Joi, 26 mai 2022, am participat la vernisajul INNER THOUGHTS, al foarte tinerei artiste reșițene, Maia Truțulescu (n. 2010), fiica artistului și profesorului dr., Marian Truțulescu, la invitația acesteia.

Evenimentul a fost curatoriat de conf. univ. Gabriel Kelemen, (vicepreședinte UAP Timișoara), de la Catedra de Arte Plastice a UVT. S-a exprimat de asemenea în termeni elogioși despre vernisaj, doamna dr. Felicia Quint, președinte Lions Onix, a regiunii de Sud – Vest a țării, admiratoare și susținătoare declarată a creațiilor plastice a Maiei Truțulescu. La sfârșitul întâlnirii a luat cuvântul și protagonista, uimindu-ne prin limpezimea discursului din care reieșea asumarea ca artistă, la o vârstă atât de fragedă.

Surpriza a fost dublată de faptul că Maia, în tabloul intitulat Galben, (acril pe pânză, 100 x 100 cm), a inserat subliminal primele patru versuri din poezia mea, Chihlimbar, apărută în anul 2018, în publicația americană, New York Magazine. Iată, așadar, o neașteptată întrepătrundere, a două arte care pot comunica sinergic. Vă readuc în atenție versurile, iar, pentru comformitate, am inserat de asemenea în comunicat, fotografia tabloului:

totul este galben intens.|îi simt intensitatea până în unghii,|până-n nervii cranieni, până-n măduva oaselor.|îi simt intensitatea acut, săpându-mi tuneluri prin epidermă|–prin șerpii de lumină incandescentă ca sticla topită, a nervilor –||.

Profesorul Gabriel Kelemen, a opinat despre expoziția Maiei:

”Ce se poate spune despre tânăra Maia Truțulescu, este că o cunosc deja, să spunem așa, de trei ani, prin opera ei pe care am vernisat-o în nenumărate rânduri, și-n Caraș, și-n Timișoara, eu m-am intersectat cu ea acum trei ani, cum spuneam. De atunci am observat un anumit tip de schimbare, sensibilitatea ei este o forță care conduce acest duct, să spunem al muzelor care coboară, ca niște îngeri, ca niște fluturi, ca o ploaie de, să spunem, petale, flori, și, cu cât poate câtva penelul se descarcă în acest foarte interesant instrument mistic, da? din lemn și cozi de animal, și, împreună cu țărâna care rămâne în culoare, începe să se transforme în operă de artă, așa cum cum observa antevorbitoarea, simboluri, interpretări, lumi, care se construiesc: utopice|distopice. (…)

Cum a putut tânăra Maia să descarce aceste lumi în decădere, aceste schimbări dramatice și traumatizante, – cum spuneam? – se vede clar trecerea din social în identitar. Însăși numele acestei întâlniri este legat de acest »inner thought«. Mă întreabă soția mea, cum adică »inner thought«? (e profesoară de engleză, în fine) îi explică care-i treaba…

foarte interesantă întâlnirea cu portretele și autoportretele Maiei. În aripa cealaltă, (sunt de fapt două expoziții gemene), una este acolo, și cea care este aici. În fine, sesizezi undeva caroiajul ăsta de fizionomii, chipuri, și acolo vezi alegoriile. Aceste atracții pe care ea le-a arătat ca-ntr-o casetă, ca-ntr-un ierbar, ca-ntr-un muzeu – dacă vreți –, ea are alegoriile francezei, excursiilor, Natura, cu licheni, cu flori, are o foarte interesantă chemare spre matematică, poezie, literatură. Un om complex, avem de a face cu un suflet nativ de tip renascentist, – și n-o spun cu emfază, n-o spun ca s-o laud –, o spun pentru că trebuie să decriptăm acest tip de personalitate.

Maia este într-o fază foarte interesantă, pentru că prin ea trec aceste, să spunem, ”convulsii” ale socialului. Sunt distilate de sensibilitate, capacitate de redare, și le vedeți foarte interesant ecranizate. Foarte interesant, și cu asta o să închei, este că ea trece de la peisaj la exuberanța dripping-ului, adică a stropi cu culori, a te juca, a te bălăci haotic, sau poate mai puțin haotic cum o făcea Pollock, sau Romul Nuțiu, sau mulți, mulți alții, și ajunge de la această coagulare cromatică jucăușă, periculoasă, riscantă, haotică, la o construcție de sensuri și de emoții. Dacă Anca spunea foarte bine, și Kierkegaard spunea foarte bine, și Dante Alighieri, nu are o dimensiune ana-gogică, ea nu este artă. Să fie adevărat lucrul ăsta? În orice caz, în creațiile foarte interesante,  și jucăușe, tipice, complexe, în tatonare perpetuă, Maia caută, – și probabil că va găsi de multe ori –, cele mai interesante alocuțiuni ale infinitului, – set de ferestre pe care le are sufletul uman –.”

