Mihai Marian, Creaturi matematice reci, Charmides, 2024
Pe fundalul unui val de cancel culture (nejustificat), am citit cea mai recentă carte de poeme a lui Mihai Marian, Creaturi matematice reci (Charmides, 2024). Acolo unde eficientizarea vine să radă emoțiile, gândirea critică, subiectivitatea umană se reiau ideile lui Rosi Braidotti din Postumanul, se regândește identitatea umană și sacrificiul speciei umane în perfect contratimp cu globalizarea, oamenii devenind un permanent etalon, ca loviți de Radiația Hawking.
Creaturi matematice reci mi-a amintit de ce mi-a zis un alt poet despre faptul că oamenii sunt muritori. Cartea lui Mihai Marian, Creaturi matematice reci vine după Negru Opac și În timp ce tu, așa cum scrie și Răzvan Țupa pe coperta 4, să confirme că acolo unde e poezie, poezia va continua. Acolo unde se trăiește pentru poezie, se scrie poezie. Mă bucur să interacționez cu o astfel de carte care mă repoziționează în relația mea cu poezia. Radiografierea societății dintr-un unghi intern (din sine) către unghiurile externe (exteriorul înconjurător) duce la posibilitatea de a se constitui o imagine a cotidianului cu scindări și blocaje diverse. Problematica afectelor e cu atât mai profundă, cu cât tehnica blatului de inox nu se suprapune cu tehnica analitică, radicală, vedem suprafețe versus adâncimi, de aici întrebări și controverse.
Masterclass etic, Creaturi matematice reci conține versuri ca un îndemn la brainstorming:
„Haideți să nu ne mințim:/ scrisul nu a apărut din nevoia/ de-a scrie poeme de dragoste./ A fost inventat de sumerieni/ pentru a înlesni comerțul,/ pentru îmbogățire,/ pentru a transmite ordine militare.” (love Poem, p. 48).
O carte de poeme promițătoare, ofertantă ideatic și stilistic, valabilă și pentru psihologii care au de reparat și salvat zilnic suflete. Poezia de aici nu are neapărat această miză, dar este un manifest în sine și o parte din panoul supraviețuirii dincolo de ostracizarea prin tăcere, abandon, umilință, devalorizare și minimizare. Se trece de toate cu bine. Cum? Greu. Mai cum? Cu sechele. Se ajunge la liman? Da. Care este prețul? Se plătește cu propriul timp, propria suferință și propria singurătate. Totul până la ultimul cuvânt. Aici cuvintele sunt convertibile în adevăr.
Poezia este a detaliilor, iar aici detaliile nu lipsesc. Limbajul nu este nonșalant, nici intruziv, ci manierat și totodată revoltat. Revolta vine din însăși insuportabilitatea acțiunilor care converg și survin din spirite nepotolite, neașezate. Este chiar impactul haosului asupra armoniei din Univers. Universul poetic al lui Mihai Marian se sparge în sine în mii de bucăți doar ca să se refacă mai stabil, concentrat, vindecat, ancorat, plutind, dar tocmai plutind așezându-se și prinzând rădăcini.
Acolo unde societatea românească se trivializează, se schimonosește, se vulgarizează, începe poezia lui Mihai Marian, ca o ieșire din rând, granițele sunt percepute ca stringuri neprielnice. Noua lume începe cu Creaturi matematice reci, postoameni 2.0. Cu cât se vor adapta mai ușor schimbărilor, cu atât mai multe șanse de a evolua vor avea. Dependențele, în acest drum, sunt viruși, factori de stagnare și programe de autovătămare. Dependența omului de om se produce progresiv, când va fi îngropată cu totul, abia atunci vom vorbi de totala eliberare, rebootarea absolută. Creaturi matematice reci va face o figură bună în rândul cărților de poezie scrise în 2024, parol, are toate datele și încă ceva.
GABRIELA FECEORU
Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Are patru volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv Charmides, 2019; Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022; vax, Charmides, 2022. Colaborează cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, planetababel.ro, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Astra; Steaua; Familia; Bucovina literară; Apostrof; România literară, Banchetul, Literatura de azi. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Este fondatorul și administratorul blogului literar gabrielascrie.ro. Apare în antologii #Rezist!Poezia, Paralela 45; 2017; Poezie călătoare, vol II, Cartea de după, 2021; Singuraticele, Neverland, 2021;
Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III- a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019);
