0 12 minute 4 luni

Cătălin Stanciu: Ne-am cunoscut cu peste zece ani în urmă, în Hoteni, Maramureș. Îmi amintesc cum vocea ta a acoperit încăperea și ne-a amuțit, pe noi poeții gălăgioși puși pe șotii. De acolo, de la sculptorii din Maramu’ mi se trage porecla de „psiho-poet”. Felicitări pentru parcursul tău artistic de atunci și până acum! Dincolo de evocare, mă întorc la întrebarea pe care o adresez tuturor celor cu care dialoghez: Spune-mi, te rog, cine este Maria-Casandra Hausi și ce mărturie depune despre sine?

Maria-Casandra Hausi: Cine este, nu consider că este cazul să mă exprim despre sine la persoana a doua. Sunt un căutator, un colindător, o doinitoare, un om care și-a găsit menirea, implicit împlinirea, prin dorința aceasta fantastică de a dărui cântec, iar prin asta bucuria de a călători spre sinele nostru alături de ascultători fiindcă Doina chiar asta face.

Nu știu dacă este o întrebare potrivită, dar în ultimii ani ai pierdut doi oameni imenși: Nicolae Pitiș și Nicolae Covaci. Ce rămâne în urmă? Cum duci moștenirea mai departe?

Am pierdut mai mulți oameni. I-am pierdut, dar i-am redescoperit într-o altă forma, mai vie. Ăsta este gândul mai încrezător, dar mereu mă zguduie gândul că nu îi mai pot vedea, asculta. Ce rămâne în urma noastră? Ce rămâne după un cântec? După un sunet? După mine? Sunetul are un început și un capăt. Se naște din tăcere, trăiește, înțelege, veghează, priveghează apoi se stinge. Să nu te temi de tăcere, să te temi de lipsa ei. Cânt cu grija de a nu rupe tăcerea. Tăcerea și în cânt trebuie să rămână. Asta trebuie să rămână, grija ta, ca atunci când cânți să te raportezi la tăcere ca la Soare. Sunetul este umbra, tăcerea este sunetul. Mai renaște vreodată, altă dată, încă și încă o dată? Sub ce formă ar renaște? Trebuie să emit numai sunete vii. Există sunete vii? Dacă există sunete vii, înseamnă că există și sunete moarte, fără viață în ele? Atunci sunetul meu trebuie să călătorească peste timp și peste timpuri.

Cum se împacă doina, cu sau fără noduri, „hoarea din grumaz”, folclorul, în general cu muzica rock? Care le este puntea, unde se întâlnesc și unde se despart?

Acum, o perioada nu se vor mai întâlni. Oamenii se întâlnesc, oamenii înlesnesc aceste treceri, prin spiritul liber din care sunt născute, ivite amândouă.

Care este locul folclorului în lumea asta care pare fără căpătâi?

Locul folclorului în lume … n-aș spune în lume ci mai cu seamă în viață. În lumea asta pare-se că nu își prea mai găsește locul: „Lume nu te suduiesc, cât numai să te-mplinesc! Să te văd ardzân în pară, n-aș ieși nici până afară, dacă în tine n-am țigneală.”

Ce reprezintă satul pentru tine? Cum îl porți într-un spațiu preponderent urban? Care sunt valorile rurale care merită menținute astăzi?

Satul de acum? Este pustiit de spirit. Pe alocuri, se dorește reînvierea spiritului. Odată dorit, reînviat înseamnă că undeva în timp și spațiu a murit. Când spectacularul este prioritatea, nu că nu îl învii, ci îl mai îngropi. Când se citește textul unei hore de pe telefonul mobil: ce imagine sinistră. Apoi, unde mai putem vorbi de memoria colectivă? Fiindcă acest element este fundamental în folclor! Unul dacă uită un cuvânt prin vreun vers își amintea celălalt, își împrospătau memoria și cântul era viu, era trăitor, era omogen.

Mi-au plăcut, printre alte, foarte tare recitalurile tale cu „Roots Revival”, dar și concertul din 2016 de la Hard Rock Cafe. Cum este acest, să-i zicem „fusion”? Cum se aude doina în spații și formule muzicale neconvenționale?

Doina are chipul universalității, oricând poate să șadă la aceeași masa cu orice gen muzical și să dialogheze, ori să își impună sonoritățile ei ancestrale.

Mai în glumă, mai în serios, ce ar trebui să pățească: „cine iubește și lasă”?        

Să fie iertat, că o fost hăbăuc la cap.

Ce muzică asculți când ești în sufrageria ta? În familia ta, ce muzică se ascultă?

Tot ce mă poate face sa vibrez, să îmi îmbogățesc cântul și gândul deopotrivă. Muzicile străvechi, folclorul tuturor popoarelor și ale tuturor timpurilor. Asta este mașina timpului, muzica.

Plec de la o altă mărturisire personală. Muzica rock cu filon religios (în special Cargo-ul începuturilor de ani ’90, Altar etc) m-a apropiat de Hristos, într-un fel, în care, adolescent fiind nu am reușit să pricep, prin biserică, sub forma ei formală. Este muzica evanghelia ta prin care-l duci pe Dumnezeu prin lume?

Nu văd altă menire a Muzicii, în afară de a te cunoaște pe tine și dreptu-i și adevărat cu cât călătoresc spre mine, spre acel eu în care îmi pot vedea chipul netrucat, cu răni, cu frici. Alteori mă regăsesc în chipuri curajoase, demne, alteori deznădăjduită, dar dintoteauna cu o lumina în privire. Lumina e aceeași în noi toți, e aceeași – o poți recunoaște, e aceeași… doar privirea, ivirea, reflecția e a fiecăruia din noi. Din acel punct cânt și spre acel capăt urc, cobor, mă înalț., cad, mă ridic, pășesc, alerg, merg, zbor.

