Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă adolescenții în ziua de astăzi este aceea de a rămâne liniștiți. Dacă aceasta nu va fi găsită ori dacă este scăpată de sub control va fi o problemă pe parcursul întregii vieți. Pare atât de dificil. Văd în jurul meu adolescenți preocupați de atât de multe lucruri, încât poți simți haosul prin care ei trec. Este cu adevărat alarmant să îi privești pe unii cum aproape se auto-distrug numai din cauza unor iluzii, cum își sfidează valoarea pentru anumite lucruri care, în final, le provoacă mai multă suferință decât satisfacție.

Natura minții este de a crea neajunsuri, neîncredere sau gălăgie. O practică ar putea fi reîntoarcerea la vârsta primei copilării în care aveam conștiința pură, liberă de nevoi și nepătată de neajunsurile unui eu mereu nemulțumit. Este normal să simți nevoi primare precum cea de hrană, nevoia de a avea un partener, nevoia de sexualitate etc. Greșit este însă să alergi în continuu după acestea, dacă mintea ta aleargă neîncetat după aceste nevoi, haosul este inevitabil. Le sugerez tuturor adolescenților sau persoanelor care se simt antrenați în această încercare de a satisface cât mai multe dorințe de această natură, să ia o pauză pentru un timp din a o face și să își concentreze atenția asupra ființei lor. Ar fi foarte frumos să ne raportăm la noi înșine drept cea mai mare necesitate. Dacă nu ai un partener, vei continua să trăiești, dar dacă nu te ai pe tine însuți si nu te simți bine cu tine în preajma ta, ești pe cale de a avea goluri mari la nivel sentimental.

Am schimbat puțin miza, dare revin la problemele sau provocările adolescenților. Privind obiectiv către lume, de mici aderăm la normele societății și acceptăm, parcă orbiți, promovarea ideii de mai mult. Încă de la vârste fragede pornim către ,,drumul spre succes”. Fie că îl percepem așa sau nu, este un drum abrupt plin de mai multe capcane mintale decât fizice. Ar trebui sa înțelegem un lucru simplu și să ne întrebăm care este scopul acestui drum? Este cu adevărat o împlinire?

De foarte multe ori se dovedește a nu fi, fapt care dă peste cap totul. Cum este posibil ca succesul îndelung căutat să fie doar … imaginar? Sau sub altă formulare, să fie doar ,,de ochii lumii, de fațadă”. De cele mai multe ori, sentimentul de confuzie, în ciuda așteptărilor, apare atunci când realizezi ce ai lăsat în urma ta și la câte a trebuit să renunți.

Este semnificativ, pentru noi ca adolescenți, să știm către ce ne îndreptăm si ce ne face fericiți cu adevărat, pentru că timpul a fost mereu scurt și simțim că nu este destul. Prețuirea momentului este un obiectiv pierdut pentru mulți și pentru că este atât de important să te bucuri de fiecare clipă, odată ce de la a „omorî timpul” ajungi la a fi prada sa, te vei simți total debusolat.

Dintr-un motiv sau altul, fiecăruia dintre noi îi place nesocotit de mult să se afle în centrul atenției. Ei bine, vă adresez întrebarea următoare: la ce bun să te afli în centrul atenției atunci când acesta este centrul unui cerc vicios? Mai este o plăcere să fii privit de sute de ochi atunci când pe retina lor poți citi sentimente de invidie, dispreț sau înșelăciune? Atât timp cat nu exista o parte malefică în tine, cu siguranță răspunsul este nu!

De aceea, cred că marea provocare a unui adolescent este să-și găsească, în liniște, drumul pe care să meargă și sensul pentru care să se ia de piept cu lumea și cu propriul destin.