În anii 2000 trupele de Metal din România se luptau pentru a-și face loc prin underground-ul muzical în timp ce diferite proiecte pop sau dance cu două fete și un băiat sau doi băieți și o fată erau la mare căutare și lansau melodii peste melodii ca ciupercile după ploaie. În 2002 formația Trooper a adus stilului old school Heavy Metal o gură de aer prin apariția primului lor album și la fel și rămășițele Voltajului cu discul Rugina nu moare semnat de bateristul Doru Istudor MS și compania de sunet. Ne aflăm într-o perioadă de regăsire a Rock-ului autohton în care deși existau concerte, festivaluri și multe trupe noi, puțini erau cei care reușeau să prezinte și un material discografic pertinent.
Tot în această perioadă 2000-2008 mă regăsesc cel mai bine pentru că ei sunt anii în care am ascultat multe albume și trupe Rock, împrumutând și făcând schimburi muzicale cu colegii de la școală. În vara anului 2003 am reușit să-mi găsesc colegi pentru prima trupă în formula clasică de 4 membri. Repetam aproape zilnic în garajul din casa chitaristului melodii de la Black Sabbath fără a ști că peste 15 ani trupele tribut vor avea succes la noi. Pe atunci eram un mare fan Ozzy, deși au fost mai multe perioade în care adoram câte o trupă clasică din Rock-ul mai Hard : Led Zeppelin, Queen, Aerosmith, Scorpions, Deep Purple, AC/DC și Black Sabbath.
La aniversarea de 16 ani (2004) am primit cadou albumele MS și Trooper împreună cu o caseta pe care scria Thunderstorm – Beyond the Dawn (2003). Am ascultat-o în primă fază fără să știu că cei care cântă sunt români și abia după ce am deslușit și coperta casetei am observat că trupa este de la noi. Vocea lui Vlad Neculaîmi suna puțin a Klaus Meine (Scorpions), iar instrumentalul mi se părea interesant, dar nu m-au prins din prima. Abia după ce am ascultat single-ul Ultimul drum am căutat mai multe despre această trupă și am descoperit albumul despre care scriu în această lună.
Thunderstorm a fost o trupă de Heavy Metal înființată în 1998 care a lansat trei discuri până în anul 2009 când s-au despărțit, Beyond the Dawn (2001), Vise Digitale (2007) și single-ul, The Truth Behind The Lie (2009). După desființarea echipei chitaristul, Andrei Gingirof s-a dedicat muzicii jazz, solistul Vlad Necula a ales liniștea vieții personale, iar ceilalți trei membri, Alex Pascu (bass), Vlad Telea (chitară) și Bogdan Enache (tobe) au continuat să lupte cu industria muzicală din România, unindu-și talentul cu Mihai Alexandru (Graven, chitară) și Andrei Găluț, câștigătorul ediției Megastar din 2008, formând trupa Goodbye to Gravity.
Deși a avut o viață scurtă și poate majoritatea rocker-ilor au uitat sau nici nu știu de această trupă, Thunderstorm a lăsat în urmă unul dintre cele mai reușite albume de Metal de după anii 80-90.
Vise digitale este un disc reușit cu piese bune, un sound nou și o masterizare cu mult înaintea timpului ei produs de Metalfan Records Division. Riff-urile grele și arpegiile din solo-urile fulgerătoare se îmbină perfect cu melodicitatea vocii, iar versurile reușesc să te emoționeze cu fiecare piesă. Bass-ul lui Alexsună perfect de sârmos și te duce cu gândul la sunetul celor din Iron Maiden pe albumul Somewhere in time. Folosirea sintetizatoarelor și efectelor electronice aduc un plus de nuanță și culoare albumului chiar dacă pe alocuri sună artificial, Thunderstorm reușește să creeze o atmosferă de viitor, post-apocaliptică fix ca și coperta discului semnată de Costin Chioreanu.
Vise Digitale deschide acest album cu sound-ul modern de sintetizator, urmat de chitări, bas și tobă, totul crescând cu forță până la solo-ul de bas menit să răcorească puțin atmosfera. Auzim în finalul melodiei și influența de la Rob Halford a lui Vlad Necula cu o acută aruncată spre etern. Versurile te invită să faci parte dintr-o lume a unui alter-ego digital a la Skynet din seria filmelor Terminator sau Tron care reușește să te stăpânească treptat.
Haide cu mine nu vrei regreta / Fă doar un pas și-o să vezi lumea mea / Uită de tine și-o să trăiești viața prin mine!
