CE ESTE TRANSPROZA?
Este vorba de a descoperi, redescoperi mai degrabă (cf le n° LPB 60 de l’’été 2022) un tip de dispoziție modernă și estetică care permite sesizarea sensului unui text dintr-o aruncătură de privire. Transproza presupune:
- respirația textului printr-o spațiere dozată între cuvinte în locul unei punctuații;
2) uitarea esteticii vechi și puțin practicată a versurilor suprapuse, instaurând, în locul acestui
sistem politic la fel de estetic ca eșalonat vertical, o lectură orizontală, fluidă cu un spațiu echilibrat între versuri. Transproza pune în relief ritmul poemelor. Transproza insuflă o nouă energie poeziei.
Transproza este un element al poeziei. Cuvântul Transproză este un cuvânt util pentru a defini faptul că Transproza este o traducere.
Suprimarea semnelor de punctuație : este un joc propriu Transprozei de a înlocui aceste semne prin spații pentru a sugera momentele de respirație.
Abolirea majestății majusculelor.
Suprimarea și abolirea, cu toate acestea însă, nu total. Proza clasică și Transproza pot să se unească. Versificarea clasică și Transproza pot să se unească. Este mult mai ușor să citești rânduri aerate și orizontale, în timp ce lectura verticală a versurilor frânează lectura și înțelegerea imediată a textului și diminuează la fel de mult plăcerea de lectură. Transproza nu corespunde unelor poeme, pentru un motiv sau altul, dar transproza merită să fie cunoscută, Transproza este o apartiție modernă a textului pe pagină, ea este un drum de la cuvânt la apa din ulcior, din ulcior în pahar, de la mână la ochi, de la apă la gura.
Pierre Lamarque
Teoretizată de unul dintre fondatorii revistei La Page Blanche (lapageblanche.com) pentru a răspunde unei constrângeri de întindere în sânul revistei, transproza este o traducere spațială a poemului, ce răspunde unei apariții în creștere a poemelor în proză decupate în versuri. Este vorba în primul rând de a aboli întoarcerea la linia sistematică și a insera spațiul între versurile originale cu scopul de a garanta unitatea de enunțare a versului transprozat astfel format. Înainte de a fi riguros identificată și definită, transproza și-a făcut apariția în diverse experimente poetice pe parcursul secolului al XX-lea : ea poate așadar să fie utilizată și gândită începând cu crearea poemului.
În funcția sa de traducere, sensibilitatea traducătorului joacă un rol deloc neglijabil în reușita procedeului, pentru a ști unde revenirea la linie se impune și a nu trăda pulsația poemului original spre exemplu. După modul în care ea este utilizată și ameliorată (dimensiunea spațiilor, saltul de linie, alegerea punctuației), transproza se emancipează de constrângere ei primă (locul) pentru a se impune ca un procedeu stilistic ce permite ameliorarea coerenței poetice a unui text.
Air
Transproza: o nouă modalitatea de a gândi textul poetic?
“ Nu vă simțiți obligați să inventați o formă nouă.
Formele noi sunt rare. Una pe secol, este deja bine.
Și nu sunt neapărat cei mai mari poeți care sunt la origine ei.”
Michel Houellbecq, în Rămâi în viață și alte texte[1]
Cuvântul “Transproză” vede lumina zilei în iunie 2022, dar teoria exista deja de mai mulți ani, fără a avea un nume. Vorbim aici de un cuvânt telescopat, care comprimă “transpunerea” și “proza”. Am putea astfel să definim Transproza într-o primă instanța ca arta de a transpune versuri „în cascadă” – să înțelegem asta prin spațializare descendentă pe pagina poetică, și versuri rimate sau libere – în proză.
Transproza se înțelege întâi de toate ca o linie principală. Linie principală cu spațiere. Și spațieri. Nomenclatura va privilegia patru sau cinci spațieri între fiecare „vers” transprozat.
Fiindcă Transproza implică “redispoziție” într-un prim timp. Redispoziție și aerare. Poemele “narative” se încadrează aici în mod particular. Versurile poetului bordelez al secolului al XIX-lea Jean de La Ville de Mimont, foarte baudelairian, câștigă de exemplu în a fi transprozate. Așa cum mărturisește prima strofă preliminară a poemului din unicul său volum, „Orizontul hiemeric”: „Sunt născut într-un port.”
În vers așa cum este scrie în original:
„Sunt născut într-un port și din copilăria mea,
Am văzut trecând pe aici țări destul de diverse.
Atent la briză și mereu în plecare,
Inima mea nu a luat niciodată drumul mării.”
În Transproză “simplu”:
“ Sunt născut într-un port și din copilăria mea, am văzut trecând pe aici țări
destul de diverse. Atent la briză și mereu în plecare, inima mea nu a luat niciodată
drumul mării.”
