Se spune că această casă se învârte constant, stând în același loc, și ascunzându-și picioarele doar atunci când nu dorește să fie văzută. Acestă imagine, a unei vrăjitoare care te urmărește cu casa ei blestemată, cu picioare de găină, adaugă și mai multă frică și dezgust.

De ce mănâncă copii? Ei bine, pentru că ei sunt simbolul purității și bunătății. Copiii sunt niște ființe care au la rândul lor nevoie de cineva care să îi îndrume, ca și femeile. Ciudat este însă cum bărbații, care consideră femeile inferioare lor, le pun femeilor în spate această sarcină, de a crește un copil. Nu ar trebui să fie asta sarcina lor? Dacă sunt cu mult mai inteligenți și capabili? In fine, revenind; deci, astfel, Baba Iaga, care se înfruptează cu bebeluși, reprezintă răul absolut. Ce poți învăța ca și copilă din această povestioară? Ei bine, că trebuie să te ferești de femeile care au ajuns la o vârstă și nu au un soț sau copii, sau mai bine spus, să te ferești să ajungi acea femeie.

De asemenea, Baba Iaga este o poveste din mitologia slavă. După cum ne spun statisticile, țările slave sunt cele mai credincioase țări din Europa, marea majoritate a populației fiind creștini. Cu două din cele trei categorii în care sunt împărțiți slavii, categorisire făcută pe bază geografică, fiind predominant creștin ortodoxe. După cum bine știm, religia în general, dar acum vorbind specific despre ortodoxie, nu agreează femeile. Marea majoritate a crezurilor pe care le împinge biserica către enoriași sunt misogine. Rolurile sociale, atât de nocive pentru femei, sunt susținute, încurajate și prezentate drept „idealul” de către biserică.

Aici intervine un fenomen pe care o să-l numim „Filosofia Vrăjitoarei”, care presupune demonizarea unei femei care nu urmează stereotipurile bisericii și societății. Aceasta, într-un mod mai mult sau mai puțin subliminal, este prezentată ca fiind răul absolut, atât pentru bărbați, copii și alte femei. Intervine elemenul Diavolului, al răului, și al înșelăciunii. Toate aceste elemente, adăugate lângă spusele unui preot, pot face orice femeie să pară o vrăjitoare care și-a vândut sufletul Diavolului pentru cine știe ce puteri magice păcătoase. Femeile care suferă de pe urma acestui fenomen sunt de cele mai multe ori femei care sunt necăsătorite, nu au copii, sunt încrezătoare în sexualitatea lor, preferă cariera în defavoarea întemeierii unei familii, sau fac orice care putea fi interpretat ca fiind masculin de către societate.

Biserica este o instituție care are în istoria sa și acte de inegalitate, precum sclavia, și care a folosit nu numai odată, credința oamenilor într-un Dumnezeu atot-puternic pentru a-i influența.

Sub îndrumarea bisericii, fetele învață de mici despre supunerea în fața tatălui, și ulterior al soțului. Învață, de asemenea, că lucruri naturale, cum ar fi menstruația, sunt ceva scârbos și necurat, din cauza regulilor ca „Femeile nu au voie să intre în biserică sau să viziteze un nou născut nebotezat dacă sângerează”. Un alt lucru des auzit de fetele din România, de la biserică, este de a nu face sex înainte de căsătorie, pentru că este păcat, lucru care îți este amintit mereu și de către părinți. Deși acest lucru, în ,,teorie”, este valabil și pentru băieți, cumva, în practică, lor nu li se menționează acest fapt în fiecare zi a adolescenței lor. Biserica se mulează pe strandardele sociale, și invers, astfel încât, băieții care întrețin relații sexuale înainte de căsătorie nu sunt la fel de blamați precum fetele.

Chiar dacă în Biblie se menționează egalitatea între bărbat și femeie, acest lucru nu se respectă. Credincioșii folosesc Biblia drept unealtă, spusele preoților sau religia în general, pentru a motiva tot felul de crezuri, cum ar fi cele misogine, rasiste, homofobe, ș.a.m.d. Indiferent de ceea ce scrie în Biblie, este clar că nu se pune în practică, și că oamenii bisericii nu încearcă deloc să vorbească împotriva problemelor de acest gen.

Totuși, haideți să presupunem că povestea Babei Iaga are un sâmbure de adevăr. De unde ar fi putut porni? Păi, putem să vedem atât în viața de zi cu zi, la știri, în alte povești din mitologia din jurul lumii, că ne place să dăm vina pe femei. Ne place să dăm vina pe victime, pe cei fără de apărare. De asemenea, când povești despre femei agresate de către bărbați circulă, prin viu grai, nu de puține ori, cuvântul bărbatului este cântărit ca fiind mai greu, iar femeia iese vinovată, într-un fel sau altul.

