Ana-Maria Vințan debutează la editura Cartea Românească cu volumul Orașul albastru. Ca întindere, cartea se situează la limită având mai puțin de 45 de pagini. Pentru a compensa acest lucru, poeta propune câteva texte nu foarte întinse, dar destul de concentrate, care echilibrează balanța.
Încă de la primul poem mi-am spus că am de-a face cu o poezie abruptă, încărcată de melancolie și angoasă. Ideea mi-a fost confirmată peste numai câteva pagini:
„Ninge, totul cade.” (Alunecare, p.6), „mi-e dor de filme vechi, de culori șterse” (Cinematograf, p. 8)
și
„Dimineți umede prin care moartea, nebună,,/ cutreieră arsă de soare și de vânturi pe caldarâmuri abrupte,” (Constanța, p. 9).
Planul temporal al poeziei este îndreptat, eminamente, spre trecut. Motivul amintirii apare de 7 ori în textele poetei: pentru aceasta, poemul Copilărie ar fi citabil în întregime. Mă rezum numai la câteva frânturi de versuri:
„Mi-am îngropat copilăria pe-o stradă lungă în drum spre mare. […] și o casă în care siluetele lungi și triste/ ale celor ce nu pot muri/ colindă blând prin amintirile mele.” (Copilărie, p. 11).
Celelalte apariții: „Stau într-o amintire cu toate furiile mele.” (Furie, p. 15), „amintirea mării va fi doar gust de sare și albastru” (Viața de apoi, p. 16), un înger „fără amintiri” (Urme, p. 17), o îmbrățișare „ca o amintire străină” (Goliciune, p. 25), „ascultă ce am de zis, acum, înainte de a-mi pierde amintirea” (Primăvară, p. 26) și (moartea) „să-mi lase curate doar oasele, amintirile și durerea nopților lungi” (Blestem, p. 28). Întrucât ne putem aminti numai trecutul, acest motiv realizează legăturile profunde ale volumului. Pe axa amintirii se leagă mai multe perechi: moarte-viață, alb-negru, dimineață-noapte, urât-frumos, început-sfârșit, limitat-nesfârșit, stare de veghe-somn și așa mai departe. Aceste atrageri ale opuselor dau un sentiment angoasant.
Un alt motiv care apare des este cel al morții, care amplifică sentimentul general al volumului. Poeta tratează subiectul morții în două moduri diametral opuse: o dată, moartea este omniprezentă și, a doua oară, când moartea nu există: „În fiecare dimineață pornesc din somn spre altă moarte.” (Coșmar, p. 12), „i-am spus morții că o voi lăsa să mă învelească blând,” (Blestem, p. 28) și „că nu există moarte, ci doar nisip și apă sărată” (Orașul albastru, p. 21), „va începe războiul în care nu mai există moarte” (Blestem, p.28), „iată, nu există moarte” (Călătorie, p. 41).
Poate ca un mecanism de apărare, motivul visului apare în 7 dintre cele 38 de poeme. Să nu uităm că visul urmărește îndeplinirea unei dorințe (Freud). Visele poetei sunt atât pozitive, cât și negative:
„E un vis în care țipă” (Peisaj, p. 10), „Tu ești din visul meu, cel care nu se mai sfârșește/ în care mă ucizi și mă îngropi adânc”, „când mă ucide iarăși visul” (Fantasme, p.18) etc.
Volumul de debut al poetei Ana-Maria Vințan pare promițător. La sfârșitul lecturii îmi vine în minte o replică a lui Dem Rădulescu dintr-o scenetă cu Jean Constantin: „Îmi vine să mă înec în butoiul cu melancolii.”
Cosmin Andrei Tudor – scriitor, bibliotecar, doctorand
A absolvit Facultatea de Chimie a Universității din București, specializarea Biochimie tehnologică. Are, la aceeași facultate, un masterat de Chimia medicamentelor și produselor cosmetice. În prezent este student doctorand în cadrul Școlii Doctorale din cadrul aceleiași facultăți. A profesat pe postul de chimist-analist în industria farmaceutică, departamentul cercetare-dezvoltare, iar în prezent este profesor.
Volume. Poezie: Ochilor verzi, editura Cartea Românească (2019), Ludi, Neuma (2021), Jurnal poetic, Neuma (2023). Teatru: Teatru: Ultimul viorist, Statuile, Răsăritul și apusul unui nebun, Berg (2020). Proză: Balerina, editura Neuma (2021).
A publicat în mai multe reviste din țară: România literară, Neuma, Ramuri, Acolada, Expres cultural, Caiete silvane, Litere, etc. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București – Poezie, din 2020.
Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Cartea de debut (Ochilor verzi) pe anul 2019, Premiul Special la Turnirul de Poezie „Cununa de lauri de la Muntele Athos”, Premiul Scriitorul lunii septembrie 2022 (la Gala Scriitorul anului), Premiul II Secțiunea consacrați – proză la Festivalul-Concurs național de literatură „Alexandru Macedonski” 2022.