N-am să cânt niciodată doar să farmec. Să prefac frumosul. El este, ori nu este. Aici întâlnim sublimul, ne este dat – revelat – să-l vedem sau ba. Acasă, am înțeles cuvântul. Puterea lui uluitoare, răvășitoare, tulburătoare, ziditoare ori mistuitoare. La școala, am învățat despre forța sunetului. Recunoscându-l, în fapt, din natură. Să îl aud prima dată și abia apoi să-l cânt, de se va cere cântat! Ce lecție fantastică! În viață am cunoscut dimensiunea gândului. Nu mă pot abate din acest drum, chiar de-oi risca dragostea unora dintre voi. Nu pot să vă mint, nu pot sa mă mint, nu vreau!

MARIA-CASANDRA HAUȘI s-a născut în Baia Mare, Maramureş. Zămislită, crescută şi educată într-o familie de artişti. A prins de la bătrânii locurilor meşteşugul fără vârstă al „Horilor în grumaz”- „Horea Lunga”. Ucenică a şcolii înalte de la Cluj, Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima””, “Facultatea de Canto şi Artă Scenică” la clasa domnilor profesori Alexandru FĂRCAȘ (fost director al Operei Române Cluj), Gheorghe ROȘU si Mugurel Scutăreanu. Laureată al MARELUI PREMIU şi TROFEULUI „MARIA TANASE”, (juriu prezidat de Tudor GHEORGHE) a marcat și celebrat intrarea Doinei în Patrimoniul Imaterial UNESCO prin lansarea albumului de muzică tradiţională intitulat generic „Doina – Horea Lungă – Cântec Arhaic Românesc din Maramureş”, album în care sunt invitați Nicolae Pițiș și Grupul Iza. Despre acest gen muzical, pe care l-a făcut cunoscut prin turnee în tară şi străinătate, mărturiseşte că este universul fără de margini unde și-a găsit casa.

Colaborări şi proiecte muzicale, dintre ele amintim: rapsodul din Ţara Lăpuşului- Nicolae PIȚIŞ (Tezaur Uman Viu); Grupul IZA; TARAF de CALIU; Nicolae VOICULEŢ, “Maria Tanase 100”, Margareta PÂSLARU- emisiuni Radio România Actualități, Radio România Cultural, Ambasada USA, “O dată în viață”, compozitorul grec – Stamatis Kraounakis în musicalul „Aristophanes Now” bucurându-se de succes în Atena, Istanbul, Londra (Royal Academy of Dramatic Art); BLANOZ; Hasan Nasser (coloana sonoră a filmului „Valea Orbilor”); parte din coloana sonoră a filmului „Capra cu trei iezi”, regizor Victor Canache; începând cu anul 2012 prezentă în numeroase concerte alături de PHOENIX în diverse proiecte muzicale ca „Arhaic Rock”, “Phoenix 50” prezentat la Ateneul Român, Nicu COVACI; concerte alături de SUBCARPAȚI si apariția pe albumul muzical „Satele Unite ale Balcanilor”, grandiosul proiect muzical “ROOTS REVIVAL ROMANIA” turneu național cu proiectele „7 Muzicieni din 7 Țări”, „Colors Of Maria” şi „Doina Revival”, (Ateneul Român, Sala Radio, Osnabruck- Germania etc), dintre aceşti muzicieni amintim: Mehdi AMINIAN (Iran) Aleix Tobias SABATER (Spania), Emmanuel Hovhannisyan, (Armenia), Sabin Penea (România), Helene Glüxam, (Germania), Hristina Beleva (Bulgaria), Leïla Soldevila (Franța) etc; Damian DRĂGHICI invitați în emisiunea “Românii au talent”, actorul Constantin Cotimanis. Proiectul de suflet rămâne NOD, alături de Sorin Romanescu, proiect muzical ce unește doua entități muzicale de sine statoare printr-un dialog plin de spontaneitate, firesc ce stârnește, sporește imaginația si fascinația ascultătorului; cele mai recente colaborari sunt cu Ansamblul Folcloric Național Transilvania cu proiectul „Pintea Haiducu”, proiect ce elogiază memoria rapsodului Nicolae Pițiș; Andreea Vlăduț, Christa Wall si Zamfira L. Mureșan, în proiectul „Moirologue”- proiect concentrat în jurul ritualului de bocet; Enza Pagliara, (Italia), Gergana Dimitrova, (Bulgaria), Niki Xylouri, (Grecia) cu proiectul „Adriatic Balcanic Festival”, concert susținut în cadrul festivalului International de Carte din Guadalajara, Mexic, ediția în care Europa a fost invitată special.

„Doina, ca gen muzical de sine stătător, înțelesul dat interpretării ei, cât și muzica născută în prezența acesteia, vor avea puterea în orice moment sa existe în planul sonor alaturi- dialogând cu alte instrumente muzicale- personalități artistice ori ca entitate unică distinctă. Căci menirea măreției sale are chipul universalității. Binecuvântat spune Mihai Eminescu…:„Întoarceţi-vă-n voi şi veţi cunoaşte/ Că toate-n lume, toate-s în prezent. (…) Un semn că toţi e-n unul, unu-n toţi.”

Îndemn, însemn, închin… “Să nu ne uităm Limba Română”, nici credința străbună, “Să nu ne uităm părinții care ne-o crescut nici pământul pe care ne-am născut”… “Să ne horim horile, să ne luminăm zorile.” Doina nu se plânge, Doina nu se văicărește, Doina se mărturisește, DEMN, și curajos, Doina nu cade în stare de melancolie… Doina este vie, se viețuiește! Supraviețuiește… Doina colindă, Doina deșteaptă.”

Facebook Comments Box

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...