Doamna doctor Felicia Quint a opinat:

”Trebuie să vă spun că Maia nu avea decât cinci-șase ani, când a fost la noi, la un bal de caritate, a cântat Ave Maria, – Dacă nu știți, are și-o voce extraordinară –,și ne-a donat șase lucrări extraordinar de frumoase și de mari, care se găsesc, și împodobesc, casele noastre ale lion-iștilor. A dat aceste lucrări la bal (…)

Ne bucurăm tare mult că în fiecare an, vedem altă expoziție, vedem alte desene, vedem alte culori. Țin minte că la o expoziție, Dumnezeu să-l odihnească, Vlădulescu (Nicolai D. Vlădulescu, revoluționar, poet, și artist plastic din Reșița, decedat în anul 2018  n. m.), a spus că »Maia este unul dintre viitori pictori care folosesc cel mai mult culorile« dacă te uiți la albastru, merge spre deschis, dacă te uiți la roșu, la galben, oriunde te-ai uita, toate culorile degajă o energie pozitivă, o bucurie extraordinară. M-am gândit, și am întrebat părinții, nu acum, acum cinci ani, am întrebat: Maia știe să se joace? Și mi-au zis: »Da, se joacă și cu păpușile«, dar cred, – și sunt ferm convinsă de asta –, ea se joacă mai mult cu culorile. Deci, ea a învățat, iubește culorile, iubește pictura, și pur și simplu, din joacă, i-au ieșit foarte foarte multe tablouri; asta a fost la început; din joacă și din știință, pentru că acum este tot mai mare, și realizările se văd, o admirăm, o, ce să spun? Să mă opresc, că am vorbit foarte mult.(…) Maia a reprezentat cluburile din Reșița, la un concurs, Afișe pentru pace, care are loc deja de treizeci și patru de ani, și se desfășoară în America, și în fiecare an să dă o temă, și tema respectivă este realizată în fiecare club Lions, de copiii din clasele V-VIII. Anul acesta, lucrarea pe care Maia a înscris-o, a fost aleasă pe țară, ca primă lucrare, a fost trimisă la Illinois, în Statele Unite, și, din șase sute de mii de lucrări, din cincizeci și cinci de țări, Maia a luat locul I, vă rog să o aplaudați!”

A venit și rândul protagonistei, să se exprime despre expoziție:

”Bine ați venit în lumea mea, plină de culoare, emoții și gânduri!

În lucrările mele de pictură, ca și în scris de altfel, îmi aștern gândurile. Dacă am o bucurie o pictez, dacă am o dilemă, fac același lucru, o pictez, dacă îmi plac anumite culori sau nuanțe încerc să le surprind pe pânză.

Lucrările mele sunt stări, sunt percepții ale realității, dar nu numai. Eu ofer privitorilor puțin din frumusețile sau metaforele pe care le descopăr peste tot în jurul meu. În fiecare lucrare am interpretat o scenă, un peisaj, sau pur și simplu am imaginat lumi.

E așa plăcut când descopăr câte un lucru nou, o nuanță nouă, o posibilă trimitere spre concepte noi. De-a lungul timpului am pictat bucuria sau starea de fapt a copilăriei, a jocului prin pictură, a experimentării unor expresii artistice care cred că mi se potrivesc. Dar fiindcă am început să văd lumea mult mai clar, adică văd în jurul meu și aspecte mai puțin plăcute ale vieții, am introdus în lucrările mai recente și câteva note care sunt acele reflexii ale realității de zi cu zi. Mă bucur de tot ce e în jurul meu și în continuare o să caut frumuseți nebănuite, pe care o să încerc să le aștern pe pânză sau pe hârtie ori de câte ori simt să fac acest lucru.

În încheiere vreau să vă mulțumesc mult pentru că sunteți alături de mine în această seară.”

CV artistic Maia Truțulescu

– Selectiv –

Expoziții personale

2020 – Muzeul Banatului Montan, expoziția ”Inner Thoughts”

2021 -Expoziție personală virtuală pe pagina Guvernului României – Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

2020 – Galeria ”Pygmalion” Timișoara -Casa Artelor,

2019 – Biblioteca Națională a României, sala de expoziții Pergament, București

2017 – Casa Artelor – Cafeneaua Culturală KLAPKA (Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş) din

           Timişoara- expoziția personală de pictură ”Simfonia Culorilor”

2017 – Galeria Lyceum a Liceului de Arte ”Sabin Păuța” Reșița -expoziția ”Orizonturi Cromatice”

2015 – Muzeul Banatului Montan Reșița.

