painted industrial tunnel in contrast
1 11 minute 9 luni

CE ESTE TRANSPROZA?

 Este vorba de a descoperi, redescoperi mai degrabă (cf le n° LPB 60 de l’’été 2022) un tip de dispoziție modernă și estetică care permite sesizarea sensului unui text dintr-o aruncătură de privire. Transproza presupune:

  1. respirația  textului  printr-o spațiere dozată  între cuvinte în locul unei punctuații;

2) uitarea esteticii vechi și puțin practicată a versurilor suprapuse, instaurând, în locul acestui

sistem politic la fel de estetic ca eșalonat vertical, o lectură orizontală, fluidă cu un spațiu echilibrat între versuri. Transproza pune în relief ritmul poemelor. Transproza insuflă o nouă energie poeziei.

Transproza este un element al poeziei. Cuvântul Transproză este un cuvânt util pentru a defini faptul că Transproza este o traducere.

Suprimarea semnelor de punctuație : este un joc propriu Transprozei  de a înlocui aceste semne prin spații pentru a sugera momentele de respirație.

Abolirea majestății majusculelor.

 Suprimarea și abolirea, cu toate acestea însă, nu total. Proza clasică și Transproza pot să se unească. Versificarea clasică și Transproza pot să se unească. Este mult mai ușor să citești rânduri aerate și orizontale, în timp ce lectura verticală a versurilor frânează lectura   și înțelegerea imediată a textului și diminuează la fel de mult plăcerea de lectură. Transproza nu corespunde unelor poeme, pentru un motiv sau altul, dar transproza merită să fie cunoscută, Transproza este o apartiție modernă a textului pe pagină, ea este un drum de la cuvânt la apa din ulcior, din ulcior în pahar, de la mână la ochi,  de la apă la gura.

Pierre Lamarque

Teoretizată de unul dintre fondatorii revistei La Page Blanche (lapageblanche.com) pentru a răspunde unei constrângeri de întindere în sânul revistei, transproza este o traducere spațială a poemului, ce răspunde unei apariții în creștere a poemelor în proză decupate în versuri. Este vorba în primul rând de a aboli întoarcerea la linia sistematică și a insera spațiul între versurile originale cu scopul de a garanta unitatea de enunțare a versului transprozat astfel format. Înainte de a fi riguros identificată și definită, transproza și-a făcut apariția în diverse experimente poetice pe parcursul secolului al XX-lea : ea poate așadar să fie utilizată și gândită începând cu crearea poemului.

În funcția sa de traducere, sensibilitatea traducătorului joacă un rol deloc neglijabil în reușita procedeului, pentru a ști unde revenirea la linie se impune și a nu trăda pulsația poemului original spre exemplu. După modul în care ea este utilizată și ameliorată (dimensiunea spațiilor, saltul de linie, alegerea punctuației), transproza se emancipează de constrângere ei primă (locul) pentru a se impune ca un procedeu stilistic ce permite ameliorarea coerenței poetice a unui text.

Air

Transproza: o nouă modalitatea de a gândi textul poetic?

 “ Nu vă simțiți obligați să inventați o formă nouă.

Formele noi sunt rare. Una pe secol, este deja bine.

Și nu sunt neapărat cei mai mari poeți care sunt la origine ei.”

Michel Houellbecq, în Rămâi în viață și alte texte[1]

white paper rolls on white table
Photo by Rodion Kutsaiev on Pexels.com

Cuvântul  “Transproză” vede lumina zilei în iunie 2022, dar teoria exista deja de mai mulți ani, fără a avea un nume. Vorbim aici de un cuvânt telescopat, care comprimă “transpunerea” și “proza”. Am putea astfel să definim Transproza într-o primă instanța ca arta de a transpune versuri „în cascadă” – să înțelegem asta prin spațializare descendentă pe pagina poetică, și versuri rimate sau libere – în proză.

Transproza se înțelege întâi de toate ca o linie principală. Linie principală cu spațiere. Și spațieri. Nomenclatura va privilegia patru sau cinci spațieri între fiecare „vers” transprozat.

Fiindcă Transproza implică “redispoziție” într-un prim timp. Redispoziție și aerare. Poemele “narative” se încadrează aici în mod particular. Versurile poetului bordelez al secolului al XIX-lea Jean de La Ville de Mimont, foarte baudelairian, câștigă de exemplu în a fi transprozate. Așa cum mărturisește prima strofă preliminară a poemului din unicul său volum, „Orizontul hiemeric”: „Sunt născut într-un port.”

În vers așa cum este scrie în original:

„Sunt născut într-un port și din copilăria mea,

 Am văzut trecând pe aici țări destul de diverse.

Atent la briză și mereu în plecare,

Inima mea nu a luat niciodată drumul mării.”

În Transproză “simplu”:

“ Sunt născut într-un port și din copilăria mea,  am văzut trecând pe aici țări

destul de diverse. Atent la briză și mereu în plecare, inima mea nu a luat niciodată

 drumul mării.”

În Transproză cu spațiere, suprimarea majusculelor și a punctuației:

“ sunt născut într-un port și din copilăria mea    am văzut trecând pe aici țări

destul de diverse    atent la briză și mereu în plecare    inima mea nu a luat niciodată

drumul mării.”

