Această lună calenderistică este foarte dragă mie în primul rând pentru că pe 25 îmi sărbătoresc ziua de naștere și tot în noiembrie am primit cadou acum 15 ani primele viniluri ce aveau să devină în timp parte din colecția mea. Eram în ultimul an de studiu la Universitatea de Arte din Iași și mă pregăteam de licență, jucând deja în două spectacole la facultate și colaborând în alte trei proiecte cu Teatrul Național Vasile Alecsandri. Partenerul profesoarei de dans, doamna Ligia Cosoi, Dumnezeu să o ierte, m-a simpatizat pentru că purtam plete, cântam și ascultam muzică Rock și într-o zi când eram la repetiții mi-a adus șaizeci de discuri cu diferite formații de la The Beatles, Deep Purple, Survolaj, Riff, Iris, Phoenix, Sfinx, Progresiv TM până la Metropol și Metrock. Practic mi-a dăruit cadou de ziua mea colecția lui de viniluri, facându-mi și o dedicație frumoasă pe discul Iris II.

Tavi Grozdan îl cheamă și purta și el plete. Avea o privire intensă ca de un Sir al Angliei și semăna atunci cu unul dintre cei trei muschetari. Întruna din întâlniri avea și un tricou cu Manowar, albumul Warriors of the world și așa am intrat în vorbă.

Bucuros am început să-mi așez discurile în ordinea agresivități genului cântat, urmând să le ascult cu mult entuziasm. Din păcate la cei douăzeci de ani ai mei eram stimulat de trupele mai Hard Rock, Heavy și Thrash Metal, așa că nu mi-au plăcut prea mult Ză Beatles sau Sfinx. Vă dați seama că și acum regret acest lucru, mai ales că după un an, când luasem un casting la Teatrul Metropolis din București și m-am mutat puțin în Capitală am și schimbat discuri importante cu altele pe la anticariații de la Universitate. Nu spun că am luat țeapă pentru că Black Sabbath, Altar și Holograf  îmi atingeau mai mult corzile sensibile și am fost încântat de tranzacție.

În ultimii ani după ce am descoperit Beatles și restul trupelor mai progresiveconsider mișcarea mea de atunci infantilă, dar hai să vă povestesc despre grupul Metropol pe care l-am păstrat în colecția mea cu al treilea album al lor.

Metropol Group este o trupă românească de Hard Rock din Oradea, relocată în Ungaria la începutul anilor  90. Formația a lansat șapte albume cu tot cu live-uri și compilații. Din păcate după decesul lui  Ráduly Béla, Metropol s-a stins pentru o perioadă, urmând ca reuniunea lor să aibă loc la aniversarea de cinci zeci de ani care a fost marcată de un CD înregistrat  LIVE.

Am reușit să discut cu Marius Luca Bubu, așa că pe viitor poate facem și un Podcast din sufragerie împreună despre discurile Metrock și Metropol. Dar, ca de fiecare dată vă scriu că pentru a nu informa greșit cu anumite aspecte legate de istoria grupului, mă rezum doar în a vă relata cum m-au impactat emoțional melodiile de pe acest disc.

În primul rând pe coperta vinilului avem o poză cu un tovarăș care scrie pe un presupus perete numele grupului Metropol. Simplă și de efect această rebeliune expusă prin arta Graffiti-ului. Manifestarea aceasta pentru anii de tristă amintire sigur era interpretată ca un vandalism făcut doar de golani / huligani și nu artă. Grafica a fost realizată de Gheorghe Rasovsky.  Întoarcem discul și pe spate vedem diferite poze colorate cu băieții din trupă și câteva detalii legate de cântece.

Trupa îi avea în componență pe următorii cântăreți: Ráduly Béla la tobe și voce, Orbán Andrei  la chitară și voce, Luca Marius aka Bubu (membru fondator Compact și Metrock) tot la voce și chitarăși Virányi Attila pentru chitara bas.

Acul coboară ușor pe vinil și după sfârâitul plăcut încep primele acorduri. Averea palmelor are un riff amenințător care este preluat pe rând de bas și de a doua chitară. Vocea lui Bela răsună puternic și ne cântă despre “bunul” oferit în mod natural de la viață, omului și anume puterea de a munci. Există un proverb plin de umor care zice așa: Ce-și face omul cu mâna lui se numește “lucru manual” și devine în acest context plauzibil ca mesaj mai ales că dialogul de solo-uri dintre strofe ne dă și timp pentru a medita asupra acestei zicale. În a doua parte a versurilor, eul liric dorește să fie crezut de ascultători că vrea să-și găsească o nouă parteneră pe care s-o asculte și alături de care să pună capăt “meseriei” de hoinar.