În Transproză cu spațiere, suprimarea majusculelor și a punctuației:
“ sunt născut într-un port și din copilăria mea am văzut trecând pe aici țări
destul de diverse atent la briză și mereu în plecare inima mea nu a luat niciodată
drumul mării.”
În cea de-a treia și ultimă propunere, aerarea invită cu sine nebulozitățile.
Cu acest scop, să admitem în orice caz că unele texte vor rămâne ermetice Transprozei, ducând chiar la o pierdere de semnificație. Astfel, pentru un poem ca și Cavicol, extras din volumul Parietal care pune în ordine dispoziția în versuri ca o coborâre htoniană în profunzimea pământului, veritabilă anafază poetică, Transproza ar înlătura profunzimea câmpului textului poetic. ȘI plecând de la cercetare poetică. Din estetica ei însăși.
Cavicole
“Precum
Excavația
Timpului
Începând cu o
Grosime
Temporală
În profunzimea
Pământului
Precum
Puțin
Timp
Pierdut
Uitat
Captiv
Aici”
Cavicole
(versiunea transprozată)
“ precum excavația timpului
începând cu o grosime temporală în profunzimea pământului
precum puțin timp pierdut uitat captiv
aici”
Dar un text poetic poate să fie gândit și scris direct în Transproză. Ar fi cazul a ceea ce numim “Transproză directă”. Această formă poetică se întemeiază așadar pe “secvențiere”, să se știe spațiere care creează unitatea sensului fiecărei „secvențe”, o secvență fiind atunci entitate textuală înțeleasă între două spații. Astfel, puțin în stilul versului liber, poetul va putea să se joace pe sintagme. Dar cu posibilitatea de a disocia unitățile legate din punct de vedere sintactic. Sau să apropie altele; ceea ce sintaxa nu permite.
Marele interes al Transprozei directe rămâne cu toate aceste expunerea ritmului temerar, și al repetiției. Să luăm alt exemplu acest extras din am devenit în final acela care nu mai sunt:
“ să nu te scufunzi să nu te scufunzi să nu te scufunzi”
Triplă repetiție, dar pe trei ritmuri vizuale diferite. Ca și când efortul poetului ar putea să reziste obscurității, la această forță care îl trage în jos și se intensifică cu fiecare secvență, pentru a se disloca în ultimele trei.
Efect pe care proza nu l-ar putea reda la fel de intens: „să nu te scufunzi, să nu te scufunzi, să nu te scufunzi…”. Nici măcar versurile libere:
“Să nu te scufunzi
Să nu te
Scufunzi
Să
Nu
Te
Scufunzi”
În concluzie, este posibil să te joci cu hibridarea textului poetic, ajustat în Transproză directă, inserând acolo versuri în cascadă. Unul dintre primii care a experimentat asta rămâne poetul revistei La page blanche, Air:
„[…]
Este timpul
Este timpul de a spune
Este timpul de a-și spune
Adevărul în față
de a vedea realitatea această realitate realitatea noastră aceea pe care am ales-o aceea
pe care copiii noștri o vor suferi”
Patrick Modolo
celui que je ne suis plus
il a tant plu en moi que je m’y noie un indicible chagrin m’envahit sans
que je ne sache bien pourquoi
déraciné déconstruit désarticulé déboussolé démembré détruit
quand donc finira la semaine ce vers m’habite me hante me poursuit me
terrifie quand donc finira la semaine
où suis-je donc où suis-je
acela care nu mai sunt
a plouat atât de mult în mine încât mă înec o nedefinită întristare mă invadează fără
să știu bine de ce
dezrădăcinat deconstruit dezarticulat debusolat dezmembrat distrus
când deci se va termina săptămâna acest vers mă locuiește mă bântuie mă urmărește mă
terifiază când deci se va termina săptămâna
unde sunt eu deci unde sunt eu
je suis enfin devenu
peu à peu renaissent des émotions et remontent impalpables je
deviens mon propre archéologue
où suis-je qui suis – je
am devenit în final
încet încet renasc niște emoții și urcă din nou impalbabile eu
devin propriu meu arheolog
unde sunt eu cine sunt eu
celui que je ne suis plus
mes souvenirs m’ont quitté impossible interaction
une émotion n’est rien sans son souvenir
la peur cette peur décomposition de l’âme m’étreint
acela care nu mai sunt
amintirile mele m-au părăsit imposibilă interacțiune
o emoție nu este nimic fără amintirea ei
frica această frică descompunere a sufletului mă îmbrățișează
Extras din « je suis enfin devenu celui que je ne suis plus » (tr. fr. am devenit în final acela care nu mai sunt » de Patrick Modolo, tradus din limbra franceză de Andreea Bușe
[1] Michel Houellebecq, tr.ro Să rămâi în viață și alte texte (Rester vivant et autres textes, editura Librio, reeditare ianuarie 2022, pagina. 15).
je suis très satisfait de la traduction d’Andreea Buse.