0 17 minute 1 an

Cătălin Stanciu: Salut! Încep cu o întrebare pe care o adresez tuturor celor cu care vorbesc în formatul acesta. Spune-mi, te rog, cine este Marcel Vișa și ce mărturie depune despre sine?

Marcel Vișa: Salutare ție și cititorilor revistei! Marcel Vișa este un om căruia îi place să trăiască, să citească, să scrie, nu îi place să stea degeaba, dar nici să facă exces de zel atunci când vine vorba de muncă, iar muncă e considerat a fi, în opinia mea, sau a lui, că tot vorbim despre Marcel Vișa, tot ceea ce trebuie să faci câteodată și nu îți place, cum ar fi trezitul prea devreme, să zicem.  Apropo de vorbitul despre sine la persoana a doua mi se pare hilar să văd cum unii scriitori (mai ales) în postările lor pe net folosesc frecvent această ,,formulă”, mai ales când vorbim despre un scriitor nu atât de cunoscut e chiar foarte amuzant. Ce mărturie să depună el despre sine, alta în afară de faptele și cărțile scrise? Cred că acestea depun, în locul lui, cea mai credibilă mărturie.

Care sunt temele care ți-au marcat scrisul, preocupările care se repetă? Care sunt întrebările la care, prin literatură, încerci să afli un răspuns?

În „dumnelike” și în poemele care vor fi cuprinse în cel de-al doilea volum pe care îl voi lansa cât de curând, însă nu mai repede decât la anul, predominant este elementul biografic, iar temele sunt diverse, nu am o temă preferată, poate doar moartea apare mai frecvent, însă când scriu nu mă folosesc de rețete, de aceea scrisul meu poate părea uneori eclectic, dar mi se par chiar plictisitoare cărțile alea în care se vede clar că autorul s-a pus la masa de scris și a început să facă programatic munca asta, iar mai sus am spus deja care e definiția muncii în opinia mea. Cred că prin literatură am aflat răspunsul la toate marile întrebări pe care mi le-am pus, iar răspunsul a fost acel update pe care orice om care intră în contact cu arta, cu frumosul, îl primește, o înseninare a întregii lui ființe.

Ce înseamnă să fii un bun scriitor? Putem vorbi, prin termeni de comparație ori prin judecăți de valoare, când ne referim la literatură?

Ca să fii un bun scriitor trebuie să fii mai întâi un bun cititor, iar apoi trebuie să fii o persoană activă, să trăiești ca să poți să scrii din propriile tale experiențe nu dintr-ale altora, adică să nu reîncălzești alte „ciorbe” pentru că astfel nu ai cum să îi păcălești pe cititorii avizați, și e plictisitor pentru toată lumea. Dacă e să vorbim de termeni de comparație sau judecăți de valoare eu cred că cel mai bine e să ne uităm mai mult în propria ogradă decât într-a altora, pentru că misiunea de a compara și a judeca le vine, până la urmă, cel mai bine, criticilor.

Cât de important este să rămâi ancorat în realitățile poeziei contemporane? Cât de important este să te manifești în spiritul literaturii vremurilor în care trăiești?

Este foarte important, însă trebuie să fii atent ca prea ancorat fiind, prea atent la moda timpului, să nu devii extrem de demodat, deoarece asta se întâmplă atunci când nu ai grijă de echilibru. În primul rând trebuie să îți formezi un stil propriu, și de acolo să dezvolți.  Văd multă poezie experimentală, idei împrumutate de pe dincolo, dar cum am mai spus, un experiment poate fi reușit sau eșuat, iar din câte observ publicul nu se prea înghesuie să cumpere aceste cărți, să guste experimentul, iar asta spune totul despre treaba asta, nu trebuie să dau eu un verdict în acest sens. Important este să scrii despre lumea în care trăiești, despre modul în care percepi tu lucrurile, să ai o voce proprie aparte, cât mai puternică, iar scrisul tău să devină un portal în timp pentru cei care, peste 100 de ani, poate, vor deschide cartea ta și o vor citi. Scrisul tău să îi teleporteze în timpul în care tu ai viețuit, să îi faci să vadă ce tu ai văzut, să simtă ce tu ai simțit.

Există prietenii veritabile între scriitori? Ne suntem datori cu ceva unii altora?

