2 9 minute o lună

De-a v-ați ascunselea cu poezia este noul volum de poeme al lui Savu Popa, unul dintre poeții din noua generație pe care îl citesc cu plăcere de fiecare dată. Cartea a apărut recent (2024) la editura Școala Ardeleană.

Poemele cuprinse în acest volum folosesc simboluri, imagini puternice prin care ilustrează precaritatea vieții sub formă materială. Multe dintre poemele sale reflectă asupra modului în care relațiile umane pot depăși barierele fizice ducând la o uniune spirituală și emoțională profundă, de exemplu poemul Din pustiurile cărnii prin versurile sale

„Ne-am întâlnit/ La jumătatea drumului/ Din urechea acului./ Acolo/ Ne-am îndrăgostit/ Unul de celălalt/ Și imediat/ A intrat ața/ De ne-a legat./ Atunci am descoperit/ Că sufletele noastre aveau și ele/ Forma urechilor de ac,/ Iar din pustiurile cărnii noastre/ Așteptam cămilele/ Să vedem cum vor trece prin noi,/ Spre pustiurile vieților noastre,// Pe când ața continua să intre,/ Făcută numai și numai din noduri//.

Un alt poem care mi-a plăcut mult este Ambasade, în care Savu ne descrie ceea ce mi-a venit să numesc, zâmbind, „birocrația sentimentelor”, acel întreg ansamblu de formalități prin care oamenii trec pentru a se apropia unul de celălalt, dar cheia succesului, în opinia poetului, este perseverența, trecând peste diversele obstacole, lăsând garda jos, barierele impuse și auto impuse. Poemul sună cam așa:

inima ta/are ambasade/ în inima mea./ zilnic sunt cozi/ pentru obținerea/ vizelor de călătorie./ nenumărate programări pentru interviuri,/ o întreagă mișcare de trupe,/ camere de așteptare arhipline/ până târziu./ paza e una întărită, / orice gest vizat/ verificări amănunțite la intrare.// din când în când,/ obțin și eu un permis/ pentru a te cunoaște mai bine,/ după nu știu câte teste, interviuri, amânări./ și zilnic vin aici, stau la coadă,/ măcar pentru atât/.

Începutul poemului este, iată, atât de fermecător „inima ta/ are ambasade/ în inima mea”, ideea este inedită, cum de altfel este întreaga poezie a lui Savu. O poezie inteligentă, șlefuită cu minuțiozitate, într-un cuvânt artistică.

Trebuie să recunosc că nu prea sunt un mare fan al micropoemelor sale, cu excepția lui Aprilie, micropoem în care Savu Popa ne livrează o imagine de zile mari: soarele/ zvâcnind printre nori/ ca inima/ unei cârtițe bătrâne./, dar textele mai lungi sunt toate bine elaborate, ceea ce mă face să cred că Savu e și un scriitor de cursă lungă, nu doar un cititor de cursă lungă cum se autointitulează, și cum îl cunoaștem noi prietenii, iar când mă refer la cursa lungă a scrisului mă refer la faptul că imaginația lui se declanșează cumva mai intens în timpul scrierii textelor de lung metraj.

Îmi plac de asemenea poemele lui autobiografice, cum ar fi După o zi de predare, pentru că -mai ales- prin intermediul acestora ajungem să îl cunoaștem mai bine pe autor.  Iată poemul:

ajung acasă, după o zi de predare,/ realizez tot mai mult:/ sunt ani lumină/ între cuvinte și semnificațiile lor// îmi împart gesturile/ între părți flexibile și neflexibile de singurătate// mă întreb dacă la sfârșitul unor propoziții,/ punctele nu sunt altceva decât/ foste cuvinte revoltate/ pe o ordine sintactică mult mai înaltă,/ de-a dreptul/ oarbă/

sau într-un poem de la pagina 77, fără titlu, în care Savu, profesorul, în toiul vacanței se duce până la școală, numai el știe de ce, eu unul n-aș face asta, nu m-aș duce niciodată la locul de muncă în concediu fiind, dar Savu o face, iar în urma acestei întâmplări scrie acest minunat poem de atmosferă în care pe o masă/ câteva manuale/ împrăștiate/ câteva cărți/așteaptă/ par așa, fără nicio rădăcină,/ ale nimănui/. Ați văzut, deci, care sunt ingredientele folosite de Savu în poezia lui, pe care atunci când nu o comparăm cu o bijuterie bine lucrată, o putem asemui unui aluat nefrământat îndeajuns, dar care mereu își atinge scopul, și o spun, deși sună a clișeu, dospește mereu în sufletul cititorului.

