grayscale photo of a tree
0 4 minute 1 an

celui que je ne suis plus

il a tant plu    en moi      que je m’y noie     un indicible chagrin      m’envahit sans

que je ne sache bien pourquoi

déraciné     déconstruit       désarticulé      déboussolé      démembré     détruit

quand donc finira la semaine ce vers m’habite me hante me poursuit me

terrifie quand donc finira la semaine

où suis-je donc où suis-je

acela care nu mai sunt

a plouat atât de mult     în mine      încât mă înec      o nedefinită întristare      mă invadează fără

să știu bine de ce

dezrădăcinat      deconstruit      dezarticulat        debusolat      dezmembrat          distrus

când deci se va termina săptămâna acest vers mă locuiește mă bântuie mă urmărește mă

terifiază când deci se va termina săptămâna

unde sunt eu deci unde sunt eu

je suis enfin devenu

peu    à     peu      renaissent      des émotions      et remontent      impalpables    je

deviens mon propre archéologue

où suis-je    qui     suis    –      je

am devenit în final

încet     încet       renasc       niște emoții      și urcă din nou      impalbabile      eu

devin propriu meu arheolog

unde sunt eu    cine    sunt    eu

celui que je ne suis plus

mes souvenirs       m’ont   quitté      impossible interaction

une émotion n’est rien    sans son souvenir

la peur      cette peur décomposition de l’âme       m’étreint

acela care nu mai sunt

amintirile mele     m-au părăsit      imposibilă interacțiune

o emoție nu este nimic     fără amintirea ei

frica       această frică descompunere a sufletului        mă îmbrățișează

Extras din « je suis enfin    devenu    celui   que je ne suis plus » (tr. fr. am   devenit    în final   acela  care nu mai sunt » de Patrick Modolo, tradus din limbra franceză de Andreea Bușe

PATRICK MODOLO

Patrick Modolo s-a născut în 1979, în inima oraşului Périgord din Sud-Vestul Franţei. După 18 ani petrecuţi la Périgueux, pleacă la Bordeaux ca să facă studiile de limbi moderne. Devine astfel profesor de litere pentru că îi plăcea să citească, dar mai ales, să scrie.

Apreciează Beat Generation și îndeosebi poezia lui Brautigan. Vede în Appolinaire, Baudelaire și mai ales în Jean de la Ville de Mirmont, maeștrii săi. În 2006, după trei ani petrecuți în Picardia, la Beauvais, obține un post la un colegiu lângă Bordeaux, în Lormont, acolo unde predă.

Începand cu anul 2022, publică texte poetice în revista numerică La Page blanche (www.lapageblanche.com) și contribuie la revista tipărită din numărul 60 (vară 2022). Alături de Pierre Lamarque, unul dintre cei trei fondatori ai revistei de la începutul anilor 2000, și alți poeți precum Matthieu Lorin și Air, participă la teoretizarea și difuzarea a ceea ce este pentru el, o formă poetică diferită: Transproza.

În egală măsură, din anul 2022, participă la academia Alphonse Allais (www.alphonseallais.fr) pentru care își redactează C.Q.F.D, articole de umor literar publicate în revista trimestrială a acesteia, Alphy.

Simplitatea este virtutea fundamentală a scrierilor sale poetice, chiar dacă, de altfel, adoră să se joace cu limba franceză.

Facebook Comments Box

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...