Mă cuprind cu brațele tale
ca într-un basm

uitat de timp chiar uitat
ca petalele de trandafir care se
îmbrățișează ca să uite de
coșmarurile zilei trecute
și cu ochii mei îți privesc sufletul
ca și când admir o pictură celebră
chiar celebră pictată de picasso sau
sau de van gogh sau botticelli oricum
niciunul dintre ei nu ar fi putut să
picteze un fluture cu aripi de candoare și
și cu gingășia unui înger venit din
al nouălea cer sau purgatoriu sau
sau cine știe de unde căci
ochii sufletului meu privesc ochii
chiar chiar ochii sufletului tău
sufletele se îndrăgostesc la fel cum
două stele se întâlnesc din întâmplare
chiar din întâmplare pe marele de albastru
și rămân nemișcate și își reamintesc
începutul și sfârșitul și cred cu tărie că
iubirea este spațiul
dintre viață și moarte



Cu fața ștearsă și cu
sufletul gol

îmi întorc privirea spre copiii de pe strada mea
chiar de pe strada mea și mă gândesc la
cum spânul l-a tras pe sfoară pe harap-alb sau cum
albă-ca-zăpada a fost păcălită să muște din mărul otrăvit
chiar otrăvit și îmi
cercetez sufletul cu mâinile goale
ca să găsesc ceva nu știu nici eu ce
nici nu ar trebui căci
copilăria nu mai poate fi cumpărată
cu frunze

Timeea Ivan

Studentă la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca. A publicat poezie în revistele (selectiv): Apostrof, Hyperion, A Too Powerful Word (Serbia), Banchetul, Ancheta literară, Astra Blăjeană etc, precum și pe platforma culturală: „O mie de semne”.

Membră a Cercului Literar de la Cluj.