Deși sunt un pic mai mai minimaliste aceste texte, în comparație cu cele care atacă problemele spiritului, cred că tocmai prin alternarea, prin abordarea aceasta ne arată Savu că este un poet experimentat, unul care știe cum să se facă mai bine înțeles. Volumul devine mai ușor de citit tocmai  prin accelerări sau încetiniri, prin acest melanj de texte minimaliste și maximaliste, iar titlul devine astfel legitim. Savu se joacă cu noi cititorii, cu poezia, și câștigă de fiecare dată. Poezia nu reușește nici măcar o dată să se ascundă astfel încât Savu să nu o găsească și să ne-o prezinte. Există accelerări sau încetiniri, numărări până la zece sau până la o sută, dar niciodată nu se dă în marșarier, Savu Popa merge tot înainte, scrie cea mai bună poezie pe care o puteți citi în momentul de față, la generația mai tânără de scriitori. În fiecare volum al său se cunoaște o remarcabilă evoluție, și după cum spuneam, combustibilul este pasiunea autorului pentru scris: un scris cultivat, rafinat în care se observă cultura poetului. Savu este un intelectual adevărat, unul care stăpânește instrumentele limbajului poetic, scrie cu mână sigură, astfel încât nu am găsit un singur text în această carte care să îmi displacă.

Căutați această carte, citiți-o, nu o ratați, e una dintre cele mai bune pe care le-am citit în ultima vreme!

MARCEL VIȘA 

s-a născut în orașul Abrud pe data de 19 decembrie 1983. Membru (din decembrie 2021) al Uniunii Scriitorilor din România- Filiala „Alba-Hunedoara’’ În 2017 a debutat cu volumul de poeme intitulat „dumnelike”, la editura Cartea Românească. Al doilea volum de poezie „Selfie” a apărut în 2023 la Cartea Românească. A publicat poezie în revistele: România Literară, Familia, Steaua, Discobolul, Viața Românească, Apostrof etc. Inițiatorul festivalului de poezie Alba Iulia Stand-Up Poetry, organizat de Biblioteca Județeană „Lucian Blaga’’ Alba și Consiliul Județean Alba. În noiembrie 2017 a participat, la invitația Institutului Cultural Român, la Târgul Internațional de Carte „TUYAP” de la Istanbul, unde a avut o lectură din poeziile sale în fața publicului prezent. La începutul anului 2018 a fost nominalizat pe lista scurtă a premiul Eminescu „Opus Primum”. A fost nominalizat la premiile USR pe anul 2018, secțiunea debut.  Tot în 2018 a obținut premiul pentru debut al filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România. În mai 2018- a obținut trofeul „Omul Anului” inițiat de Statul Major al Forțelor Terestre, la Secţiunea Presă, film şi literatură.  În luna mai 2019 a înființat cenaclul online „Jurnal poetic”  în cadrul căruia tot mai mulți tineri își expun creațiile. În 25 iunie 2019 a citit la Cluj,  în cadrul cenaclului UBB, la invitația poetului Ion Mureșan. Între anii 2019-2022 a participat la atelierul de includere socială a deținuților din Penitenciarul Aiud, în cadrul căruia a citit și a purtat cu aceștia discuții pe teme literare. Din 2018 implicat în organizarea Colocviilor Tinerilor Scriitori organizate de filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga’’ Alba. Din 2017 participă, atât pe cont propriu cât și alături de Biblioteca Județeană  „Lucian Blaga” la promovarea lecturii prin școli.

Facebook Comments Box

2 comentarii la „De-a v-ați ascunselea cu poezia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...