Scarlet Aura este una dintre puținele găști de muzică Rock cu o femeie solist vocal din România. După cum știm, de-a lungul istoriei, cele mai îndrăgite trupe au avut frontmeni, iar eu sunt puțin sceptic în ceea ce privește vocile feminine, dar nu și în cazul Aurei Dănciulescu. Instrumentalul este asigurat de cei patru fantastici: Mihai Dănciulescu – chitară și nerv, Rene Nistor – bass și bărbi, Matthias Klaus și trăsnete – tobe și Dan Shmanes Lică – clape, care aduce puțin prin prezența fizică și îmbrăcămintea de scenă cu John Lord (Deep Purple), dar fără mustață.

După ce am ascultat o parte din materialul lor discografic, pot spune că trupa sună foarte modern, păstrând însă esența și gustul Heavy și Power Metal-ului anilor 80-90. Pe albumele precedente celui despre care voi povesti în această recenzie, muzica și sunetul formației din București este similar trupelor din străinătate, de aceea merită apreciați și ascultați.

Rock în sânge și voință este melodia care dă numele celui mai recent disc, Scarlet Aura și tot ea deschide albumul cu accente puternice de Thrash Metal. Ca majoritatea trupelor despre care povestesc, partea agresivă și în forță a riff-urilor împreună cu ritmul tobelor se împletesc armonios cu melodicitatea liniilor vocale. „Fiica lui Doro Pesch”, Aura, sună foarte raw pe acest material cu o voce răgușită și agresivă pe melodii ca: Veteranii sau Sunt eu…o umbră, unde avem un pasaj de growl, dar și prietenoasă și cu emoție, pe următoarele cântece: Uniți până la moarte, Aripi pentru toți și Ploaia, care este un cover Spin.

Versurile fac parte din seria celor care te instigă să uiți de provocările cotidiene și să te manifești cât mai autentic intrând în lumea propusă de muzica Scarleților. Cu paharul de bere în mâna stângă și cu cea dreaptă în aer formând semnul lui Ronnie James Dio, malocchio (the evil eye). Se face referire la tot ce înseamnă acest gen și stil muzical: tatuaje, simboluri, sentimentul aprig de voință, pahare pline și unitatea (frăția) care din păcate o ascultăm doar în versuri și este mai rar practicată și în realitate de rockerii români.

Un vin miraculos turnați-vă-n pahare / Spunem toți în cor: suntem frați cu mic cu mare./ Pe aripi de vis o simfonie cu metal și tuș în armonie / Sus, hai sus! Avem rock în sânge și voință Sus, hai sus! Cerneală, ace și dorință.

După ce ne-am făcut încălzirea și am strigat în cor refrenul, urmează una dintre melodiile mele preferate de pe acest CD, Îngeri și demoni. Avem groove din plin în riff-urile grele și ritmul tobelor, iar versurile pot fi interpretate ca o metaforă pentru aparențele și esențele personalităților umane.

Demoni se transformă-n oameni, / Îngeri ce își ies din fire, / Demoni ce știu să arate iubire, / Îngeri cumpărați frumos din vitrine…

Lupta cu sine împotriva ispitelor vine ca o dorință a eului de a se păstra pe drumul cel bun.

Și-am să mă-nchin și-am să mă rog, / Atunci când demonii vin, / Și-am să mă las purtată, / Atunci când îngerii se apleacă.

Blestemul sfinților continuă tema biblică propusă în melodia precedentă și o duce mai departe implicând de această dată credința, Judecata de Apoi, zeii și sfinții. Refrenul acestei piese mă duce cu gândul la cea cântată de Mercyful fate, Curse of the pharaos. Riff-ul principal sună old school, strofele sunt învelite într-o rupere de pedale duble, iar refrenul vine ca o avertizare, dar și un sfat deopotrivă:

Să ne ferim de blestemul sfinților! / Să ne-amintim de blestemul zeilor!

Ideea că fiecare din noi avem o credință în suflet, pentru care facem sacrificii și uneori suntem acuzați sau trași la răspundere, este frumos îmbrăcată în versurile pre-refrenului:

Iată-ncepe judecata / Acuzat să îți faci plata! / Și așteaptă sentință / Vinovat pentru credință!