Da, există prietenii veritabile între scriitori, însă e vorba de cercuri restrânse, nu cred că poți ține cu foarte multă lume o legătură stabilă de prietenie, mai ales că oamenii din această breaslă sunt extrem de sensibili și de cele mai multe ori au niște ego-uri gomflate, umflate cu pompa, ca să mă exprim așa, iar dacă te pun păcatele să fii sincer și să le zici, de xemplu, că parcă noul lor volum de poeme e mai slab decât precedentul, sau mai grav, să fii prieten cu un „inamic” de-al său, gata, tot ce-a fost frumos s-a terminat J  Nu ne suntem datori unul altuia cu nimic, însă cred că ne putem face bine unul altuia într-un mod cu totul și cu totul dezinteresat, și putem pune umărul la dezvoltarea breslei, iar asta ne ajută până la urmă pe toți.

Ai înființat, administrezi și coordonezi „Jurnal poetic” pe Facebook care începe să devină o comunitate serioasă. Ce te-a determinat să-l creezi? Ai observat anumite tipare, tipologii relaționale între membrii grupului?

Jurnal poetic a fost de fapt grupul meu privat în care mai arhivam câte un poem fain postat de către prietenii mei de pe Facebook pe paginile lor, îl share-uiam acolo pentru a reveni la el și a mă bucura de el din nou și din nou, până când la un moment dat m-am gândit să-i deschid porțile și să îi invit pe acești prieteni să posteze chiar ei acolo, să își comenteze textele, iar astfel să își îmbunătățească scrisul, adică să funcționăm ca un cenaclu online. Din păcate lumea își oferă mai multe like-uri decât comentarii, dar chiar și așa pot spune că am descoperit acolo câteva voci tinere pe care le-am promovat în cadrul evenimentelor organizate la Alba Iulia, cum ar fi „Colocviul Tinerilor Scriitori” sau „Alba Iulia Stand-Up Poetry”.

Își mai au loc mentorii în lumea literară? Dar cenaclurile?

Mereu își vor avea locul, cred că mentorii și cenaclurile grăbesc evoluția tânărului scriitor. Pe mine, de exemplu,  m-au ajutat foarte mult întâlnirile și discuțiile, prin cafenele, cu marele poet Aurel Pantea.

Ești o persoana implicată în social, nu doar în social-media. Ai mai mereu luări de poziție față de anumite evenimente. Ce te face să nu stai pe margine?

Spiritul civic este cel care nu mă lasă să stau deoparte, să tac, când observ nedreptățile din jurul nostru. Cred că artiștii, în general, sunt persoane mai sensibile la aceste nedreptăți și protestează mai vehement împotriva lor atunci când le detectează cu „antenele” lor bine calibrate, iar prima noastră armă este scrisul, apoi ieșirea în public la manifestații etc. Consider că este o datorie a fiecăruia dintre noi de a se implica civic, de a nu lăsa în derivă „corabia” societății.

Spune-mi, mai multe, te rog, despre Alba Iulia Stand Up-Poetry. Cum s-a născut, cum se dezvoltă și ce așteptări s-au creat în jurul acestei manifestări? Cărui fapt crezi că, în Alba Iulia, i se datorează colaborarea atât de bună între instituțiile de cultură și ordonatorii de credite ai județului și municipalității?

Pe scurt, în octombrie 2018 scriitorul și directorul Filialei Alba Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, Cornel Nistea, știind că țin o legătură strânsă cu tinerii talentați din lumea literară, mi-a propus să fac o selecție și să-i invit pe câțiva dintre aceștia la Colocviile Tinerilor Scriitori, care se desfășoară la Alba Iulia. Fiind și un prieten al Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” din Alba, m-am gândit să profităm de prezența acestor tineri în urbea noastră, și să îi propun managerului acesteia, poetul și cantautorul Silvan Stâncel, să dăm startul unui mini festival de poezie, iar el fiind un om foarte deschis la idei noi, s-a bucurat și a aceptat, astfel încât, de pe o zi pe alta, practic, am pus bazele acestui festival care, iată, a devenit deja un reper pentru lumea noastră literară. Am avut deja două ediții foarte reușite la care i-am invitat pe unii dintre cei mai buni tineri poeți contemporani, am avut un public generos, mai ales că Alba Iulia nu este un oraș universitar, totuși, surprinzător, am avut la fiecare ediție foarte mulți spectatori, iar asta nu poate decât să mă bucure nespus. Sunt convins că orice tânăr poet a auzit de festivalul nostru, și își dorește să citească la Alba Iulia, în frumoasa cetate Alba Carolina, iar eu o să mă ocup și de acum înainte de invitarea celor mai buni dintre ei.

Cred că mereu contează oamenii care conduc instituțiile, aici la Alba Iulia aceștia chiar sunt implicați, lucrează în folosul comunității, sunt deschiși la idei, sunt open mind, iar asta se vede atât în dezvoltarea, transformarea orașului, cât și în manifestările culturale ce se desfășoară aici.

