Pentru că ne apropiem de vară chiar dacă vremea ne ceartă cu ploile și vântul care își fac de cap, ținându-ne încă la adăpost, m-am gândit că cea mai potrivită muzică pentru lunile ce vor veni este cea GLAM Metal. La noi în țară am avut câteva formații care au cochetat cu această ramificare a Rock-ului (Commando, Compact, Holograf, Secret, Krypton, Iris 1987-1990 și alții) dacă nu pe partea muzicală, sigur pe cea estetică, majoritatea grupurilor autohtone imitând îmbrăcămintea și stilul greilor de afară.

În această lună vă propun să povestim puțin și să reascultăm albumul trupei Compact sau Compact B cum o știu majoritatea fanilor, Cine ești tu, oare? Nu voi intra în amănuntele legate de discuțiile aprinse și neînțelegerile dintre membrii trupei pentru că mă interesează doar muzica pe care au făcut-o și apreciez toate variantele compacților: Compact C, Schimbul 3, Pact, Paul Ciuci și B.

Înainte de plecarea lui Paul Ciuci în America acesta împreună cu regretatul Teofil Peter (1954-2004) au decis să-l aducă în trupă ca solist pe Leo Iorga (1964-2019) de asemenea trecut în neființă care activa în acea perioadă cu formația Cargo din Timișoara. Primul disc cu noua componență Compact a fost lansat în anul 1991 și este considerat al treilea album al grupului. La chitară a fost coptat din Roșu și Negru, Adrian Ordean, iar restul este istorie…

Pe coperta discului, grafica realizată de Gabi Foiaș este destul de sărăcăcioasă, neavând nimic în comun cu genul muzical abordat de băieți sau cu melodia care poartă titlul acestuia. Pe fundal mov apare o cutie cu o rolă de peliculă. Logo-ul trupei este diferit față de primele două albume: Fata din vis (1985) și Cântec pentru prieteni (1988), fiecare literă apare în pătrățica ei și fac parte din rola filmului.

Melodiile au fost înregistrate tot în studioul Tomis împreună cu eternul maestru de sunet, Theodor Negrescu (1931-2012), vinilul apare pe Discogs ca fiind printat tot de Electrecord  însă sub marca MRC (Migas Real Compact), casă de discuri și studio de înregistrări condus de Adrian Ordean și Gheorghe Beleanu care a lansat multe trupe și soliști de muzică ușoară românească. Masterizarea aparține lui Gheorghe Grosaru, iar producătorulmaterialuluia fost Romeo Vănică.

Unii melomani și critici au o părere mai puțin bună despre acest album considerând-ul mai slab față de eforturile anterioare ale grupului. O parte din minusul propus de aceștia fiind din cauza textului pueril al compozițiilor însă eu consider acest disc ca fiind unul dintre cele mai importante din muzica noastră. Nu cred că vom mai avea parte în curând de asemenea camaraderie muzicală și nici de astfel de șlagăre, deci fiți alături de mine în rândurile care urmează!

În primul rând sunetul instrumentelor pe acest vinil și efectele sună bine comparativ cu alte editări ale trupelor de gen din acea perioadă. Solo-urile de chitară ale lui Ordean sunt în același timp melodice și virtuoase amintind fanilor de stilul neoclasic al lui Yngwie J. Malmsteen.

Discul începe în forță cu una dintre cele mai reușite melodii de Hard N’ Heavy Rock, Cine ești tu, oare? Riff-ul puternic și reprezentativ pentru genul Glam Metal este posibil să fi fost inspirat de la grupul american, Cinderella, multe glume și apropouri fiind făcute de-a lungul anilor despre asemănarea cu melodia Somebody save me de pe primul album al americanilor, Night Songs (1986).

Versurile gravitează în jurul curiozității unui bărbat față de o nouă apariție feminină, misterioasă și provocatoare pentru acesta. Ascultătorii percep toată idila din perspectiva celui care cântă și ne introduce în această poveste. Protagonista pare inabordabilă chiar dacă îi sunt oferite complimente și declarații de a rămâne mai mult decât o noapte împreună cu eul liric.

 Cine ești tu oare / Și de unde ai venit?

Mă privești întruna / Te privesc și eu uimit (…)

Cu tine aș vrea să fiu / În seara asta până târziu

Cu tine dacă ai vrea / Aș sta o viață o viață aș sta

În a doua strofă, personajul masculin rămâne singur în contemplarea fetei pe care o visează în fiecare noapte și care nu mai vine, iar luna și noi, ascultătorii devenim singurii martori ai neliniștii lui interioare.

Vino-n seara asta / Visul meu începe iar / Este noapte afară

Luna iar îmi bate-n geam / Stau acum pe gânduri

Și aș vrea să nu te pierd / Știu că ești departe / Totuși înspre tine alerg

Te visez mereu este o baladă Rock ce începe cu o temă de clape cântată de Vlady Cnejevici și care împreună cu toată partea instrumentală din intro se aseamănă cu o ieșire din neliniște către senin. Avem din nou ca motiv principal dragostea exprimată prin dorul și dorința eului liric de a-și recâștiga dragostea pierdută, iar în cea de-a doua strofă cei doi lasă în urmă trecutul și trăiesc cu euforie clipa regăsirii. Vă recomand să ascultați cu atenție solo-ul acestei melodii.

