1 23 de minute 2 luni

Atunci când întrebi pe orice rocker care este cel mai reușit album al tuturor timpurilor din România șansele să-ți răspundă CANTAFABULE este de peste 89,99% pentru că a fost menționat de multe ori ca fiind un etalon pentru muzica noastră și acesta este adevărul. Desigur că sunt și alte compoziții importante în Rock-ul autohton care au apărut după 1975, dar despre ele am tot scris și va urma să scriu în edițiile viitoare ale recenziilor, însă astăzi vreau să vă împărtășesc din emoțiile pe care le am atunci când reascult cel de-al treilea disc al trupei PHOENIX.

Continuând pe ideea influenței din muzica populară, băieții s-au inspirat pentru conceptul următorului album din Istoria Ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir și mai ales din bestiarul lui PHILIPPE DE THAUN scris în secolul al XIV-lea și găsit de Andrei Ujică, textierul grupului.  

Bestiarele sunt cărți medievale în care se evocau animalele de origine fabuloasă, ca simbol al forțelor binelui și răului.

S-au gândit ca întregul material muzical să fie ca o invocație a spiritelor animalelor simbolice, la început făcându-ți apariția Inorogul și Scarabeul, urmate de Aspidă, Vasilisc, Știma casei, Pasărea Calandrinon, Delfinul și în final creaturile mari și fioroase ca Balaurul și pasărea Rock, întâlnirea lor culminând cu melodia Zoomahia într-un război al fiarelor. Finalul propune începutul unui nou ciclu al existenței prin imnul dedicat Phoenixului, acest simbol  al renașterii și al existenței veșnice.

Coperta este una dintre cele mai reușite imagini pentru un disc Rock din istoria noastră și a fost concepută de Elisabeta și Valeriu Sepi. Pe fondul unui cer înstelat ca într-un vis sunt desenate bestiile fabuloase despre care cântă trupa și de cele mai multe ori când deschid coperta gatefold le privesc și încerc să le numesc pe toate. Sunt trei variante ale coperții fără cea originală prezentate în colori diferite: reeditările din anii 90 în albastru și galben deschis și cea de pe cd într-un portocaliu strigător. Inițial a apărut greșit sub titulatura de Cantofabule,urmând ca acest aspect să fie corijat ulterior și menționat constant în interviurile cu Nicolae Covaci.

Componența trupei Phoenix din această perioadă este considerată de majoritatea fanilor ca fiind formula de aur a grupului. The headmaster vampire, Nicoale Covaci, liderul formației și singurul membru fondator care a rămas în echipă până la înregistrarea discului; Iosif Kappl, un poliinstrumentist (chitară bas, voce, vioară, blockflote) absolvent de Conservator, care a compus o mare parte din melodiile despre care urmeză să scriu; Mircea Baniciu, solistul care rămâne vocea grupului Phoenix, deși au fost și alții la fel de talentați (Moni Bordeianu, Bogdan Bradu, Tavi Colen și Costin Adam); bateristul Ovidiu Lipan Țăndărică, fost membru al formației Rosu și Negru din Iași și pianistul Gunter Reininger care prin synthesizer-ul său (moog) a creat atmosfera perfectă pentru zona mistică a Cantafabulelor. Trebuie menționat și fostul baterist de pe albumele precedente, Costin Petrescu pentru contribuția inițială a primelor melodii gândite și imprimate împreună cu el, dar care din păcate nu au fost finalizate, echipa schimbând componența.

Asemănător trupelor din străinătate, băieții s-au retras pentru perioada lunilor ianuarie, februarie și martie 1975 într-o cabană din Munții Semenicului, unde peisajul și frumusețea locurilor înconjurătoare au ajutat la conceperea fabulelor cântate, iar restul este istorie!