Premii

2022 – Premiul de merit în Oak Brook, Ilinois, SUA la concursul Peace Poster Contest, faza internațională,  organizat de Lions Club Internațional. (600.000 participați  din 55 de țări)

2022 – Marele Premiu la faza națională a concursului Peace Poster Contest, organizat de Lions Club Internațional

2022 – Laureat al Concursului ”Odiseea tânărului artist” , organizat de  Asociația Culturală ”Odiseea” București și Art Safari

2021 – Premiul I la Concursul de pictură „Omagiu Ștefan Luchian”, concurs adresat liceelor de artă din România

2021 – Premiul  III  la Concursul internațional de arte plastice ”Citadela Artelor”, concurs organizat de Muzeul Național Peleș  în parteneriat cu Asociația Pro Valores, București

• Certificat de apreciere –  Atlanta, SUA, concursul “Picasso Art Contest”- 1700 participanți din 40 de țări

2020 – Laureat al Concursului ”Odiseea tânărului artist” , organizat de  Asociația Culturală ”Odiseea” București și Art Safari

2020 – Premiul  III  la Concursul internațional de arte plastice “Martha Bibescu” (cea mai mică dintre laureați) concurs organizat de Asociația Pro Valores, în parteneriat cu Centrul Cultural Palatele Brâncovenești București

2020 – Laureat al concursului de arte plastice, organizat de către Asociația Culturală Artar

2018 – ”MOTHER EARTH” Lucrare ce face parte din artoteca, «Memorii pentru viitor» a Centrului 

pentru  UNESCO- Louis François din Troyes, Franța

2018 –  Lucrarea ”Visul României Mari” aflată in patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române  

din București (Deoarece stra-strabunicul meu a fost unul dintre cei 1228 de delegați care au votat Unirea Transilvaniei cu România  în 1918, am  dorit  să realizez o lucrare prin care să aduc un omagiu înaintasului meu si celor 100 de ani de România. Lucrarea se afla la loc de cinste, în Muzeul Național al Literaturii Române din București)

2016 – ORDINUL Salonului de Pictură „Arte Mici”-au fost înscrise în concurs peste o mie de lucrări a

         518 artisti din : America, Germania, Austria, Australia, Spania, Portugalia, Suedia si România

• PREMIUL SPECIAL ”SIMFONIA CULORILOR” la Salonul de Pictură „Arte Mici” unde s-au înscris
• 480 de concurenţi din mai multe țări.

Lucrări în colecţii particulare din ţară şi străinătate (S.U.A. Anglia, Franța și Germania) dar și în colecții publice.

Referințe critice:

„Tânăra Maia Truțulescu este un prilej de maximă bucurie, nu vreau să zic lucruri mari dar este din punctul meu de vedere un miracol. Ce m-a bucurat când am întâlnit opera Maiei Truțulescu, a fost, în primul rând, inocența și seninătatea. Ea nu alunecă,  după cum se vede, în derizoriu, nu pică în kitsch, nu alunecă în arta naivă. Ea nu este nici mare, nici mică. Este serioasă, asta mi s-a părut foarte interesant la ea, e ludică, senină. Ea-și oferă sufletul pe tavă, pe simeza asta atât de interesantă. Se simte că lucrează cu sufletul! Are un entuziasm aici, pe care mi-e greu să-l reconstitui, dar siguramente îl are prin carisma divină….”

                                                                                     critic de artă, conf. univ. dr. Gabriel Kelemen

”Zborul fanteziei, aripile culorii. Şi fascinația unui ochi de copil care trăiește prin artă. Pictează. Nu se joacă. A văzut, a învățat, a inventat tehnici și în euforia jocului, iată mici capodopere… E un caz particular de a face artă majoră, căci, atentă la modul în care se pictează, reușește performanțe demne de artiști maturi. Puritatea gândului de copil, lipsa de prejudecăți, de idei de-a gata, a creat această descărcare magică de frumos în artă.”

                                                                                                      prof. dr. Călin Chincea, critic de artă

”Maia stăpânește spațiul ca nimeni altcineva, dar ca un copil, nu lasă nimic nefolosit. Culmea, însă, este că o face cu maturitate, asta în afară de faptul că are un fantastic simț al culorii. Fiecare spațiu al ei are o dominantă de culoare, dar în jur vezi toate armonicele, exact ca în muzică, ca în bătaia de clopot unde, după ce principalul sunet a dispărut, plutesc în aer armonicele lui. Este un copil mai mult decât dotat, un talent în plină floare. Totul este să nu intre pe niște strâmtori de concept în viitor. I-ar ucide zborul, i-ar tăia aripile, i-ar frâna personalitatea care acum înflorește. Pornind de la fluturii ei din 2015 până la ultimele lucrări, care frizează zona abstractului, a nonconvenționalului, e mai mult decât se poate cere unui copil“

                                                                                                                criticul de artă, Adrian Stepan

Credit foto: Mihaela Truțulescu și subsemnatul.

A consemnat pentru Revista Psyche, scriitorul RAUL BRIBETE