Locuiești la oraș dar te retragi, dacă e cuvântul potrivit, și la Bucium? Cum e viața în Apuseni, ce aduce omului și scriitorului Marcel Vișa viața la țară?

Da, este o bucurie pentru mine retragerea în natură, și mă simt foarte norocos pentru faptul că am o căsuță de lemn în acel teritoriu magic, Bucium, un colț al Apusenilor. E un cătun în care aproape că nu mai există niciun locuitor, situație în care, de altfel, se află acum majoritatea satelor de munte, lumea plecând în pribegie, deoarece viața e grea aici fără nicio sursă de venit, după ce mineritul nu a mai funcționat, fiind îndeletnicrea de sute de ani a oamenilor acestor meleaguri. Viața la țară, la munte, mă rog, mă ajută să revin cu bateriile încărcate în tumultul orașului, să pot continua. Sunt legat de acest loc mai ales că aici m-am născut, am trăit o bună parte din viață, cu intermitențe ce e drept, și mi-aș dori să pot să mă pot retrage cândva o vreme mai îndelungată aici, în liniște, să scriu romane și să cresc găini și pisici J.

Cum se împacă lumea militară, atât de concretă, cu o realitate iluzorie pe care ți-o creează literatura?

Sunt lumi diametral opuse, într-adevăr, iar asta e întrebarea care mi s-a pus cel mai des, iar eu răspund de fiecare dată că atunci când ies de pe poarta unității mă detașez, devin eu însumi, omul căruia îi place să se bucure de viață, de libertate, de scris. Îmi place să fiu militar, și îmi place să cred că sunt un bun militar în măsura în care îmi place să cred că sunt un bun scriitor. O plăcută și neașteptată surpriză a venit din partea Statului Major al Forțelor Terestre atunci când am fost nominalizat, iar apoi mi s-a acordat Trofeul „Omul Anului”, la secțiunea „Presă, film, literatură” în cadrul unui concurs desfășurat anual de către aceștia. Asta m-a făcut să mă simt apreciat la locul de muncă, și contează mult.

Există tendința de a disocia, poate nu este cel mai potrivit cuvânt, dacă ținem cont de încărcătura sa psihopatologică, opera de creator, dar un poet poate spune cu adevărat că: „Madame Bovary ces’t moi!” ?

Da, există această tendință, însă oricât am încerca să disociem până la urmă scrisul ne reprezintă, face parte din noi, de aceea și spuneam mai sus că un scriitor trebuie să trăiască pentru a avea despre ce să scrie într-un mod credibil, deci, cumva e dificil să disociem în totalitate opera de creator, dar depinde și cu ce fel de scriitor avem de-a face, până la urmă suntem destul de diferiți.

MARCEL VIȘA s-a născut în orașul Abrud pe data de 19 decembrie 1983. Membru (din decembrie 2021) al Uniunii Scriitorilor din România- Filiala „Alba-Hunedoara’’ În 2017 a debutat cu volumul de poeme intitulat „dumnelike”, la editura Cartea Românească. A publicat poezie în revistele: România Literară, Familia, Steaua, Discobolul, Viața Românească, Apostrof etc. Inițiatorul festivalului de poezie Alba Iulia Stand-Up Poetry, organizat de Biblioteca Județeană „Lucian Blaga’’ Alba și Consiliul Județean Alba. În noiembrie 2017 a participat, la invitația Institutului Cultural Român, la Târgul Internațional de Carte „TUYAP” de la Istanbul, unde a avut o lectură din poeziile sale în fața publicului prezent. La începutul anului 2018 a fost nominalizat pe lista scurtă a premiul Eminescu „Opus Primum”. A fost nominalizat la premiile USR pe anul 2018, secțiunea debut.  Tot în 2018 a obținut premiul pentru debut al filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România. În mai 2018- a obținut trofeul „Omul Anului” inițiat de Statul Major al Forțelor Terestre, la Secţiunea Presă, film şi literatură.  În luna mai 2019 a înființat cenaclul online „Jurnal poetic”  în cadrul căruia tot mai mulți tineri își expun creațiile. În 25 iunie 2019 a citit la Cluj,  în cadrul cenaclului UBB, la invitația poetului Ion Mureșan. Între anii 2019-2022 a participat la atelierul de includere socială a deținuților din Penitenciarul Aiud, în cadrul căruia a citit și a purtat cu aceștia discuții pe teme literare. Din 2018 implicat în organizarea Colocviilor Tinerilor Scriitori organizate de filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga’’ Alba. Din 2017 participă, atât pe cont propriu cât și alături de Biblioteca Județeană  „Lucian Blaga” la promovarea lecturii prin școli.

Facebook Comments Box

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...