Discul începe în forță cu Invocație, melodia mea preferată de la Phoenix și una dintre cele mai în vână pe care o au în catalog. Voi aplauda din nou contribuția lui Gunter Reininger prin modalitatea de-a da glas fiarelor, începutul cântecului îmi oferă și astăzi fiori și completează perfect riff-ul puternic care pregătește intervenția primelor versuri. Depășește 10 minute ca durată, dar nu simți acest lucru pentru că este împărțită pe mai multe planuri, amintind ca structură și sunet de trupe ca Rush, Yes sau Pink Floyd. Pasajul în care recită actorul, Florian Pittis este desprins ca dintr-un basm și temperează pentru puțin timp atmosfera creată până atunci. Vocea lui și versurile scrise de Andrei Ujică și Șerban Foarță contribuie la cadrul mistic în care se desfășoara întreaga poveste.

A psevdofiarelor cânt viaţa-neviaţa care nu se trece ca topită gheaţa, nu se risipeşte în văzduh ca ceaţa, nice nu se rumpe ca subţire aţa, au se ovileşte ca bătrână faţa; căci de zboară-mi zboară altfel decât raţa, se ivesc pe lume nu din ou ca raţa, nici nu-mi pasc fâneaţa-n toată dimineaţa, ci-şi păstrează pururi harul şi verdeaţa, taina şi dulceaţa, – fiindcă nici viaţă nu le e viaţa!

Norocul inorogului este inspirat de textul lui PHILIPPE DE THAUN din epoca medievală (aproximativ sec. XVII) și ne propune o temă bine cunoscută și în cultura românească și anume iubirea cu final tragic dintre un personaj fantastic și o fata muritoare. Instrumentalul melodiei este caracteristic perioadei mai sus menționate, iar versurile jonglează între cele din limba franceză și română. Ambientul medieval al cântecului este asigurat de Iosif Kappl care cântă de această dată la blockflöte, iar Mircea Baniciu împreună cu restul vocilor din trupă reușesc să scoată în evidență într-un mod plăcut mesajul piesei. Din păcate această compoziție împreună cu Zoomahia îmi plac cel mai puțin de pe acest material discografic.

Acum capu-n poala ei bine nu-şi pune, / că-mi adoarme ca un prunc.

Vânătorul atunci îl răpune, / mi-l răpune în veşted crâng.

Aşa-i ucis în somn, / Inorogul domn! / Aşa-i ucis în somn, / Licornul domn!

Urmează apariția scarabeului prin a treia piesă de pe disc, Scara scarabeului care îndulcește puțin peisajul muzical încordat, construit de primele două melodii. Ca influență îmi aduce aminte de trupa Beatles care și-a lăsat o amprentă importantă în toată muzica Phoenix-ului mai ales în perioada de început a acestora (cea cu Moni Bordeianu). Până și versurile sunt puțin mai jucăușe întrupând astfel interpretarea grupului asupra acestei insecte cu o importantă semnificație în mitologia egipteană.

Fără pârghie fără scripet/ O gânganie-așa măruntă/ Că ar fi ea într-un sipet/ Piatră pe-un inel de nuntă

Scarabaeus sacer a fost în perioada Egiptului Antic un simbol al zeului Khepri fiind asociat ca zeul soarelui. Egiptenii credeau că soarele este rostogolit pe cer de scarabei asemeni gogoloașelor de bălegar pentru că în lunile de primăvară scarabeul este activ pe timpul zilei, iar noaptea se ascunde în galerii.

În copilărie întorceam discul sau caseta pe a doua față și continuam să fiu atras de lumea ciudată și ușor înfricoșătoare creată de muzica celor din Phoenix. Delfinul, dulce dulful nostru este a doua compoziție de pe acest album pe care o îndrăgesc mult, încadrându-se în sfera de progresiv Rock cu o culoratură muzicală aparte dată de combinația perfectă dintre formulele de bas ale lui Kappl care atârnă greu și clapele sinistre ale lui Reininger. Impactul melodiei ar fi fost major dacă tonul chitării ar fi fost mai puternic și plin, dar din păcate sunetul ei este destul de sterp și ascuțit mai ales în punctările din finalul cântecului. Singurul aspect pe minus al acestei compoziții este legat de partea versurilor în care delfinul este prezentat ca un pește ciudat el fiind de fapt un mamifer cetaceu marin.

Frate Dulf,/ Dulce Dulf, fratele nostru ești. / Dulce Dulf, frate bun între pești. Numele tău fiind și azi, nume de frate drept, care în larg te scalzi, valul tăind dirept.

