Poetul
Vrăjitor al unor izvoare adânci
și nevăzute
lasă-ți ochii
să strălucească
dinții să scrâșnească
lacrimile să curgă
tu curgi ca un râu
fiecare cuvânt
te plămădește
și mă atinge pe mine
ascultătorul
și îmi schimbă vizibil
bătăile inimii, sufletul
și undele lui
eu ard în interior
fiecare cuvânt
plămădește ceva în mine.
Cuvinte
te las
te las să fii
așa cum vrei
cu ale tale cuvinte
te las mai mult
decât oricine să fii
cu ale tale cuvinte
primesc limbajul tău
ca pe o rugăciune pentru libertatea
de a fi cine vrei să fii
te las să-i dai vieții tale
propriul stil de viață, cântând,
dansând, cu brațele în aer
te las
te las să fii
în propriile tale
cuvinte libere.
Citești
mă citești
sub pielea mea
stă scris
cât de acasă mă simt
cu mine însumi
de tine mă las
să fiu citit
fără teamă
că mă pierd
atât de liber sunt
și chiar mă poți împrumuta
pot să mă simt acasă la tine
pentru ca tu să
citești sub pielea mea
cât de mult te iubesc fără cuvinte
Picătură de viață
viață te caut
te torn
în cuvinte
te las să te descoperi
ești focul
din fântâna mea
te evapori și
curgi prin
respirația mea
prin venele mele
îmi umpli celulele
cu suflet
tu vii și pleci
liniștită
atemporal
din lacurile antice
picătură care
se ridică plină de
lumină
mai bătrână decât
existența mea
îmi dai viața
doar pentru o clipă
Meditaţie
gândurile și sentimentele mele sunt mai vechi decât mine
sunt conectat prin ambele de viitorul meu
așa că îndrăznesc să spun ceea ce mă mișcă profund:
dacă în fiecare celulă se adăpostește sufletul, atunci întregul meu corp
este un suflet pereche al tău, om drag mie
astfel corpul meu
poate îmbrățișa
corpul tău și poate încălzi
și înmuia toată pielea ta
căci tot așa fac și sufletele noastre
zilnic cu profundă recunoștință
și se odihnesc liniștite la umbra unui tei
Mirare
cine ești tu care
în mâinile tale blânde
vrei să-mi porți inima
cine o să devii tu
când inima mea se va întâlni
cu lucrul cel neprețuit
pe care din inima ta mi-l dăruiești
și cine ești tu care
în sufletul meu inima sa
rugându-mă, vrea să o lase la odihnă
Monika M. Joras -scriitoare neerlandeză, psihiatru și psihoterapeut sistemic pentru cuplu și familie
S-a născut în data de 14 iulie 1941 la Oberwesel, Germania, s-a căsătorit cu Ton Jongerius în 1970, a studiat medicina la Nijmegen, Olanda, și a terminat studiile medicale în 1975. S-a specializat în psihiatrie și în psihoterapie sistemică la Leiden și Amsterdam.
A lucrat aproape 30 de ani la Dercksecentrum, care este un centru de zi pentru psihoterapie multidisciplinară în Amsterdam. În plus, a fost trainer și coach pentru tinerii care erau în formare în cadrul unui program pentru psihiatri. După ieșirea la pensie în 2001, Monika Joras a continuat să lucreze ca supervizor și psihoterapeut educațional la Asociația Neerlandeză de Psihoterapie Maritală și de Familie (NVRG). A fost de asemenea activă în Comitetul Femeilor în Psihiatrie (VIP) din cadrul Asociației Neerlandeze de Psihiatrie (NVvP).
Dichter
tovenaar in diepe
onzichtbare bronnen
laat je ogen stralen
tanden knarsen tranen stromen
jij vloeit
elk woord
doet iets
met jou
raakt ook mij de
luisteraar verandert
hartslag ziel en golven
zichtbaar
ik gloei
elk woord
doet iets
met mij
Woorden
ik laat jou
laat jou zijn
met jouw
eigen woorden
ik laat jou meer zijn
wie dan ook meer met
jouw eigen woorden
ik ontvang jouw taal
gebed om de vrijheid
te zijn die je wilt zijn
jouw leven je eigen
vorm te geven zingend
dansend armen wijd
ik laat jou
laat jou zijn
in jouw eigen
vrije woorden
Lezen
jij leest mij onder mijn huid
er staat geschreven hoe diep
ik thuis ben in mezelf
door jou kan ik me laten
lezen zonder vrees mij
kwijt te raken zo vrij ben ik
en ook te leen en ook
zo thuis bij jou je kan zelfs
lezen hoe stil ik van je hou
Druppel leven
leven ik zoek je
giet je in woorden
laat je ontdekken
ben jij het vuur in mijn bron
verdamp jij en stroom je door
in mijn adem in mijn vaten
vul jij mijn cellen met ziel
kom en ga jij doodstil
tijdloos uit oeroude meren
opstijgende druppel vol teder licht
ouder dan mijn bestaan
geef jij mij leven
Meditatie
mijn denken en mijn voelen is ouder dan ikzelf
verbonden ben ik door die beiden met mijn toekomst
zo durf ik uit te spreken wat mij diep beweegt:
als elke cel mijn ziel herbergt dan is mijn hele lichaam
een zielsverwant van jou jij mens mij dierbaar
dan kan mijn lijf jouw lijf omarmen en heel je huid
verwarmen en vertederen zoals ook onze zielen
het dagelijks al doen met diepe dankbaarheid
en veilig rusten in de herberg van de lindeboom
Verwondering
wie ben jij toch die
in jouw zachte handen
mijn hart wil dragen
wie zal je worden
als mijn hart aanvaardt
wat jij uit eigen hart
wilt geven ongeëvenaard
wie ben jij toch die
in mijn ziel zijn hart
wil vragend laten rusten
Traducere de Cristiana Oprișescu
Cristiana Oprișescu
psihoterapeut sistemic pentru cuplu și familie, psiholog clinician și
traducător pentru limbile franceză și neerlandeză.
Iubitoare de poezie și de
artă.
