Regina mea cu mâini de plumb

Mereu mi te adresezi doar cu

"Regina mea"

Suntem de atât de mulți ani împreună

Încât nici nu mai fac față să mi-i amintesc


Iar tu încă nu te poți descotorosi

De bunul simț exagerat

De când te rog să ne tutuim

Dar tu refuzi implacabil


Mă lași de fiecare dată fără drept de apel

Și mă scurg neputincioasă în fața ta


Nu mai pot să te aud spunându-mi zilnic

"Bună ziua! Ce mai faceți? Cum sunteți?"

Nu mai pot să simt această barieră

Din ce în ce mai imensă între noi


Simt cum mă înțeapă în coaste

Care curând se vor rupe rând pe

rând

Inclusiv coasta primită de la tine


Coasta din care m-ai zidit

Atât de stângaci și cu atât de multe imperfecțiuni

Încât tu ești singurul care mă vede perfectă

Sprâncenele imperfecte

Unghiile prea mici și deloc feminine

Mâinile masculine

Ochii neproporționali

Gura prea mică

Și buzele subțiri

Fața de copil

Și mintea de adult

Inima plină de durere și greutăți

Cicatricile de pe mână

Pe care le am de la 7 ani

Și ele prea mici ca să afle cineva de traumele mele


Atât de multe imperfecțiuni

Pe care doar tu le iubești infinit

Pe fiecare în parte


Și totuși

Într-o dimineață m-am trezit

Simțindu-mi corpul mai greu


M-am uitat nedumerită în jur

Iar tu mi-ai zâmbit

Spunându-mi:


"Bună dimineața,

       regina mea cu mâini de plumb!"

Aer adolescent

Apusul văzut de la balconul apartamentului meu

Îmi trezește amintiri

Țigara mea se oprește în timp

Scrumul îmi arde hainele

Cum își ardeau tinerii hainele întâmplător în cluburi înainte de 2015


Mă uit la bricheta care arde neîncetat

Deși nu mai este aprinsă

Aerul e adolescent

Și încearcă să ne întinerească


Beat-ul de club se simte în asfaltul încins

De roțile mașinilor decapotabile

Lumea e mult mai colorată vara

Natura e în plină viață

Iar ochelarii polaroid cu lentile colorate

Îți creează o nouă perspectivă


Acum mă întorc la țigara mea care a revenit la viață

Și aproape îmi arde degetul cu bătături de la atâtea povești scrise și întinerite

Îmi caut liniștea

stau pe balcon

beau un ceai rece

și visez cu ochii deschiși


mă uit la cerul nopții

și mă gândesc

că fiecare stea pe care o văd acum

e o zi petrecută cu tine


zi de zi

îmi caut liniștea

în neliniștea ta


la fel cum îmi caut tricoul

în dulapul mai dezordonat decât gândurile mele


și totuși

probabil neliniștea cuiva nu e tocmai cel mai potrivit loc

în care să îți cauți liniștea de care ai nevoie

dar așa suntem noi


tocmai asta ne atrage

situațiile complicate

incompatibilitatea și stresul

iar eu continui

să îmi caut liniștea în neliniștea ta.

KARINA SĂBĂDEAN

Este elevă în clasa a XI a, Liceul Vocațional de Artă Târgu Mureș, secția muzică, violoncel.

A publicat poezie la Noise Poetry și Revista „Vatra”.