Pe tine te visez mereu / Te port mereu în gândul meu

Ca și cum, ai fi steaua mea / Cu tine mă trezesc în zori

Nu mai știu de câte ori / Aș dori să fim iar amândoi.

Am ajuns la cea de-a treia compoziție a grupului Hard Rock, Să te gândești la mine, melodiecare beneficiază de un intro ușor de recunoscut și intrat în conștiința poporului nostru la fel ca și alte melodii Compact ca Mi-e dor de tine, O noapte și o zi sau Fata din vis. Versurile tratează același etern subiect de iubire care nu a fost să fie, de această dată deși cântecul este ritmat, mesajul este unul de despărțire și acceptare a situației. Iubitul îi mărturisește fostei partenere cât de mult înseamnă pentru acesta și speră ca reciproc să-și mai amintească de povestea lor.

Să te gândești din când în când la mine / Nu te voi uita

Mă voi gândi și eu mereu la tine / Cuprins de vraja ta.

Urmează o melodie de dans în zona de blues cu ajutorul căreia probabil mulți băieți au cucerit domnișoare și doamne în perioada 1990-2000, Nu uita, se numeșteși este cea a căruiinstrumental avea să se transforme mai târziu în alt hit nervos al cuplului Ordean-Iorga, și anume în Schimbul 3, dar această poveste o las pentru altă recenzie din viitor.

Trenul pierdut este un alt imn Pop-Rock care cântă iubirea în stilul Compact cu intro-ul ușor de recunoscut pentru ascultătorii de muzică bună, un dialog scurt între chitară și clape și bineînțeles cu versuri care par că susțin la prima ascultare ideea unei dragoste adevărate, indiferent de distanța dintre cei doi iubiți. Dar, dacă interpretăm două expresii populare: A pierde un tren sau Te-ai dat jos din trenul vieții, semnificația lor se referă la ratarea unei șanse sau în cazul nostru la însăși relația despre care se cântă și realizăm astfel că melodia este asemănătoare cu majoritatea celor de pe acest album și se referă tot la dorința de împăcare cu partenera uitată.

Drumul e lung și tare aș vrea, / S-ajung la tine în casa ta,

Știu că m-aștepți, poate mai speri, / Că va fi totul cum a fost ieri.

Trenul devine personaj fiind considerat un prieten bun pentru personajul masculin care îl iubește de fiecare dată când acesta îl duce la femeia dorită chiar dacă trecerea timpului îl uzează.

Vagoanele lui dezgolite / De-atâția și-atâția hoinari

M-or duce pe mine iubito / Unde știu cã-n sfârșit ai s-apari (…)

Trenul acesta-l iubesc, / Atunci când m-aduce la tine…

Singur în noapte concluzionează poveștile de amor de pe acest disc, parcă ușor conceptual pe tema iubirii neîmplinite. Versurile ne prezintă un eu liric resemnat și conștient că relația s-a sfârșit, acesta reface drumul pe care obișnuia să-l parcurgă împreună cu fosta iubită în speranța de a o regăsi chiar dacă aceasta este posibil să-și împartă viața cu altcineva.

Părul să ți-l ating / În brațe să te cuprind

Și să uit, să uit de mine / Cine oare te va însoți? / În acest sfârșit de zi.

Discul despre care am povestit în această lună se încheie cu energie la fel cum a și început. După o instrumentală, 22 decembrie, în care Adrian Ordean își arată încă o dată talentul în mânuirea chitării, jucându-se puțin cu arpegiile și tapping-ul, intră în scenă Omul Negru care îmi aduce aminte de un joc din copilărie: Ora 13 a sosit! Omul Negru a venit! Nu știu exact despre ce este vorba în versuri pentru că nu sunt postate pe internet și nici în coperțile CD-urilor nu apar, dar instrumentalul revine ca stil în zona de Hard Rock gen Whitesnake, Dokken, Cinderella și alte trupe din perioada de final a anilor 80.

Formația Compact B, a mai scos un disc în 1994 în aceeași formulă cu titlul Mă voi întoarce și o compilație cu hit-uri, 88-95 pe care o cunosc cei mai mulți fani ai muzicii Rock din România.

În concluzie, discul Cine ești tu, oare? merită ascultat și de generațiile următoare de rockeri, iar pe viitor poate voi scrie și despre albumul Schimbul 3 al formației cu același nume.

Până data viitoare vă invit să studiați cât mai multă muzică de calitate și să urmăriți și episoadele noi de pe canalul meu de YouTube, Alexandru Arnăutu Vraciu.

For those about to Rock, I salute you!

ALEXANDRU ARNĂUTU ”VRACIU” (actor, comediant si solist vocal)

este primul comediant din România care îmbină muzica ți impersonările (impressions) actorilor de la Hollywood cu fenomenul de Stand-up Comedy. A participat în 2016 la emisiunile iUmor și X Factor, unde a ridicat publicul în picioare și a primit un “contract în alb” din partea lui Mihai Bendeac pentru a colabora la emisiunea, În puii mei. La finalul anului 2017 l-ați putut vedea în acțiune si la Vocea României în echipa lui Adrian Despot. În anul 2019 a urmat colaborarea cu Romanii au Talent, unde a făcut un moment de Stand-up muzical și a primit 4 de DA din partea juriului. În ultimii doi ani a fost invitat special la iUmor, unde a facut ROAST juraților, imitându-i pe Arnold Schwarzenegger, Sylvester Stallone si pe multi altii.