Regina nopții este – o altă melodie – în forță de pe acest disc care ne redă prin metafore despre păcat și lupta cu ispita. Luată în profunzime, compoziția este întâlnirea cu moartea. De această dată, eul liric se lasă sedus(ă) de vraja reginei și nu poate opune rezistență. Asemănător mesajului din melodia, Îngeri și demoni, apariția entității este una amăgitoare, păstrându-se astfel diferența între esență și aparență.

Ea este cea care-n umbră a stat / Din priviri m-a sedus, m-a hipnotizat / Doamna cu coasa m-a fermecat, / Haine și zâmbet de înger și-a luat!

România cântă ROCK este o declarație curajoasă a trupei pentru perioadă actuală în care muzica de acest gen nu este promovată la radio sau TV așa cum ar merita să fie. Publicul fie el nu prea numeros, la anumite festivaluri, nu mai este FAN dedicat, ca în perioada anilor 70-80 sau 90. Puțini mai urmăresc cu adevărat o formație nouă, susținând-o de la început prin prezența la concerte sau cumpăratul merch-ului (cd-uri și tricouri). Acest strigăt este unul de speranță deoarece cei care au rămas fideli trupelor și genului Metal se vor uni și vor lăsa diferențele sau micile animozități deoparte.

Căci Rock-ul nu ni-l poate lua chiar nimeni / E tot ce-am fost, ce suntem, ce iubim!

Cu pletele-n vânt este compoziția pe care o consider ca fiind cântecul de lebădă în cazul trupei Scarlet Aura. Versurile le interpretez ca o declarație de prietenie până la moarte cu publicul lor. În același timp, simți cum primești încrederea că această muzică este și un fel de-a trăi. Nu contează vârsta, important este ca spiritul tău să rămână liber. De-a lungul anilor sunt multe persoane care au renunțat la ideea de a fi rocker sau biker doar pentru că au îmbătrânit sau trăiesc o viață care i-a îndepărtat de tot ce simțeau în tinerețe.

În refren, Aura ne asigură că orice s-ar întâmpla, ea va fi alături de cei care vor să o asculte și să se bucure de muzica trupei.

Fie acesta mare legământ / Până pier aici sunt și-am să vă cânt! / Ascultă-mi vocea ăsta-i jurământ / Geaca de piele și cu pletele-n vânt!

Aripi pentru toți este singura baladă de pe album și ne oferă prin versuri ideea că indiferent de pierderile prin care trecem, speranța moare ultima cu gândul că dorința revederii poate fi împlinită.

În inima mea port amintiri cu privirea ta… / Ce lume nebună, / Vom reusi, Vom rămâne împreună?

În concluzie, albumul are de toate pentru toți: antiteza dintre viață și moarte, bine și rău, lumină și întuneric în piesele Îngeri și demoni, Blestemul sfinților, Regina nopții, Sunt eu…o umbră; băutură, motoare, unitate, fraternitate, tatuaje și muzică Rock în melodiile Rock în sânge și voință, Veteranii, România cântă Rock, Uniți până la moarte. Ce îți poți dori mai mult?

Ce melodii iți plac de la Scarlet Aura?

Sărbători fericite și ne revedem în luna mai cu o nouă recenzie la album!

P.S. Urmăriți pe canalul meu de YouTube (Alexandru Arnăutu Vraciu) și podcastul cu Aura Dănciulescu despre viitorul album al trupei, Rock-Stravaganza!

ALEXANDRU ARNĂUTU ”VRACIU” (actor, comediant si solist vocal)

este primul comediant din România care îmbină muzica ți impersonările (impressions) actorilor de la Hollywood cu fenomenul de Stand-up Comedy. A participat în 2016 la emisiunile iUmor și X Factor, unde a ridicat publicul în picioare și a primit un “contract în alb” din partea lui Mihai Bendeac pentru a colabora la emisiunea, În puii mei. La finalul anului 2017 l-ați putut vedea în acțiune si la Vocea României în echipa lui Adrian Despot. În anul 2019 a urmat colaborarea cu Romanii au Talent, unde a făcut un moment de Stand-up muzical și a primit 4 de DA din partea juriului. În ultimii doi ani a fost invitat special la iUmor, unde a facut ROAST juraților, imitându-i pe Arnold Schwarzenegger, Sylvester Stallone si pe multi altii.