Am auzit pentru prima dată despre cartea lui Brené Brown – „Curajul de a fi vulnerabil”, (apărută în mai multe ediții la editura Curtea Veche) cu aproximativ șapte ani în urmă, de la o doamnă remarcabilă, care mi-a recomandat-o. Spunea că băiatului dumneaei i-a plăcut foarte mult și că ar fi bine să o citesc. Fără foarte multe așteptări, am descărcat cartea în format electronic și am parcurs mai mult de jumătate. Nu am terminat cartea atunci, însă a avut un impact asupra mea, ceea ce m-a determinat să revin asupra ei. Ceea ce mi-a atras atenția, atât la prima lectură, cât și acum, când o recitesc este stilul accesibil în care Brené Brown scrie și în special situațiile de viață pe care aceasta le prezintă, pentru a ne ajuta pe noi, cititorii, să ne apropiem de o temă cum este vulnerabilitatea.
Brown abordează subiectul sub forma unei invitații la autenticitate, la ceea ce ea numește „o viață trăită din plin”. Încă din primele pagini, autoarea demontează un mit profund înrădăcinat în mentalitatea majorității oamenilor, cel potrivit căruia a fi vulnerabil este echivalent cu a da dovadă de slăbiciune. În fapt, vulnerabilitatea este descrisă ca un gest de expunere la situații inconfortabile, de autodezvăluire a trăirilor și experiențelor personale în relație cu cei din jur. Un alt mit pe care Brené Brown îl analizează este cel conform căruia vulnerabilitatea ar implica renunțarea la intimitate. În dezacord cu această perspectivă, Brown arată cum vulnerabilitatea este un liant care contribuie la dezvoltarea unor relații de profunzime între oameni. În acest punct, foarte important este să alegem cu grijă persoanele față de care putem fi vulnerabili, persoanele despre care știm că au disponibilitatea de a purta, de a prețui ceea ce noi avem de împărtășit și de a ne fi alături. Este interesantă și binevenită distincția pe care Brené Brown o face între vulnerabilitate și invadarea celuilalt cu informații și experiențe personale, pe care partenerul de dialog nu este pregătit să le asculte. O astfel de atitudine, spune Brown, ar putea fi determinată fie de disperare, fie de nevoia de atenție. Un element ce inhibă vulnerabilitatea este rușinea, teama de a nu corespunde așteptărilor sociale.
Interesante sunt și mecanismele de apărare împotriva vulnerabilității, pe care Brené Brown le identifică. Sunt mai multe, însă mă voi referi acum numai la unul dintre ele, lăsându-vă plăcerea dumneavoastră, cititorilor, de a le descoperii pe celelalte. Cel care mi-a atras atenția este „bucuria rău prevestitoare”, tendința ca, într-o situație fericită, unii oameni să anticipeze la nivel mental o tragedie, pentru a fi astfel pregătiți pentru cel mai negru scenariu și pentru a evita să fie surprinși. Mărturisesc că mă regăsesc în acest tip de reacție. Spre exemplificare, iată mai jos o experiență relatată de una dintre persoanele pe care Brené Brown le-a intervievat, în timpul cercetărilor sale.
„Un bărbat de şaizeci şi ceva de ani mi-a spus: „Mai demult, mă gândeam că modul cel mai bun de a trece prin viaţă este să te aştepţi la ce e mai rău, în felul ăsta, dacă se întâmplă, eşti pregătit, iar dacă nu se întâmplă, eşti plăcut surprins. Apoi, am fost implicat într-un accident de maşină, în care soţia mi-a murit. Evident, faptul că mă aşteptam la ce era mai rău nu mă pregătise deloc pentru ce s-a întâmplat. Mai mult, încă regret toate acele momente frumoase pe care le-am trăit împreună cu ea şi de care n-am putut să mă bucur cu adevărat”. După moartea soţiei, mi-am promis să mă bucur cu adevărat de fiecare clipă, de atunci încolo, îmi pare atât de rău că nu mai este alături de mine acum, când ştiu cum să fac asta”.
Pentru a face față anxietății determinate de bucuria rău prevestitoare, o resursă identificată de Brown este recunoștința, faptul de a aprecia și de a exprima recunoștință pentru ceea ce viața are de oferit.
Aș încheia cu aprecierea că sunt multe aspecte folositoare ce pot fi extrase din această carte, dar, în esență, „Curajul de a fi vulnerabil” este o invitație de a reflecta la relațiile cu noi înșine și cu cei din jur dintr-o perspectivă bazată pe acceptare, autenticitate, sinceritate sau stabilirea unor limite sănătoase. Acceptând această invitație și dezvoltând propriul curaj de a fi vulnerabili, nu avem promisiunea că viața noastră se va schimba peste noapte sau că toate dificultățile vor înceta să ne mai impacteze, însă putem avea câteva repere la care să ne raportăm în momentele fericite și mai puțin fericite ale existenţei noastre.
BOGDAN SUCIU
Licențiat în psihologie al Universității Transilvania din Brașov și absolvent al programului masteral Psihologie Clinică, Consiliere psihologică și Psihoterapie.
Membru activ în cadrul asociației „Bastonul Alb” din Brașov, organizație care activează în sprijinul persoanelor nevăzătoare.
„Alături de colegii mei din asociație, lucrăm la realizarea unor activități incluzive, care vizează îmbunătățirea calității vieții persoanelor nevăzătoare, precum și creșterea gradului de conștientizare a publicului larg cu privire la experiențele și nevoile specifice acestora.”
