În decembrie scriam primul Semn(al) de carte PSY despre Sursele bucuriei, volum semnat de psihanalistul Salman Akhtar. Astăzi mi-a reajuns în bibliotecă, după o plimbare de trei ani, și volumul ”frate vitreg”, Sursele suferinței. Frica, lăcomia, vinovăția, înșelarea, trădarea și răzbunarea, de același autor, deja îndrăgit de lectorii spațiului Psy românesc.
Structurat tot în două secțiuni princeps, partea I – Suferința suportată (frica, lăcomia, vinovăția) și partea a II-a – Suferința provocată (înșelarea, trădarea, răzbunarea), volumul ne invită la o traversare, dinspre suprafață spre profunzimi, dinspre spre sine însuși spre ceilalți, prin experiențe emoționale în care se regăsesc chipurile, configurațiile, intensitățile și forțele suferinței și modalitățile de a le recunoaște, prelucra, schimba în psihoterapie sau/și psihanaliză.
Aflăm din suferințele suportate despre frică, de exemplu,faptul că este omniprezentă, fiece om o trăiește la un moment dat, dar aflăm și că sunt diferențe semnificative între frică, anxietate și fobie, pe care Salman Akhtar le diferențiază în funcție de sursă, risc, amenințare, pericol, evitare și prevalență. Dacă fricile ”naturale”, fricile copilașului pe diferite stadii de dezvoltare sunt și funcție de mediul familial, educațional în care copilului trăiește și este apărat/protejat sau nu de adulți, la adolescență și îndeosebi pe parcursul vieții adulte, psihismul este predominant inundat de frica de maladie, de moarte, de infirmitate fizică, de pierdere de sine. Anxietatea, în schimb, așa cum autorul face referință la Sigmund Freud, este legată de amenințări privind pierderea obiectului iubirii sau pierderea iubirii din partea obiectului, anxietatea de castrare, anxietatea în fața condamnării morale (Supraeul), ea semnalează că ceva rău urmează să se întâmple. Indiferent că este de natură nevrotică sau psihotică, ea este intrapsihică, nu se poate fugi de ea. Fobia (phobos – groază, panică, fugă) este deosebită de frică pentru că este disproporționată față de situația reală, și este diferită și de anxietatea paranoidă, prin faptul că în fobie nu se atribuie un motiv obiectului înfricoșător.
Dacă privim spre suferințele provocate și alegem din cele trei descrise de autor, de exemplu, răzbunarea, descoperim o evidență pe care o ignorăm adesea:
”Istoria civilizației umane este plină de exemple ale distructivității omului față de om. Unele dintre aceste izbucniri sunt impulsive, pasionale și trecătoare. Altele sunt calculate, intenționate și durabile. Unele implică indivizi. Altele implică mase. Unele se desfășoară doar în fantasmă și, în circumstanțe favorabile, sunt transformate în poezie a sfidării, în ficțiune acidă și în piese provocatoare de teatru. Altele iau beregate, ruinează familii și provoacă vărsare de sânge.”
Tema răzbunării, după cum remarcă Salman Akhtar, a atras foarte puțin atenția psihanaliștilor, comparativ cu alte teme esențiale, în istoria de peste 120 ani de psihanaliză. Poate acest fapt ar fi necesar să ne dea de gândit, atât cu privire la cum abordăm cu pacienții noștri, în spațiul psihanalitic, în relația transfero-contratransferențială, legea talionului, revanșa/răzbunările, dar și cum se manifestă în grupurile profesionale, ”între frați” și între generații.
Importante sunt aspectele și contextele socio-culturale pe care le subliniază autorul în alimentarea ”sursele suferinței” și îndeosebi ilustrările clinice revelatoare ale riscurilor și impasurilor resimțite de analist/terapeut, nu doar de pacient, pe tot parcursul unui demers de cunoaștere, creștere, schimbare, transformare.
Cele două volume, Sursele bucuriei și Sursele suferinței, sunt împreună ”în negativ” și necesită lectura împreună, tocmai aici cred că stă frumusețea proiectului, să unească opuse, polare, contraste, pe un continuu al experienței lecturii.
Salman Akhtar, Sursele suferinței. Frica, lăcomia, vinovăția, înșelarea, trădarea și răzbunarea, Editura TREI, 2017 (traducere: Vlad Vedeanu)
DANIELA LUCA
Daniela Luca este doctor în psihopatologie și psihanaliză (Universitatea Paris VII), psihanalistă,
poetă și eseistă. Din 1998 este redactor de carte, editor, consultant științific, traducător. A publicat numeroase articole în reviste de literare și reviste de specialitate (psihanaliză, psihologie). Este autoare a volumelor de eseuri de psihanaliză Cuvinte în negativ (Editura Tracus Arte, 2016) și Estetica Inconștientului (Editura Herald, 2021); este co-autoare a volumului Rușinea – vocea, experiența și vindecarea rușinii în procesul terapeutic (Editura Herald, 2022); printre cele mai recente volume de versuri, amintim Intermezzo (Editura Paralela 45, 2017) și Vatra Luminoasă (Casa de Editură Max Blecher, 2019).
