Cu câteva zile în urmă, îmi propusesem să adaug pe lista de lectură o carte din sfera dezvoltării personale. Mărturisesc că luasem această decizie în speranța că o astfel de lectură mi-ar putea fi de folos în lărgirea orizontului de cunoaștere în plan profesional, dar, totodată, îmi era dezagreabil gândul de a citi o carte de tip rețetar din categoria cum să îți crești stima de sine, cum să înveți să spui nu, cum să fi fericit în cinci pași etc. Accesând aplicația Voxa și nereușind să mă opresc asupra unui titlu, o carte mi-a atras, totuși, atenția „Poate ar fi bine să discuți cu cineva” de Lori Gottlieb, carte apărută la editura Litera (2019).

Am început lectura fără multe așteptări, iar ceea ce m-a frapat a fost autenticitatea și stilul accesibil, marcat pe alocuri de umor, ce caracterizează scriitura autoarei.

Lori Gottlieb, psiholog și psihoterapeut, îl invită pe cititor în cabinetul de psihoterapie oferindu-i prilejul de a urmării dinamica unui demers terapeutic dintr-o dublă perspectivă, cea a specialistului și cea a clientului. Cartea urmărește, în paralel, trei planuri narative.

Primul vizează activitatea profesională a autoarei, oferindu-i cititorului posibilitatea de a-i cunoaște pe unii dintre clienții cu care aceasta lucrează: John, realizatorul tv care este „înconjurat de idioți” și care, acaparat de munca lui, caută să înțeleagă ce anume nu funcționează în relația cu soția sa. Julie, tânăra profesoară, proaspăt căsătorită, care trăiește cu un cancer aflat în fază terminală. Rita, o doamnă care se apropie de 70 de ani și care, dacă nu va găsi până la următoarea aniversare o modalitate de a avea o viață împlinită, se va sinucide.

Al doilea plan narativ este construit într-un registru confesiv, făcându-i cunoscut cititprului un moment dificil din viața autoarei. Este vorba despre o despărțire prin care aceasta trece și demersurile pe care le întreprinde pentru a-și reface viața – demersuri care o aduc în punctul de a apela la sprijinul unui psihoterapeut.

Al treilea palier narativ este unul memorialistic, care prezintă traseul personal și profesional al autoarei, cu bucuriile și frământările sale, cu momentele de cotitură care au purtat-o pe Lori Gottlieb de pe băncile facultății de litere pe platourile de la Hollywood, apoi în activitatea jurnalistică, pentru a ajunge să studieze medicina și, finalmente, găsindu-și împlinirea profesională în rolul de psihoterapeut.

Așa cum spuneam, cele trei planuri narative se derulează în paralel. Astfel, pe când este alături de clienții ei, însoțindu-i în momentele dureroase pe care le traversează, autoarea parcurge propriul drum terapeutic. Această alăturare demontează mitul conform căruia un psihoterapeut ar fi deținătorul tuturor răspunsurilor și ar fi imun la greutățile pe care majoritatea oamenilor le au de traversat. Putem vedea momentele de incertitudine, chiar de exasperare pe care inclusiv un psihoterapeut le are de gestionat, cum se străduiește să facă, prin autoanaliză, prin intervizarea cu alți colegi de profesie, în cadrul unor grupuri dedicate.

Pe de altă parte, cartea îl pune pe cititor în fața unor teme de reflecție care sunt oricând actuale.

• Ce ne împiedică să ne exprimăm trăirile cele mai profunde și să construim legături autentice cu cei pe care îi iubim?
• Care sunt lucrurile care contează atunci când știm că timpul pe care îl avem este limitat și când trăim în perspectiva mai apropiată sau mai îndepărtată a sfârșitului?
• Ce mai poate fi recuperat atunci când majoritatea semnelor par să indice spre o viață ratată?

Cartea nu promite răspunsuri universale la aceste întrebări, dar le analizează, în contextul dialogurilor dintre Lori Gottlieb și clienții săi și ne oferă prilejul de a ne apropia de aceste teme și de a extrage, poate, o concluzie proprie sau un gând de folos.

Pe lângă cele deja amintite, aș mai face referire la stilul în care este scrisă cartea, sub forma unei narațiuni dinamice, marcate de elemente de umor fin, oferindu-ne o experiență de lectură care se anunță a fi plăcută și captivantă.

BOGDAN SUCIU

Licențiat în psihologie al Universității Transilvania din Brașov și absolvent al programului masteral Psihologie Clinică, Consiliere psihologică și Psihoterapie.

Membru activ în cadrul asociației „Bastonul Alb” din Brașov, organizație care activează în sprijinul persoanelor nevăzătoare.

„Alături de colegii mei din asociație, lucrăm la realizarea unor activități incluzive, care vizează îmbunătățirea calității vieții persoanelor nevăzătoare, precum și creșterea gradului de conștientizare a publicului larg cu privire la experiențele și nevoile specifice acestora.”