În Roma și Grecia antică, delfinii erau apreciați de marinari ca simboluri ai protecției divine. Se credea că aceștia îi ajută pe mateloții rătăciți să-și găsească drumul înapoi spre casă și că îi salvează pe marinarii căzuți în apă, aducându-i la mal.

Următoarea melodie, Uciderea balaurului, aduce în prim plan o creatură întâlnită în majoritatea mitologiilor și culturilor, la noi varianta sa de apă fiind ucisă de Sfântul Gheorghe. Balaurul este des întâlnit în literatură ca simbolul malefic al veșnicei lupte dintre bine și rău. Există și varianta baladei din popor a lui Iovan Iorgovancareîși salvează sora de această bestie odioasă.

Prima compoziție de pe disc a lui Iosif Kappl are influență Rock N Roll mai ales în partea de solo în care clapele și chitarele parcă întruchipează bătălia dintre făptura fioroasă și generalul roman (Sfântul Gheorghe). Avem desigur și un pasaj de trecere între melodia Delfinului și cea a Balaurului conturat de o rupere nervoasă de ritm prestată de Țăndărică și de-un riff grav care amintește de cele gândite de părintele riff-urilor grele, Tony Iommi (Black Sabbath).

Numai un voievod a putut, biet norod, să te scape de tot de ăl balaur.

Știma casei ne prezintă următoarea viețuitoare, șarpele de casă, cel care simbolizează în vechea credință a țăranului maramureșean sufletul casei și protectorul ei. În trecut, oamenii respectau puterea acestuia și îi încredințau copiii nou-născuți pentru a-i feri de moarte. Exista credința că orice gospodărie are un astfel de șarpe, iar dacă îl găsești pe lângă ea, nu trebuie să-l omori sau să-l alungi.

Sunetul cântecului de flaut (blockflöte) aduce o mireasmă dulce întregului album amintind de o altă compoziție din zona medievală și folclorică Phoenix inspirată după Jethro Tull, Mugur de fluier. Basul susține mândru linia vocală și umple elegant golul melodiei.

Arată-te iar şi iar, să te vedem pe pietre, şi prin iarbă pân-la brâu, cum şerpui printre pietre, şi prin iarbă ca un râu. Şarpele casei drag, fără de venin, iată-ni-l azi în prag, falnic şi senin. Laptele dintr-un ol alb, de smalţ, adus, l-a sorbit domol, cam pe la apus.

Pasărea Calandrinon este ultima compoziție de pe prima parte a capodoperei, Cantafabule șieste compusă tot de Kappl. Ea continuă ca sound linia genului progressive abordat pe tot acest material discografic, aducând un plus de ritm și forță. În intro și la finalul cântecului avem din nou câteva solo-uri ale pianului lui Reininger, care intră jucăuș în dialog și  cu vioara. Atrag atenția și solo-ul de chitară exacutat de Covaci într-un mare fel fiind unul dintre cele mai bune de pe acest disc.

Calandrinon poate fi asemănată cu pasărea Măiastră din mitologia românescă sau chiar cu pasărea Phoenix, ea fiind considerată regina păsărilor și mesagera zânelor. Se spunea în trecut că această zburătoare se arată destul de rar muritorilor, iar cântecul ei răsună în locuri pustii și poate întineri pe cel care avea norocul să o audă.

Albă Calandrinon cu ochi de safir/ Soră pasăre-n alb psihi-mu

Harnic darnic duh/ Patemi boală și chin ia-le tu/ Du-le în văzduh

Filip și cerbul este cea de-a opta compoziție a grupului și inițiază strașnic partea a doua a discului sau casetei audio. Următoarele patru melodii sunt create tot de Iosif Kappl și au în structura lor aceleași influențe muzicale ca și cele precedente. Influențele sunetului sunt mai agresive, oscilând între zona de Hard Rock și Progressive Rock. Riff-ul din intro-ul Cerbului duce și spre Thrash Metal dacă este cântat pe un ton de chitară corespunzător.

