Sunt un om al cuplului, prefer cuplul oricărei alte forme de relaționare amoroasă. Cu toate acestea, viață de cuplu necesită consumarea unor resurse personale importante, dar este și SPA-ul de resuscitare emoțională. De aceea, cred că echilibrul unui cuplu poate însemna și o componentă importantă a echilibrului personal.
Disputele, conflictele, neînțelegerile și punctele de vedere divergente sunt parte integrantă într-o relație. Este complet nefiresc să credem că ele există doar în afara noastră și că suntem păziți. Aud foarte des spunând-se că: „Trebuie să lași de la tine”, „Este nevoie să faci compromisuri”. Acestea sunt considerate metode de rezolvare a disensiunilor într-o relație. Într-un fel, compromisul pare să fie cea mai populară metodă de rezolvarea a conflictelor. Dar este oare cea mai eficientă? Cred cu tărie că nu.
Compromisul lasă falsa impresie că problema este rezolvată deoarece doar o amână și generează altele. Prin definiție, compromisul înseamnă că unul dintre parteneri acceptă formal fapte, evenimente, așa zise schimbări care nu corespund principiilor sale. Compromisul este calea prin care un partener va fi nemulțumit. „Las de la mine așa cum fac mereu”, dar deschide ușa unor nemulțumiri personale care vor afecta lăuntric și structural cuplul. La fel de des apare și expresia: „Faci asta doar să-mi închizi gura, nu o faci cu adevărat că îți pasă.”
Prin compromis, în fapt, pierd ambii parteneri. Negocierea, în schimb, presupune căutarea unei căi de mijloc care să aducă mulțumire și satisfacție ambilor parteneri. În vin în minte cele patru virtuți cardinale ale lui Platon: cumpătarea, dreptatea, curajul și înțelepciunea. Negocierea este calea de mijloc care implică activarea celor patru virtuți. Negocierea presupune un grad ridicat de flexibilitate preocupare onestă față de celălalt. Negocierea înseamnă să-ți pese de cuplu, nu această nouă entitate numită „noi”. Prin negociere ambii parteneri știu că sunt respectați, că principiile nu le sunt încălcate și că se ține cont de emoția și sentimentele lor.
Mai gândiți-vă atunci când vreți să lăsați de la voi sau să faceți pe plac partenerului călcând peste principiile voastre și căutați calea de mijloc a echilibrului prin negociere.
CĂTĂLIN STANCIU – fondator, CVO
Psiholog/psihoterapeut și scriitor. Mărturisește despre sine că: „Vreau să înțeleg ceea ce mi se întâmplă, să fiu responsabil cu cei din jur și cu mine însumi. Alexandru Dragomir avea o afirmație, care poate părea dură: „Să nu mor bou” zicea, în sensul de a te înțelege sincer pe tine și pe ceilalți, de a nu fi ignorant cu propriul destin.” A scris pentru Tribuna, Observator Cultural, Revista de Literatură Libris (unde a fost și redactor), Hyperion, Ateneu, Mișcarea Literară, Tiuk, Golan și pentru alte numeroase publicații. A scris cinci cărți de poezie (cele mai recente: „Deliruri”, „Drag-o-Stea” și „Vorbim Rar”), prezent în mai multe antologii și este membru al Uniunii Scriitorilor din România (2018). A susținut peste 150 de seminarii, conferințe, workshopuri pe diverse teme din sfera psihologiei clinice.
