celui que je ne suis plus
il a tant plu en moi que je m’y noie un indicible chagrin m’envahit sans
que je ne sache bien pourquoi
déraciné déconstruit désarticulé déboussolé démembré détruit
quand donc finira la semaine ce vers m’habite me hante me poursuit me
terrifie quand donc finira la semaine
où suis-je donc où suis-je
acela care nu mai sunt
a plouat atât de mult în mine încât mă înec o nedefinită întristare mă invadează fără
să știu bine de ce
dezrădăcinat deconstruit dezarticulat debusolat dezmembrat distrus
când deci se va termina săptămâna acest vers mă locuiește mă bântuie mă urmărește mă
terifiază când deci se va termina săptămâna
unde sunt eu deci unde sunt eu
je suis enfin devenu
peu à peu renaissent des émotions et remontent impalpables je
deviens mon propre archéologue
où suis-je qui suis – je
am devenit în final
încet încet renasc niște emoții și urcă din nou impalbabile eu
devin propriu meu arheolog
unde sunt eu cine sunt eu
celui que je ne suis plus
mes souvenirs m’ont quitté impossible interaction
une émotion n’est rien sans son souvenir
la peur cette peur décomposition de l’âme m’étreint
acela care nu mai sunt
amintirile mele m-au părăsit imposibilă interacțiune
o emoție nu este nimic fără amintirea ei
frica această frică descompunere a sufletului mă îmbrățișează
Extras din « je suis enfin devenu celui que je ne suis plus » (tr. fr. am devenit în final acela care nu mai sunt » de Patrick Modolo, tradus din limbra franceză de Andreea Bușe
PATRICK MODOLO
Patrick Modolo s-a născut în 1979, în inima oraşului Périgord din Sud-Vestul Franţei. După 18 ani petrecuţi la Périgueux, pleacă la Bordeaux ca să facă studiile de limbi moderne. Devine astfel profesor de litere pentru că îi plăcea să citească, dar mai ales, să scrie.
Apreciează Beat Generation și îndeosebi poezia lui Brautigan. Vede în Appolinaire, Baudelaire și mai ales în Jean de la Ville de Mirmont, maeștrii săi. În 2006, după trei ani petrecuți în Picardia, la Beauvais, obține un post la un colegiu lângă Bordeaux, în Lormont, acolo unde predă.
Începand cu anul 2022, publică texte poetice în revista numerică La Page blanche (www.lapageblanche.com) și contribuie la revista tipărită din numărul 60 (vară 2022). Alături de Pierre Lamarque, unul dintre cei trei fondatori ai revistei de la începutul anilor 2000, și alți poeți precum Matthieu Lorin și Air, participă la teoretizarea și difuzarea a ceea ce este pentru el, o formă poetică diferită: Transproza.
În egală măsură, din anul 2022, participă la academia Alphonse Allais (www.alphonseallais.fr) pentru care își redactează C.Q.F.D, articole de umor literar publicate în revista trimestrială a acesteia, Alphy.
Simplitatea este virtutea fundamentală a scrierilor sale poetice, chiar dacă, de altfel, adoră să se joace cu limba franceză.