Indiferent că accepți sau refuzi avansurile unui bărbat, se vor folosi diverse apelative percepute ca fiind jignitoare la adresa ta. Din păcate, de multe ori, nu se oprește acolo chinul unei femei. Trebuie să ai grijă când ești singură pe stradă, și chiar când nu ești, pentru că nu o să te ajute nimeni. Trebuie să ai grijă să nu rămâi singură cu un bărbat în orice fel de încăpere, sau chiar să îți duci un coleg de muncă cu mașina acasă, să ai grijă la cum te îmbraci. Mă întreb, oare Baba Iaga a refuzat un bărbat, care mai apoi a considerat că este în regulă să o agreseze, traumatizându-o. Ea apoi alegând să se retragă în pădure, singură? Iar de atunci au început poveștile? Poate.

Mă gândesc și la alte povești, cum ar fi cea a Lamiei din mitologia greacă. După ce Lamia s-a culcat cu Zeus, iar Hera a aflat, aceasta a ales să o pedepsească tot pe Lamia. I-a răpit și probabil ucis copii. Lamia a înnebunit în căutarea copiilor ei pierduți a început să răpească și să ucidă alți copii. Din cauza faptelor ei s-a transformat într-o creatură monstruasă, cu coadă ca de șarpe. Ceea ce îmi amintește de Medusa, tot din mitologia greacă. O altă femeie pentru care cea mai răspândită poveste este cea în care este pedepsită de Atena, pentru că a fost violată de către Poseidon. La Llorona, o poveste pre-hispanică, indigenă, este despre o femeie, care din iubire pentru un bărbat care a părăsit-o, și-a ucis copii. Acum, îi caută plângând, răpind alți copii. Și una dintre cele mai vechi povești, dacă nu cea mai veche, este povestea lui Lilith, din mitologia Iudaică. Prima femeie, și prima soție a lui Adam, a fost alungată din grădina Edenului pentru că nu îi era supusă lui Adam. După care Dumnezeu a creat-o pe Eva, din coasta lui Adam, pentru a se asigura că acesta va avea acum o soție supusă. Cum era de așteptat, nici Eva nu a fost destul de bună. Ea fiind cea care l-a încurajat pe Adam să muște din fructul cunoașterii, motiv pentru care au fost alungați din grădina Edenului.

Câte dintre poveștile acestea sunt adevărate? Niciuna și toate în același timp. Niciuna, pentru că probabil acești oameni nu au existat niciodată, cu nume și prenume. Dar toate, pentru că lucruri de genul acesta s-au întâmplat dintotdeauna, și peste tot. Dar ce au în comun aceste istorisiri. Femei lipsite de vină, distruse fizic sau psihic de către un bărbat, care au ajuns să fie cele pedepside, atât de poveștile care circulă despre ele, cât și de cei care le citesc. Misoginia este, din nefericire, unul dintre cele mai răspândite tipuri de ură în masă. În Romania, găsim misoginia sub enorm de multe forme. De la lecturile misogine – opere scrise doar de bărbați, cu personaje feminine construite pe stereotipuri misogine –, la fluieratul atât de normal pe stradă, claxonatul, pipăitul, și violul. Agresiunea sexuală nu este luată în serios nici de o mare parte a populației țării, și din păcate nici de autorități. Groaza și nesiguranța pe care o simte o femeie, când pur și simplu merge pe stradă, noaptea sau ziua – indiferent de vârstă –  este cumplită.

Voluntar sau involuntar, misoginie internalizată sau pe față, problema există și este mai mult decât periculoasă. Prin muzică, prin oameni influenți în online, prin povești asemănătoare cu cea a Babei Iaga, am ajuns în punctul în care suntem astăzi. Poate, povestea Babei Iaga nu a fost inventată cu o agendă misogină în minte, dar din păcate asta ne arată. Putem învăța din asta, și fii mai atenți la conținut pe care îl consumăm, indiferent de formatul sau proveniența acestuia.

ANA MOLV (n. 2001)

lucrează ca freelance writer de trei ani. Este studentă la Filosofie.

A debutat cu o proză scurtă numită Trei Generații pe platforma Laconic, și face parte din echipa notedesubs0l. A publicat, de asemenea, în revista australiană Fluff un text numit ‘Mind and Blood’.

Facebook Comments Box

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...