În cea de-a treia și ultimă propunere, aerarea invită cu sine nebulozitățile.

Cu acest scop, să admitem în orice caz că unele texte vor rămâne ermetice Transprozei, ducând chiar la o pierdere de semnificație. Astfel, pentru un poem ca și Cavicol, extras din volumul Parietal care pune în ordine dispoziția în versuri ca o coborâre htoniană în profunzimea pământului,  veritabilă anafază poetică, Transproza ar înlătura profunzimea câmpului textului poetic. ȘI plecând de la cercetare poetică. Din estetica ei însăși.   

Cavicole

“Precum

Excavația

Timpului

Începând cu o

Grosime

Temporală

În  profunzimea

Pământului

Precum

Puțin

Timp

Pierdut

Uitat

Captiv

Aici”

Cavicole

(versiunea transprozată)

“ precum     excavația     timpului

  începând cu o     grosime temporală     în  profunzimea          pământului

  precum     puțin      timp     pierdut    uitat    captiv

  aici”

photo of golden cogwheel on black background
Photo by Miguel Á. Padriñán on Pexels.com

   Dar un text poetic poate să fie gândit și scris direct în Transproză. Ar fi cazul a ceea ce numim “Transproză directă”. Această formă poetică se întemeiază așadar pe “secvențiere”, să se știe spațiere care creează unitatea sensului fiecărei „secvențe”, o secvență fiind atunci entitate textuală înțeleasă între două spații. Astfel, puțin în stilul versului liber, poetul va putea să se joace pe sintagme. Dar cu posibilitatea de a disocia unitățile legate din punct de vedere sintactic. Sau să apropie altele; ceea ce sintaxa nu permite.

               Marele interes al Transprozei directe rămâne cu toate aceste expunerea ritmului temerar, și al repetiției. Să luăm alt exemplu acest extras din am devenit   în final   acela   care nu mai    sunt:

“ să nu te scufunzi    să nu   te scufunzi     să    nu    te     scufunzi”

     Triplă repetiție, dar pe trei ritmuri vizuale diferite. Ca și când efortul poetului ar putea să reziste obscurității, la această forță care îl trage în jos și se intensifică cu fiecare secvență, pentru a se disloca în ultimele trei.

Efect pe care proza nu l-ar putea reda la fel de intens: „să nu te scufunzi, să nu te scufunzi, să nu te scufunzi…”. Nici măcar versurile libere:

“Să nu te scufunzi

  Să nu te

 Scufunzi

 Să

 Nu

 Te

 Scufunzi”

În concluzie, este posibil să te joci cu hibridarea textului poetic, ajustat în Transproză directă, inserând acolo versuri în cascadă. Unul dintre primii care a experimentat asta rămâne poetul revistei La page blanche, Air: 

„[…]

Este timpul

Este timpul de a spune

Este timpul de a-și spune

Adevărul în față

de a vedea    realitatea    această realitate    realitatea noastră    aceea pe care am ales-o   aceea

 pe care copiii noștri    o vor suferi”

long exposure photography white dome building interior
Photo by gdtography on Pexels.com

            Patrick Modolo

celui que je ne suis plus

il a tant plu    en moi      que je m’y noie     un indicible chagrin      m’envahit sans

que je ne sache bien pourquoi

déraciné     déconstruit       désarticulé      déboussolé      démembré     détruit

quand donc finira la semaine ce vers m’habite me hante me poursuit me

terrifie quand donc finira la semaine

où suis-je donc où suis-je

acela care nu mai sunt

a plouat atât de mult     în mine      încât mă înec      o nedefinită întristare      mă invadează fără

să știu bine de ce

dezrădăcinat      deconstruit      dezarticulat        debusolat      dezmembrat          distrus

când deci se va termina săptămâna acest vers mă locuiește mă bântuie mă urmărește mă

terifiază când deci se va termina săptămâna

unde sunt eu deci unde sunt eu

je suis enfin devenu

peu    à     peu      renaissent      des émotions      et remontent      impalpables    je

deviens mon propre archéologue

où suis-je    qui     suis    –      je

am devenit în final

încet     încet       renasc       niște emoții      și urcă din nou      impalbabile      eu

devin propriu meu arheolog

unde sunt eu    cine    sunt    eu

celui que je ne suis plus

mes souvenirs       m’ont   quitté      impossible interaction

une émotion n’est rien    sans son souvenir

la peur      cette peur décomposition de l’âme       m’étreint

acela care nu mai sunt

amintirile mele     m-au părăsit      imposibilă interacțiune

o emoție nu este nimic     fără amintirea ei

frica       această frică descompunere a sufletului        mă îmbrățișează

Extras din « je suis enfin    devenu    celui   que je ne suis plus » (tr. fr. am   devenit    în final   acela  care nu mai sunt » de Patrick Modolo, tradus din limbra franceză de Andreea Bușe


[1] Michel Houellebecq, tr.ro Să rămâi în viață și alte texte (Rester vivant et autres textes, editura Librio, reeditare ianuarie 2022, pagina. 15).

Facebook Comments Box

Un comentariu la „TRANSPROZA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...