woman comforting friend
0 7 minute 2 ani

Empatia (din greaca veche ἐνîn, în interior și πάθoςsuferință, ceea ce suferi) este capacitatea de a recunoaște, înțelege și de a împărtăși sentimente (cum ar fi tristețea sau fericirea) care sunt experimentate de către o altă persoană, chiar dacă aceasta nu le exprimă explicit.  Cumva, la nivel empiric, empatia se traduce prin capacitatea de a te putea pune în pielea persoanei respective și, mai mult de atât, de a oferi în mod dezinteresat ajutorul.

Empatia nu este doar emoțională, afectivă așa cum tindem să credem, ci de mai multe feluri. Empatia cognitivă se referă la înțelegerea stării mentale a cuiva, a gândi cum gândește altul. Există studii de specialitate, în urma cărora s-a demonstrat că anumite zone ale creierului joacă un rol important în modul de a resimți sau nu empatia.

Empatia de tip somatic se referă la reacția fizică de tip răspuns, mai precis simți cum te încarci fizic cu starea celuilalt, la modul că te doare capul pentru că pe celălalt îl doare capul sau stomacul, ș.a.m.d. Unele persoane experimentează fizic, în oglindă, trăirile altor persoane prin ființa sa.

Cine sunt oamenii empatici?

Empaticii sunt persoane sensibile, deschise din punct de vedere emoțional (în mod natural) și poate cei mai buni ascultători. Ei sunt oameni pozitivi, capabili să construiască relații de substanță, persoane mereu disponibile pentru ceilalți.

Cum ne dăm seama că suntem empatici?

Ascultă-ți corpul, el îți va da semnale non-verbale. Realizezi că asculți activ, că înțelegi perspectiva celuilalt, recompensezi și lauzi oamenii, le dai feedback pentru fiecare îmbunătățire, privești oamenii ca egali, înțelegi emoția de grup și creezi relații de valoare, ba mai mult de atât ești mentor și coach pentru dezvoltarea altora.

Care este rolul empatiei?

Empatia este puntea de comunicare (non-verbală) și permite construirea de relații cu semenii noștri. Empatia ajută să simțim ce simt cei apropiați nouă, dându-ne capacitatea de a răspunde nevoilor acestora chiar și atunci când ei nu cer nimic. De asemenea, rolul empatiei este de a încuraja comportamentul de ajutorare  a celorlalți și de a oferi ajutor dezinteresat.

De ce empatia este binecuvântare?

Pentru cei conștienți de sine și de această capacitate, empatia este o pârghie de reglare a propriilor emoții, care sprijină enorm în gestionarea sănătoasă a ceea ce simțim, chiar și în momentele de emoții intense, sau când simțim neputință ori foarte mult stres. Empatia creează contact între doi oameni. Dintre toate conexiunile, legătura emoțională este cea mai puternică dintre toate și singura care dăinuie peste timp. Farmecul empatiei este caracterul ei de bine nevăzut cu ochiul liber.

De ce empatia este blestem?

După părerea mea, în cea mai mare măsură, empatia este determinată genetic. Unii oameni pur și simplu se nasc empatici, sau cel puțin sunt mai empatici decât alții. Studiile arată că femeile sunt mai empatice decât bărbații, cel puțin în aria cognitivă. Sigur, se poate îmbunătăți în timp și cu ajutor specializat, de aceea de multe ori bărbații se prezintă în cabinetele psihologilor pentru a-și îmbunătăți capacitatea de a empatiza cu nevoile partenerei, pentru o mai bună înțelegere în cuplu. O persoană foarte empatică ar putea să evite relațiile romantice tocmai din cauza dozei mari de implicare emoțională.

Pericolul la care se expune o persoană extrem de empatică este identificarea cu rolul empatic. Deși este o calitate valoroasă a unei persoane, empatia poate ajunge o povară, dacă nu este gestionată în timp. Empaticul se poate simți copleșit de o suferință care nu îi aparține și nu are nicio legătură cu el. Preluarea problemelor celorlalți ca fiind ale tale duce deseori la epuizare, de aceea este important să învățe să pună limite.

Riscul de a fi un bun ascultător, de a prelua din emoțiile celui pe care îl asculți (pentru că la tine se descarcă) este de a te pierde cu ușurință în situații unde este solicitată tăria ta de caracter. Este nociv pentru tine să resimți emoțiile negative (furia, durerea) pentru că, în timp, le vei resimți efectele. De cele mai multe ori, empaticii trăiesc experiențe când se simt mânioși sau frustrați, ori, mai rău, anxioși și/sau depresivi fără a înțelege de unde vine starea aceea,  pentru că nu există un motiv concret. Nu e deloc plăcut să absorbi energia altor oameni  (așa-numiții vampiri de energie) și să te lupți cu niște demoni care nu sunt ai tăi. Fiecare îi avem pe ai noștri, nu?

Limitele empatiei

Auzim des expresia “Pune-te în locul meu și vei înțelege”- nimic mai fals. De fapt, nimeni nu e în locul tau și nici nu poate fi pentru că fiecare situație e unică, fiecare dintre noi avem experiențe unice, trăiri unice, un istoric emoțional diferit. Este imposibil să empatizez cu durerea unei mame care și-a îngropat fiul sau cu durerea unei soții care își jelește soțul plecat mult prea devreme de lângă ea. Nu, nu știu cum e. Așa cum nici tu nu știi cum e în pantofii mei.

GABRIELA GIUVLETE

Asistent social profesionist, mentor în asistență socială, scriitor la început de drum.

Sunt mai degrabă preocupată de a “a fi” decât de “a avea”. Conștientă de unicitate, nu îmi măsor viața în ani, ci în vise.

Într-un amestec interesant și controversat, mă descriu pe scurt: Emoție. Rochia mea preferată sunt eu când mă creez.

Facebook Comments Box

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...