Cerbul întruchipează ca simbol reînnoirea, evoluția și transformarea personală, deoarece își reface coarnele în fiecare an, iar vânătoarea de cerbi despre care se menționează în acest cântec a fost populară încă din perioada Evului Mediu, rămânând și astăzi o resursă bogată pentru multe familii.

Cerbule cerbule/ Bunule albule cerb/ Regele frâncilor/ Vrea să te pună în herb

Vasiliscul și aspida este probabil melodia cea mai recunoscută și fredonată de pe această înregistrare a grupului timișorean. Blockflöte-ul își face apariția din nou în peisajul sonor mistic, iar ritmul alert cu iz oriental al tobelor te face să dansezi. Prima bestie era denumită și regele șerpilor (bazilisc) fiind o reptilă fabuloasă care arăta după scrierile lui Romulus Vulcănescu, în Mitologie română, ca un cocoș ciudat, cu cioc de vultur, cu capul încoronorat, corpul acoperit cu solzi, aripi de dragon, coadă de șopârlă și cu două perechi de picioare. Vocea lui ascuțită străpungea creerele și inimile oamenilor cu niște sunete ascuțite. Privirea lui fioroasă și răsuflarea otrăvitoare ard ca pară focului și îi carbonizează pe oameni.” Vasiliștii se împart în două categorii: cel auriu care otravea prin privirea sa și vasiliscul fără sânge a cărui înțepătură făcea ca pielea victimelor sale să se desprindă de pe os.

Era mare Vasiliscă/ Trup având de odaliscă/ Și privire care iscă/ Patemă ce vatemă

Și face din om neom

A doua bestie menționată în melodie este Aspida, tot o reptilă veninoasă asemănătoare Vasiliscului , un simbol feminin al răului în reprezentarea mitologică, care se mai găsește și sub denumirea de năpârcă. A fost și simbolul casei regale din Egiptul Antic, iar mușcătura ei era o metodă de execuție în perioada greco-romană.

În râu că-mi intra/ Pân’ la brâu intra/ Șarpe nu era/ Nici năpârcă rea/ Nu era nici hidr / N-apă de-mi intra

Sirena cu o frumusețe aparte intră în scena muzicală propusă de trupa Phoenix ca un simbol al ispitei față de bărbați și al aventurării către necunoscut, ea aparținând prin natura duală ambelor lumi: acvatică și terestră. Din nou avem de-a face cu o piesă reușită, în care membrii trupei își arată virtuozitatea în mânuirea instrumentelor prin diferite pasaje interpretate în mod excepțional. Synthesizer-ul ajută mult în reprezentarea fondului sonor fantastic, iar chitara electrică sună cel mai bine pe această compoziție pendulând între riff-uri puternice de Hard Rock și cele melodioase de Folk. Tema principală a devenit clasică, iar SIRENA a avut succes fiind des interpretată în concertele din acea perioadă.

Legendele povestesc despre aceste fiice ale zeului mării Phoroys care ademeneau prin cântecele lor minunate marinarii și îi făceau să-și distrugă corăbiile de stâncile pe care stăteau. În versurile trupei este menționată imposibilitatea unei relații cu aceste ființe misterioase din cauza corpului anormal care nu poate satisface pasiunea provocată de farmecul și frumusețea lor.

Ce să fac cu tine goală, doamnă din adânc?/ Ce mă lași să zac de boală de băiat nătâng?/ Ce să fac cu tine pântec care nu legi rod?/ Că-ntre noi nu este punte și nu este pod/ Și nu este pod!

Pasărea Rock and Roll este văzută de unii critici ca o joacă a grupului pentru a încheia prima față a discului cu numărul II însă eu o consider o altă reușită înclinând balanța spre zona energică, plină de ritm și Rock a formației. Alarma de război, urmată de sunetul avionului care atacă prin rafalele de mitralieră te introduc în atmosfera melodiei, iar riff-ul de chitară te face să te mândrești puțin în fața greilor din Anglia: Tony Iommi (Black Sabbath), Jimmy Page (Led Zeppelin) și Ritchie Blackmore (Deep Purple / Rainbow).

Gheare, plisc si ochi de harpie, vine-ntins la soroc. / Seacă apele din albie, pas de pasăre-dans, zvon de muzică Rock.