Băieții continuă asaltul cu cea de-a doua melodie în zona de speed metal, „Curentează” care mă duce cu gândul la filmul horror din anul 1982, The Entity în care o femeie se luptă cu prezența și bântuirea repetată a unui incubus. Visele din versurile trupei devin reale ca în seria filmelor A nightmare on the Elm Street, iar apariția fricii se materializează prin ființele demonice menite să-l chinuie pe eul liric.
Mă visez conectat / Sunt legat și sedat / Plutesc în pericol de moarte / Demonice ființe în jur îmi apar / Mă atacă și dispar în noapte!
Melodia poate fi interpretată și ca o metaforă pentru cei care suferă de paralizie în somn. Cred că toți am avut măcar o experiență de acest gen în viața noastră în care te simți prins între vis și realitate și deși ești conștient de ce este în jurul tău nu te poți mișca.
Cea de-a treia compoziție a formației te face din nou să analizezi în interiorul tău, motivele regăsite fiind tot visul și frica ca și în melodiile precendente. Cer în Flăcări este puțin mai liniștită în primă fază ca și ritm c-un instrumental ce induce o varietate de senzații. Chitara și vocea creează un dialog, întrebare-răspuns interesant la bridge, urmat de vocea puternică în stilul Halford la refren. Cer în Flăcări poate fi considerată cea mai reușită melodie de pe disc.
Avertizare este al patrulea capitol al poveștii de pe acest material discografic dacă ne gândim la album ca fiind conceptual, deși balada Șoapte Pierdute nu se încadrează ca versuri cu celelalte melodii ce parcă prevestesc sfârșitul lumii pe care o știm, transformând totul într-un coșmar digital. Versurile creionează ultimele clipe ale omenirii prin teroare și o atmosferă electrizantă, încărcată la zeci de mii de volți, totul fiind sugerat și de instrumentalul alert.
Experiența unică prin întâlnirea cu moartea este transpusă metaforic în compoziția, Ultimul drum care pentru mine este hit-ul acestui disc chiar dacă toate melodiile îmi plac la fel de mult și le consider ca fiind 5 din 5 stele. Vortex și Timpul sunt singurele cântece mai puțin interesante pentru mine. Riff-ul greu din intro împreună cu tonul chitării plin de cojones fac deliciul compoziției, complimentată fiind de bas pe partea strofelor și de clape pentru atmosferă.
Cu pașii grei te-ndrepți spre pragul cu-al îngerilor sânge pătat / Cu ochii stinși în resemnare pledezi în fața lor VINOVAT!
Dacă tot se apropie sărbătoarea de Halloween, Secretele nopții poate fi o dedicație pentru toți fanii filmelor și cărților de groază. Lupta povestitorului din cântecul trupei împotriva vârcolacilor și a vampirilor este asemănătoare cu cea a lui Van Helsing, iar versurile lasă impresia că sunt desprinse din filmele Blade, Underworld sau I am Legend.
Ține țărușul pregătit / Încarcă glonțul de argint / În seara asta poate TU îi vei opri!/ Nu sunt nici morți, nu sunt nici vii / E lună plină azi și știi / Copiii nopții din umbră vor ieși.
Melodia este întreruptă la mijloc de un pasaj lent c-un solo de bass ce te duce cu gândul la Joey DeMaio din ManOwaR.
Recomand cu drag acest album tuturor acultătorilor de Heavy Metal și nu numai. Nu uitați că puteți scrie în comentarii părerea voastră despre acest disc, melodiile de pe el și puteți propune albume ca subiecte pentru viitorelor articole.
Vacanță plăcută în continuare!
ALEXANDRU ARNĂUTU ”VRACIU” (actor, comediant si solist vocal)
este primul comediant din România care îmbină muzica ți impersonările (impressions) actorilor de la Hollywood cu fenomenul de Stand-up Comedy. A participat în 2016 la emisiunile iUmor și X Factor, unde a ridicat publicul în picioare și a primit un “contract în alb” din partea lui Mihai Bendeac pentru a colabora la emisiunea, În puii mei. La finalul anului 2017 l-ați putut vedea în acțiune si la Vocea României în echipa lui Adrian Despot. În anul 2019 a urmat colaborarea cu Romanii au Talent, unde a făcut un moment de Stand-up muzical și a primit 4 de DA din partea juriului. În ultimii doi ani a fost invitat special la iUmor, unde a facut ROAST juraților, imitându-i pe Arnold Schwarzenegger, Sylvester Stallone si pe multi altii.