Strigătul din finalul versurilor este un deliciu pentru iubitorii de Rock N Roll și nu cred că s-a mai auzit așa ceva până atunci în România ca și stil de interpretare a unei melodii.

Joly Rocker  cântată de Marius Luca ne familiarizează cu sound-ul anilor 60 specific pentru ramura Beat a Rock N Roll-ului prin ritmurile jucăușe și optimiste, complimentate și de solo-urile de chitară pe măsură. Versurile pot fi interpretate ca o confesiune a unui muzician de Rock a cărui viață este strâns legată decrezul în arta sa, fiindmereu pe drumuri pentru a se expune la cât mai multe persoane dorite de muzică bună.

Urmează un Cântec simplu care se aseamănă în mesaj atât cu melodia precendentă, cât și cu aceea care urmează. Menireaunui muzician este împlinită o dată cu prezența publicului fidel care reprezintă și motivația principală, combustibilul visului său. Piesa este ca o dedicație pentru cei care ascultă Metropol și se bucură de compozițiile lor. Indiferent dacă e zi sau noapte, rockerul nostru pune mâna pe chitară și născocește acorduri noi în acest fel iubirea pentru muzică devine cel mai bun medicament împotriva lipsei de somn.

Ultima melodie de pe fața A este o compoziție a lui Marius Luca plină de energie și entuziasm care exprimă și cântă din nou satisfacția de a presta creațiile muzicale în fața unui public iubitor.

Întoarcem vinilul și-l așezăm pe platanul pick-up-ului, apoi pregătim acul și avem din nou aceeași satisfacție care pentru unii este deja nostalgică și anume sunetul aparte a unui disc de vinil. Taina umbrei este compusă de Trifán Lázsló, iar versurile aparțin lui Orbán Andrei.

Deși cântecul are groove, începe plăpând și este puțin mai liniștit în comparație cu cele de pe fața A, iar vocea lui Bela aduce din nou prin interpretare toată nebunia de care avem nevoie pentru această piesă concept despre proiecția omului pe pământ, umbra. Mă repet, nu știu dacă până la acel moment Electrecord mai înregistrase ceva asemănător în ceea ce privește nuanțele histrionice a unui solist vocal. Melodia este una dintre preferatele mele pentru că beneficiază și de solo-uri de tobe și bass pe lângă rafalele de chitară electrică, amintind ca structură și de capodopera din 1972 a celor din Phoenix, Negru-Vodă.

Regăsit  este cea mai interesantă compozițiede pe acest disc și este creată tot de Marius Luca. Sound-ul măiestos al melodiei mă duce cu gândul la Rock-ul psihedelic și progresiv al celor din Pink Floyd sau King Crimson, unde totul pare ca într-o poveste și induce la o stare de visare.

Ajutor este compoziția lui Ráduly Béla și Virányi Attila pe care o știam deja de pe al doilea CD al grupului Trooper, Desant și m-am bucurat când am reușit să fac legătura.

Cântecul poate fi considerat ca o rugăciune către divinitate în evoluția Eului, deși eu mereu l-am interpretat ca pe un imn al formațiilor aflate la început de drum și care își caută validarea în publicul fidel.

În concluzie, recomand cu drag și acest album în special aripei tinere de rockeri care poate nu au reușit să-l asculte, încă și nu au auzit de acest grup interesant.

ALEXANDRU ARNĂUTU ”VRACIU” (actor, comediant si solist vocal)

este primul comediant din România care îmbină muzica ți impersonările (impressions) actorilor de la Hollywood cu fenomenul de Stand-up Comedy. A participat în 2016 la emisiunile iUmor și X Factor, unde a ridicat publicul în picioare și a primit un “contract în alb” din partea lui Mihai Bendeac pentru a colabora la emisiunea, În puii mei. La finalul anului 2017 l-ați putut vedea în acțiune si la Vocea României în echipa lui Adrian Despot. În anul 2019 a urmat colaborarea cu Romanii au Talent, unde a făcut un moment de Stand-up muzical și a primit 4 de DA din partea juriului. În ultimii ani a fost invitat special la iUmor, unde a facut ROAST juraților, imitându-i pe Arnold Schwarzenegger, Sylvester Stallone si pe multi altii.