Cânticlu al Cucuveaualiei este una dintre cele mai complexe melodii ale grupului Phoenix cu versuri inspirate din texte macedo-române de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Nicolae Covaci scoate în evidență drama poveștii prin muzica bizară gândită împreună cu ai săi colegi de trupă. De fiecare dată când aud ceasurile din intro mă gândesc la tot felul de filme de groază cu copii posedați.

Cucuveaua în mitologia romană era pasărea de companie a zeiței Minerva, ocrotitoarea Romei, iar sigla Academiei Române le înfățișează pe cele două. Superstiția răspândită în întreaga Europă spune că dacă pe casa unei persoane sau în gospodăria acesteia cântă cucuveaua noaptea, un membru al acelei familii va muri. Această zburătoare sinistră are reputația de sol al morții fiind o pasăre prevestitoare de rău.

Pi casă de-anda-i cântași /Parcă stroflu îl bâgași/ Oile se-ngălbedziră/ Ș-pân de una apsusiră.

Denumirea inițială a cantafabulelor a fost ZoomahiaRăzboiul al fiarelor,dar datorită cenzurii a fost modificat în titulatura pe care o cunoaștem de atâta timp. Această penultimă creație îmi place cel mai puțin, iar în copilărie îmi provoca o stare de frică și neliniște. Și astăzi îi dau cu skip. Ca sound se încadrează în zona psihedelică a muzicii Rock și reprezintă bătălia finală a fiarelor menționate de-a lungul albumului.

Aceasta e Zoomahia,/ războiul al fiarelor./ Bellum ferrarum, aceasta este./ Bellum ferrarum, aceasta este.

Phoenix este cântecul care închide această capodoperă într-o atmosferă liniștită asemănătoare unui vis după toată starea de agonie în care ne-a purtat întregul disc. Vocea lui Mircea Baniciu a fost la înălțime pe acest material, mulți critici considerând Cantafabule apogeul carierei sale ca solist vocal. În final melodia schimbă ritmul către imnul trupei deja cântat în Invocație, Fie să renască!  

Pasărea Phoenix a fost descrisă ca fiind aurie sau multicoloră, iar numele ei înseamnă purpură. Se povestește că nu ar fi mâncat niciodată sau că s-ar fi hrănit numai cu rouă fiind asociată cu renașterea, nemurirea și triumful binelui asupra răului. Unii cred că această ființă fabuloasă reprezintă și o imagine a focului cosmic din care a luat naștere și se va sfârși lumea.

Născut din ou/ Și hrănit cu numai rouă,/ În roșu nimb, într-acest timp,/

Al nouălea./ Rodnic foc și nou izvod,/ Arderea-i de tot.

Aceasta este ultima recenzie din acest an și mulțumesc încă o dată revistei Psyche pentru colaborare! Mulțumesc și celor care au citit articolele!

La mulți ani de Rock și să ne recitim sănătoși la recenzia lunii ianuarie 2025.

WE ROCK !

 Cu prietenie, Alexandru Arnăutu Vraciu

ALEXANDRU ARNĂUTU ”VRACIU” (actor, comediant si solist vocal)

este primul comediant din România care îmbină muzica ți impersonările (impressions) actorilor de la Hollywood cu fenomenul de Stand-up Comedy. A participat în 2016 la emisiunile iUmor și X Factor, unde a ridicat publicul în picioare și a primit un “contract în alb” din partea lui Mihai Bendeac pentru a colabora la emisiunea, În puii mei. La finalul anului 2017 l-ați putut vedea în acțiune si la Vocea României în echipa lui Adrian Despot. În anul 2019 a urmat colaborarea cu Romanii au Talent, unde a făcut un moment de Stand-up muzical și a primit 4 de DA din partea juriului. În ultimii doi ani a fost invitat special la iUmor, unde a facut ROAST juraților, imitându-i pe Arnold Schwarzenegger, Sylvester Stallone si pe multi altii.

Facebook Comments Box

Un comentariu la „Alexandru Arnăutu „Vraciu” despre CANTAFABULE – ETALONUL ROCK-ului românesc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...